Web Design-ul in Romania

Romania anului 2009.Internetul tinde sa nu mai fie un lux , numarul de utilizatori creste direct proportional cu numarul afacerilor in acest domeniu. Aproape jumatate dintre oraseni detin un calculator personal, iar numarul utilizatorilor romani de servicii online este estimat la peste 5 milioane de persoane. Cum detinerea unui site nu mai este "la moda" ci mai degraba o necesitate, din ce in ce mai multi romani apeleaza la firme ce ofera servicii de Creare Site mai mult sau mai putin de calitate. Multi utilizatori prefera sa apeleze mai degraba la un liber profesionist decat la serviciile de Realizare Site oferite de firme ,deoarece , inca , pretul pentru realizarea unui site este considerat foarte mare. Toti cautam calitate la un pret cat mai mic dar de cele mai multe ori calitatea lasa de dorit , lucrul bine facut deseori fiind inlocuit de o munca proasta si slab calitativa.

Cand se urmareste cautarea unei firme ce ofera servicii de Creare Site, trebuie analizati un numar de factori , printre care , cel mai important , portofoliul firmei respective si relatiile sale cu clientii.

.

Programul Casa Verde

Pentru prima oarã în România este anunţat un program de subvenţionare a energiilor alternative pe data de 23 octombrie 2008 de cãtre Ministrul Mediului de la acea datã Attila Korodi. Acesta lanseazã oficial Programul Casa Verde. Printr-o conferinţã de presã transmisã în direct de unele televiziuni acesta anunţã desfãşurarea în trei paşi mari a programului. Din pãcate ministrul nu a explicat acest program şi subalternilor astfel cã timp de o saptãmânã pãnâ când a fost fãcut public oficial „Ghidul de finanţare a Programului de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană ori alte sisteme care conduc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului” activitatea în minister a fost practic paralizatã. O datã cu apariţia Ghidului se aflã şi paşii despre care fãcea referire ministrul la conferinţa de presã. Aceştia erau : 1. Inscrierea firmelor pentru dobândirea statutului de instalator validat fapt care trebuia fãcut pânã la data de 20 noiembrie 2008 . 2 inscrierea persoanelor fizice interesate la unul din instalatori 3.acceptarea de cãtre instalatori a persoanei înscrise prin emiterea unei Note de Acceptare. De aici persoana negocia tipul de instalaţie , data de instalare şi urma sã plãteascã doar 10% din valoare restul de 90% fiind subvenţionat de stat prin intermediul Administraţiei Fondului de Mediu aflatã în subordinea Ministerului Mediului.
Firmele care doreau sã intre în acest program aveau la dispoziţie foarte puţin timp pentru a putea întocmi documentaţia aferentã. Mai mult existau şi capcane pecum cea de solicitare a unei autorizatii de mediu care ascundea de fapt plata unei taxe de mediu pentru mijloacele de transport doar într-o anumitã perioadã de timp , reglementarea fiind între timp abrogatã.
Birocraţia de la Administraţia Fondului de Mediu şi slaba pregãtire a programului fãcutã personalului instituţiei a condus la situaţii hilare şi la mari cozi în instituţia amintitã. Chiar cu aceste piedici au fost peste 5000 de companii care au reuşit sã depunã documentaţia în vederea autorizãrii. Numãrul mare de firme a condus la o suprasolicitare a personalului care a fost nevoit sã lucreze ore suplimentare conform afirmaţiilor presedintelui AFM dl Mihai Toti.
Schimbarea guvernului a adus un nou ministru la Mediu în persoana domnului Nicolae Nemirschi. Acesta într-o conferinţã de presã din data de 29 decembrie 2008 anunţa prelungirea perioadei de depunere de documente pentru firme pânã la 12 ianuarie 2009 şi dãdea ca datã de demarare a programului 15 ianuarie 2009. Mai spunea ministrul cã numãrul firmelor care îndeplinesc condiţiile de agreere ca instalatori autorizaţi a fost redus la 1954 de companii din care 359 firme pot fi acreditate ele indeplinind condiţiile cerute de program.
Pe 15 ianuarie 2009 are loc o nouã conferinţã de presã în care Ministrul Mediului propune demiterea preşedintelui Administraţiei Fondului de Mediu dl Mihai Toti pentru proasta gestionare a Programului Casa Verde . Demiterea a fost semnatã a doua zi de premierul Boc.
Tot cu prilejul conferinţei din 15 ianuarie ministrul Mediului anunţa restructurarea programului astfel încât sã rãspundã mai bine nevoilor populaţiei.
Pe 10 februarie 2009 ministrul dl Nicolae Nemirschi semneazã un ordin al ministrului prin care „Ghidul de finanţare a Programului de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană ori alte sisteme care conduc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului” este anulat. Practic odatã cu acesta este anulat şi Programul Casa Verde.
Cu toate stângãciile sale Programul Casa Verde ar fi putut fi un program de succes. Gândit birocratic încã de la început acesta rãspundea totuşi nevoii de promovare a energiilor alternative. Acest lucru a fost cu atât mai vizibil în timpul embargoului de gaze din Rusia.
Suma de 500 milioane de lei ( RON ) prevãzutã a fi invesitã prin Programul Casa Verde ar fi condus în timp la înscrierea ţãrii noastre pe calea europeanã a folosirii şi încurajãrii energiilor alternative , ecologice, ca modalitate modernã şi sigurã de diversificarea a surselor de energie dar ar fi adus în viitor facturi mai mici în special la gaze.
Anularea lui nu face decât sã arate încã o datã cã drumul de la vorbã la faptã este uneori greu pentru politicienii noştri.

