Anul 1997 a rămas în istoria post decembristă ca fiind cel mai trist an. Atunci românii au simţit ce înseamnă căderea economică profundă, pierderea a zeci de mii de locuri de muncă, inflaţia galopantă, politicianismul ieftin, dar mai ales au înţeles ce este şi cum acţionează blocajul economic. Pentru Brăila a fost anul cel mai negru din întreaga sa istorie economică. Ultimele semnale primite din mediul economic mă fac să mă gândesc din nou la o astfel de situaţie mai mult decât grea. Tot mai multe firme mici şi mijlocii, dar mai ales coloşii economiei româneşti sunt atrase într-un astfel de păienjeniş. Dacă în 1997 acest blocaj provenea de la firmele cu capital majoritar de stat care nu îşi plăteau datoriile către stat sau între ele, acum acest blocaj vine din tăierea iresponsabilă a investiţiilor, din întârzierea nejustificată economic a adoptării bugetului de stat şi a repartizării lui defalcate în teritoriu, dar mai ales din nerespectarea datoriilor asumate de statul român. Acum firmele încă îşi mai plătesc datoriile spre diversele bugete şi consider că este şi de datoria statului să le ofere un tratament egal în ceea ce priveşte tratamentul fiscal. Dacă tu ca firmă întârzii plata unei taxe spre bugetul de stat sau spre un buget local eşti obligat să plăteşti penalizări foarte mari, întâmpini restricţii la participarea la licitaţii sau la diverse forme de ajutor de stat. Pe de altă parte dacă tu ca firmă trebuie să primeşti bani de la stat, indiferent de forma lor: rambursări ale taxei pe valoarea adăugată, plata unor livrări sau servicii prestate şi facturate în baza unor licitaţii etc., atunci ai de primit. Pentru că statul român nu îşi respectă propriile legi şi proprii contribuabili. Ghinion, cum se spune. Vei primi banii atunci când statul va avea bani. Nu contează legile în vigoare, nu contează contractele sau clauzele lor. Nu sunt bani şi gata! Statul nu plăteşte pentru neplata la timp a propriilor facturi. Nu contează că tu ai investit în produse, ai plătit oamenii, ai emis facturile la care ai plătit TVA , nu contează nimic. Mai mult, trebuie să plăteşti la timp şi impozitele, taxele şi suprataxele pentru ceea ce nu ţi s-a plătit, ca vreodată să îţi vezi şi tu banii. Un astfel de tratament generează acel blocaj de care aminteam mai sus. E o noua formă, mult mai perversă, prin care propriul tău stat te poate scoate de pe piaţă! Cum este posibil aşa ceva ? Uite că este posibil, şi mai mult decât atât, este aplicată la rang de politică naţională de o ţară declarată oficial capitalistă şi membră a celei mai mari pieţe unice mondiale, Uniunea Europeană! Blocajul generat de stat absoarbe puţinele resurse băneşti ale firmelor. Avem de-a face, practic, cu o creditare mascată a statului, fără dobândă, fără penalizări! Iată de ce se impune cu urgenţă modificarea legilor fiscale, a Codului fiscal, dar mai ales modificarea politicii duse de stat. Când spun stat mă refer generic la ordonatorii de credite naţionali şi locali. Economia noastră este şi aşa afectată de criza economică. Nu mai are nevoie de lovituri în plus sau de un comportament neloial din partea statului român. În fond, o Românie fără componenta economică nu ar mai avea nicio valoare.
articol publicat in Ziarul de Braila
.
articol publicat in Ziarul de Braila
.