Profesorul Dumitru Barău ne oferă prin romanul său Corina o adevărată geometrie a relațiilor. Construit pe o structură clasică, urmărind pas cu pas dezvăluirea persoanjelor, romanul se constituie într-o plăcută surpriză literară.
Autorul nu este la prima încercare de acest fel. Ne-a mai
oferit cărțile de poeme Anotimpul visării
și Vis albastru Emeli apărute în 2009
și 2011 la editura brăileană Zeit, un volum de proză scurtă Casa umbrelor apărut la aceeași editură
în 2012 și romanul Cum alegem dragostea?
din 2016 apărut la editura Istros a
Muzeului Brăilei. În fiecare din acestea se simte delicatețea cu care Dumitru
Barău scrie. El nu aruncă la întâmplare evenimentele sau trăirile ci
construiește cu răbdare o poveste. Este asemeni păianjenului răbdător care
încearcă să contureze forma perfectă. Desigur că munca sa nu poate fi apreciată
decât de cititori dar, el, ca autor, depune toate eforturile pentru a atinge
perfecțiunea.
Corina este un roman modern,
psihologic, cu vagi accente citadine. Personajele sunt bine conturate atât din
punct de vedere al aspectului exterior cât mai ales din punct de vedere al
trăirilor interioare. Autorul a ales să folosească tehnica descrierii unui
personaj prin intermediul altui personaj așa cum se vede în descrierea Corinei :
Descoperi în ea toate darurile care pot
subjuga inima unui bărbat: frumusețe, delicatețe, naturalețe și o feminitate debordantă
- care acoperea tot ansamblul cu un mister seducător. Părea adolescentină. Cu
adevărat, femeia poate să aibă doar vârsta pe care vrea să-o arate.( pag.
132). În acest fel concluziile le trage cititorul. El este cel care poate umple
golurile lăsate intenționat și poate contura cu propria imaginație diafana
prezență feminină.