.

Un nou tip de război

Statele Unite ale Americii par a fi pe punctul de a fi declanşat un nou tip de război mondial : războiul prin bariere comerciale.
Aflate într-o bătălie cruntă cu recesiunea SUA promovează cumpărarea de produse americane prin programul noii administraţii Obama : „Buy American”. Mai mult decât atât au pus o serie de interdicţii pe unele sortimente de brânză franceză şi pe unele specialităţi italiene prin ridicarea taxelor de import la niveluri care amintesc de perioada războiului rece. Acest lucru provoacă pierderi unor mici producători europeni dar mai grav semnalizează o tendinţă de îndepărtare de principiile Organizaţiei Mondiale a Comerţului.
Este firesc ca fiecare stat să încerce să îşi apere propriile industrii , proprii contribuabili dar ceea ce se întrevede acum este o politică cu mult scăpată de sub control. Dacă în anii 90 , imediat după căderea comunismului America era cea care propovăduia schimburile libere de produse şi servicii acum când avantajele competitive iniţiale sau pierdut , tot SUA doresc o schimbare a regulilor jocului pe care tot ea l-au promovat.
Pe lângă SUA şi alte economii mari au adoptat astfel de măsuri. Brazilia , Argentina şi Egiptul sunt ultimele exemple negative in acest sens. Chiar şi state care nu sunt membre ale OMC au luat măsuri protecţioniste precum cele anunţate de Vladimir Putin in Rusia sau cele luate de guvernele Chinei şi Indiei.
Estimările OMC în ceea ce priveşte comerţul global merg spre o scădere cu cca 2% pentru anul 2009 după ce în 2008 comerţul global a crescut cu 6,2 % .
Barierele comerciale erau în trecut o metodă prin care statele îşi protejau economiile lor . Acum când comerţul mondial este mult mai integrat , când avem interdependenţe de toate tipurile la nivel global , revenirea la astfel de metode poate constitui declanşarea unor reacţii şi contrareacţii în lanţ ca prim pas al unui nou război mondial.
Prin toate aceste frământări România poate trece mai uşor dacă va adopta o poziţie europeană constructivă , pragmatică şi fără stridenţe politicianiste ca în trecut.
Dacă acest război al inchiderii se va declanşa , economia mondială va trebui să facă faţă pe lângă criză şi neîncrederii ceea ce va duce la prelungirea agoniei economice.

.

Private labels ( mărcile private )

Private labels ( mărcile private ) sunt mărcile care aparţin de marile reţele de magazine. Practic acestea sunt mărci construite cu bani puţini, cu scopul de a maximiza profitul dar mai ales sunt elemente ale marketingului companiilor deţinătoare de magazine de retail. Prin intermediul lor sunt lansate promoţii de genul „cel mai mic preţ” sau „cumperi 2 şi primeşti 3” sau sunt folosite ca pioni de sacrificiu în bătălia cu concurenţa pentru cele mai atractive promoţii.
Cele mai cunoscute mărci private sunt după părerea mea cele mai vechi : Aro in cazul Metro , Nr 1 in cazul Carrefour şi Clever in cazul Billa. Sub aceste mărci se ascund în unele cazuri chiar sute de produse diferite. Totuşi cele alimentare par a fi cele mai numeroase. Astfel putem avea apă minerală, margarină, caşcaval, zahăr sub acelaşi nume.
Avantajele deţinerii unei mărci private sunt multiple atât pentru magazin cât şi pentru cumpărători.
Magazinul câştigă din faptul că poate oferi o sortimentaţie mult mai bogată pe raft, cu un preţ în general mai mic. Produsele sunt variate deoarece magazinele negociază cu micii producători deja prezenţi pe piaţă. Magazinul le asigură o desfacere garantată, o acoperire integrală a producţiei , o cheltuială mai mică în ceea ce priveşte distribuţia şi uneori le pot acorda scutiri din taxele de magazin , de raft sau de capăt de raft. Astfel pot abţine produse de calitate apropriată de cele vândute sub brandurile originale ale producătorilor dar cu un preţ cu mult mai mic. Chiar dacă pare dezavantajos pentru un mic producător un astfel de contract poate duce la creşterea propriei mărci prin avantajul unei vizibilităţi mai mare la expunere, prin prezenţa în pliantele retailerilor sau chiar prin acoperirea integrală a capacităţii de producţie şi astfel prin scăderea costurilor pe unitatea de produs şi prin maximizarea posibilităţilor de vânzare să asigure o mai mare şi mai bună încasare. Practic producătorul se va putea concentra pe producţie având piaţa de desfacere asigurată ceea ce nu este un lucru rău.
Cumpărătorul beneficiază de produse de bună calitate la un preţ acceptabil având o garanţie a magazinului pentru acea marcă. Pentru client aceste mărci private ale magazinelor sunt o bună afacere în sensul în care pot beneficia de produse la un preţ convenabil.
Chiar dacă politica prezenţei mărcilor private poate fi uneori o politică prin care magazinele să tragă în jos preţurile de raft pentru o întreagă gamă de produse aceasta nu este împotriva consumatorului final .
Pentru a putea beneficia la adevăratul potenţial de binefacerile puterii unei mărci private este nevoie ca reţeaua de magazine să nu forţeze prea mult prezenţa acestora. Este considerat un nivel bun cel cuprins între 30-maxim 40 % din numărul de opţiuni pentru o gamă de produse. Chiar dacă această politică este benefică pentru magazin şi pentru clientul final ea pe termen lung poate fi dăunătoare pentru micii producători care odată intraţi sub umbrela unei astfel de mărci trebuie să nu îşi neglijeze propria marcă. Astfel în cazul pierderii contractului de producţie pentru un retailer, lucru care se întâmplă destul de frecvent , să aibe un refugiu în propria marcă cunoscută publicului.
Pentru cei interesaţi de produse medii la preţuri atractive le recomand aceste mărci private ale magazinelor dar le mai recomand să citească şi cine sunt producătorii pentru aşi putea face apoi o părere adevărată despre produs şi despre raportul calitate pret în cunoştinţă de cauză.

articol publicat in Ziarul de Braila
.

Putin si noua Rusie

Michael Strumer reuseste prin acest volum sa arunce valul care acopera democratia ruseasca. Practic autorul arata ca avem de-a face cu o organizare "verticala" cum ii place domnului Putin sa spuna , deci cu o aparenta democratie , guvernata de serviciile secrete si impusa de politicile dure de stat.
Avem apoi un portret a lui Putin , o mica istorie a Gazpromului si o privire fugitiva a lui Medvedev - noul presedinte al Rusiei.
Practic radiografia tarii este imbibata de lupta pentru fosta glorie imperiala.
"Putin si noua Rusie" este un volum interesant , plin de informatii si de legaturi uimitoare. A aparut la editura Litera International si distribuit cu ziarul Financiarul.
.

Noul blocaj financiar

Anul 1997 a rămas în istoria post decembristă ca fiind cel mai trist an. Atunci românii au simţit ce înseamnă căderea economică profundă, pierderea a zeci de mii de locuri de muncă, inflaţia galopantă, politicianismul ieftin, dar mai ales au înţeles ce este şi cum acţionează blocajul economic. Pentru Brăila a fost anul cel mai negru din întreaga sa istorie economică. Ultimele semnale primite din mediul economic mă fac să mă gândesc din nou la o astfel de situaţie mai mult decât grea. Tot mai multe firme mici şi mijlocii, dar mai ales coloşii economiei româneşti sunt atrase într-un astfel de păienjeniş. Dacă în 1997 acest blocaj provenea de la firmele cu capital majoritar de stat care nu îşi plăteau datoriile către stat sau între ele, acum acest blocaj vine din tăierea iresponsabilă a investiţiilor, din întârzierea nejustificată economic a adoptării bugetului de stat şi a repartizării lui defalcate în teritoriu, dar mai ales din nerespectarea datoriilor asumate de statul român. Acum firmele încă îşi mai plătesc datoriile spre diversele bugete şi consider că este şi de datoria statului să le ofere un tratament egal în ceea ce priveşte tratamentul fiscal. Dacă tu ca firmă întârzii plata unei taxe spre bugetul de stat sau spre un buget local eşti obligat să plăteşti penalizări foarte mari, întâmpini restricţii la participarea la licitaţii sau la diverse forme de ajutor de stat. Pe de altă parte dacă tu ca firmă trebuie să primeşti bani de la stat, indiferent de forma lor: rambursări ale taxei pe valoarea adăugată, plata unor livrări sau servicii prestate şi facturate în baza unor licitaţii etc., atunci ai de primit. Pentru că statul român nu îşi respectă propriile legi şi proprii contribuabili. Ghinion, cum se spune. Vei primi banii atunci când statul va avea bani. Nu contează legile în vigoare, nu contează contractele sau clauzele lor. Nu sunt bani şi gata! Statul nu plăteşte pentru neplata la timp a propriilor facturi. Nu contează că tu ai investit în produse, ai plătit oamenii, ai emis facturile la care ai plătit TVA , nu contează nimic. Mai mult, trebuie să plăteşti la timp şi impozitele, taxele şi suprataxele pentru ceea ce nu ţi s-a plătit, ca vreodată să îţi vezi şi tu banii. Un astfel de tratament generează acel blocaj de care aminteam mai sus. E o noua formă, mult mai perversă, prin care propriul tău stat te poate scoate de pe piaţă! Cum este posibil aşa ceva ? Uite că este posibil, şi mai mult decât atât, este aplicată la rang de politică naţională de o ţară declarată oficial capitalistă şi membră a celei mai mari pieţe unice mondiale, Uniunea Europeană! Blocajul generat de stat absoarbe puţinele resurse băneşti ale firmelor. Avem de-a face, practic, cu o creditare mascată a statului, fără dobândă, fără penalizări! Iată de ce se impune cu urgenţă modificarea legilor fiscale, a Codului fiscal, dar mai ales modificarea politicii duse de stat. Când spun stat mă refer generic la ordonatorii de credite naţionali şi locali. Economia noastră este şi aşa afectată de criza economică. Nu mai are nevoie de lovituri în plus sau de un comportament neloial din partea statului român. În fond, o Românie fără componenta economică nu ar mai avea nicio valoare.

articol publicat in Ziarul de Braila
.

Combinagii de profesie

Am citit cartea dnei Monica Praschiv "Combinagii de profesie.Razboiul gastilor" aparuta la editura Tritonic.Volumul este de fapt o colectie de editoriale publicate intre 2004-2008 in ziarul Obiectiv Vocea Brailei.
Pas cu pas, articol cu articol suntem introdusi intr-o lume a Brailei plina de oameni care promit dar nu fac. Politicienii locali sunt creionati uneori de pe pozitii partizane cum este si cazul Danielei Vasioiu - mult sustinuta de autoare si de ziarul pe care il conduce pentru ca mai apoi aceasta sa isi declare crunta inselare.Citindu-le acum , dupa trecerea anilor, multe pozitii ne aduc aminte de tintele efemere, de laudorasenia si de incapacitatea celor care s-au plimbat prin diversele functii de raspundere din oras si din judet.
Ar fi interesant de lansat un dictionar al oamenilor politici locali dupa numarul de promisiuni mincinoase pornind de la inexistente baze NATO si terminand cu celebrul pod peste Dunare.
Vorba autoarei din finalul cuvantului de inceput al volumului :
"Politica-i o curva , iar ei politicienii niste perversi. Dar noi, cititorule ? Noi ce suntem ? "
.

Lacu Sarat - biserica si parcul

De ce visam să fiu guvernant ?

Brusc am descoperit în mine dorinţe şi vise cum că aş fi guvernant.
Nu ştiu de unde a venit asta dar simt cum cresc şi sunt asemenea unor virusi de primăvară care te atacă cu o atingere iar apoi se dezvoltă în tine până îţi stăpânesc tot corpul.
Se făcea într-un vis ciudat că aş fi fost preşedinte. Nu ştiu de ce îmi amintesc doar de rapoartele serviciilor secrete, de liberalizarea ascultării , de conferinţele în care vorbeam singur, de vizitele frumoase prin ţări străine sau erau prin zonele mai minoritare , oricum zăpada era frumoasă şi palinca bună , de dansurile focoase şi de şedinţele de guvern unde băteam cu pumnul în masă. Ce vis domne ...
Altă dată am visat că de la cei un metru şi jumà ai mei conduceam un guvern. Eu eram tipul din capul mesei atunci când serveam supa cu nevasta. Vorbeam mult şi nu făceam nimic. Zburam dintr-un loc în altul şi credeam că lumea porneşte cu mine după ştiţi voi cine ....
Vise de guvernant ....
Intr-un moment m-am visat şef de agenţie guvernamentală. Nu eram chiar un mare şef aşa cum poate vă aşteptaţi şi nici nu eram plătit foarte bine doar atât cât să moară de ciudă vecinul Bush că ferma mea din Texas e mai mare decâ a lui. Păi dacă nu a fost şef ca mine şi numai un bugetar.
Cel mai frumos vis a fost cel în care reuşisem cu trudă să ajung în parlament. Am muncit , ţin bine minte, mult în campanie. Ajunsesem să le spun oamenilor că voi face autostrăzi suspendate, că le voi da câte 25000 de euro doar dacă îmi vor vizita casa . Nu vă daţi seama căt de epuizat eram după toate discursurile astea. Atât de epuizat că doream doar să mă odihnesc în următorii patru ani tolănit într-un fotoliu cu laptopul în braţe şi cu un teanc de ziare pe picioare !
Pe lângă aceste vise am avut un ultim vis mai mult un coşmar.
Se făcea că sunt om obişnuit. Stăteam la muncă noua ore timp de cinci zile şi totuşi pe lângă asta aveam încă un job pentru a putea lupta cu o avanaşă de facturi. Mergeam pe jos pentru a economisi banii de carburant , nu mai fumam din cauza scumpirii , renunţasem la diverse mâncăruri scumpe , ieşeam la restaurant doar in zilele de naştere ale cunoscuţilor , purtam haine cu modelul de anul trecut pe care le luam de la reduceri sau de la solduri , aveam pretenţii din ce în ce mai mici de parcă eram din altă lume.
Ceea ce mă îngrijorează este faptul că acest vis tot revine în ciuda faptului că eu doresc sa visez că sunt guvernant. Febra aceea de la început despre care vă povesteam că mă cuprinde nu ştiu de ce se tranformă pe zi ce trece în greaţă cum de mult nu am mai avut. Ultima de care îmi amintesc cât de cât a fost cea din 1989.
Ce vise ....

articol publicat in saptamanalul Natiunea

Pe puntea Titanicului

Cred că ştiţi povestea tristă a Titanicului, cel mai faimos şi indestructibil vas care a existat vreodată. Fusese construit pentru a naviga prin cele mai neprieteneşti mări, prin oceanele cele mai periculoase fără ai lipsi pe pasageri de cele mai bune camere, cele mai bune tacâmuri sau de cea mai bună servire. Chiar şi atunci când s-a dus în adâncuri muzica cânta, cei de la clasa întâi dansau şi foarte , foarte puţini scăpau. O poveste tristă plină de învăţăminte.
Nu ştiu de ce dar acum România mi se pare că este asemenea Titanicului.
La clasa întâi , acolo sus pe punte , muzica cântă, se aud chicote şi camerele răsună de râsete. Orchesta atacă cele mai cunoscute arii, doamnele bine îmbrăcate dansează cu domni fără probleme. Totul este calm , frumos aproape magic aş zice. De afară mai pătrund din când în când zgomote şi stranii voci dar în general nimic nu tulbură această lume mirifică.
La clasa a doua e deja altă poveste. E un pic de îngrijorare de ceea ce pare a fi un zvon cum că nava s-a lovit de ceva , că ia apă şi că e posibil ca toţi să ne scufundăm. Dar dacă căpitanul nu ia unele măsuri înseamnă că nu este mimic. Cu toate că unii chiar ştiu ce se întâmplă acolo jos la clasa a III-a nimeni nu spune cu voce tare ceea ce gândeşte. Până la urmă cineva o va face dar acum nu e momentul să se deranjeze petrecerea.
Undeva în măruntaiele vasului e o tragedie.
Lumea e plină de probelme. Motoarele care înainte duduiau şi asigurau vasului puterea de a înfrunta valurile sunt acum tăcute. Oamenii care le îngrijeau nu mai primesc bani. Nu mai au ce mânca şi sunt îngrijoraţi nu de ziua de mâine ci de faptul că nu vor mai apuca şi ziua de mâine. Ofiţerii care făceau legătura cu puntea nu vor să le vorbească sau când o fac tot încearcă să le spună că totul e bine , că muzica răsună şi să nu îşi facă griji. Dar cum să fie aşa când vezi cu ochii tăi că vaporul ia apă prin toate încheieturile , că nu îţi mai permiţi nici pâinea de pe masă, când nedreptatea şi pericolul sunt atributele normale ale vieţii.
Toate problemele ar trebui rezolvate dar cine să o facă când cei care ar fi trebuit să ştie ce se întâmplă pe vas sunt surzi la probleme şi incapabili să le rezolve măcar pe acelea pe care le aud.
Legăturile dintre punţi care înainte permiteau celor din diferite clase să se mişte prin tot vasul sunt acum rupte. Porţile de trecere sunt sudate iar cei de pe puntea principală nu ştiu cum este acolo jos iar cei de jos nu pot ajunge până acolo sus să spună despre problemele lor. Oare i-ar crede cineva printre pahare pline, mese îmbelşugate şi muzică bună ?
Acum dacă Titanicul descris mai sus ar fi România şi cei de la prima clasă cei care ne conduc , oligarhia politico-economică oare ce soartă ne aşteaptă.Peste toată această lume , undeva sus, în punctul cel mai înalt al primei punţi stă căpitanul căzut în melancolie având într-o mâna un pahar de wihsky şi în cealaltă o pipă.
Din când în când priveşte marea cu bucuria marinarului . Simte adierea vântului sărat şi bucuria de a conduce. Prin minte îi trec tot felul de probleme : cum să schimbe organizarea vasului, ce nou regulament naval să facă, pe cine să mai promoveze. De departe aude muzica şi brusc un val il aruncă în mijlocul oceanului de unde vede pentru prima oară cum vaporul cum ia apă .
Acum o clipă trăia momentul pe puntea Titanicului.....
.

Noul site Obiectiv

Ziarul Obiectiv de Braila a lansat o noua varianta a sitelui.Fata de vechiul acesta vine cu noutatea integrarii stirilor video si cu cea a utilizatorilor inregistrati.
Din pacate trebuie sa spun ca din punct de vedere al utilizatorului siteul este greoi, lung , complicat in navigare si atipic pentru un ziar.
Daca ar fi sa ne uitam la publicatiile din Bucuresti vom observa ca siteurile lor sunt astfel facute sa condenseze informatia pe prima pagina pentru indexarea mai buna in google dar si pentru a atrage vizitatori. Stilul aerisit al Obiectivului este in contratimp cu tendintele din domeniu.
Oricum e bine ca se incearca.
Sa vedem care va fi si reactia altora.
.

Decizia de la Haga

Asa cum era de asteptat decizia de la Haga a venit in conformitate cu regulile internationale de delimitare a teritoriului marin. Nu este o victorie a Romaniei sau a echipei de avocati care totusi trebuie sa recunosc si-au facut bine treaba ci o victorie a bunului simt. Curtea a tinut cont de punctele relevante ale tarilor in cauza si a decis in baza unor spete anterioare.

Aceasta decizie a demarat o isterie a fatucilor din presa.
Am gasit una in Cotidianul care spune citez : " CIJ consideră relevantă întreaga coastă românească şi acceptă Digul Sulina ca punct de bază, dar şi Peninsula Sahalin ca al doilea punct relevant".
O asemena prostie de mult nu am mai intalnit !
Era binenteles vorba de peninsula Crimeea ( republica autonoma in componenta Ucrainei )
.

UPC trece smechereste la digital

De cateva zile UPC Braila a stopat semnalul celor care au pachete de programe diferite de basic.Practic in locul programelor este o mira prin care UPC ne invita sa trecem la versiunea digitala daca dorim sa beneficiem in continuare de acele programe.
Nu conteaza ca aceasta invitatie este mai mult un cutit dat in spate clientului ,important este sa isi scoata ei cei cativa ron din diferentele de pret.
Un contract cu UPC este un contract cu un prestator care nu isi respecta propriile prevederi contractuale.
Am fost incantat de vechiul Astral unde exista profesionalism , suport tehnic adevarat si mult bun simt. Toate aceste lucruri nu le-a preluat UPC.
Nu au suport tehnic adecvat, semnalul este prost, serviciile de telefonie de slaba calitate etc, etc ...
In aceste conditii cum sa le mai fi client mai ales cand singura ta bucurie este folosirea interntului ?

.