Cred că ştiţi povestea tristă a Titanicului, cel mai faimos şi indestructibil vas care a existat vreodată. Fusese construit pentru a naviga prin cele mai neprieteneşti mări, prin oceanele cele mai periculoase fără ai lipsi pe pasageri de cele mai bune camere, cele mai bune tacâmuri sau de cea mai bună servire. Chiar şi atunci când s-a dus în adâncuri muzica cânta, cei de la clasa întâi dansau şi foarte , foarte puţini scăpau. O poveste tristă plină de învăţăminte.
Nu ştiu de ce dar acum România mi se pare că este asemenea Titanicului.
La clasa întâi , acolo sus pe punte , muzica cântă, se aud chicote şi camerele răsună de râsete. Orchesta atacă cele mai cunoscute arii, doamnele bine îmbrăcate dansează cu domni fără probleme. Totul este calm , frumos aproape magic aş zice. De afară mai pătrund din când în când zgomote şi stranii voci dar în general nimic nu tulbură această lume mirifică.
La clasa a doua e deja altă poveste. E un pic de îngrijorare de ceea ce pare a fi un zvon cum că nava s-a lovit de ceva , că ia apă şi că e posibil ca toţi să ne scufundăm. Dar dacă căpitanul nu ia unele măsuri înseamnă că nu este mimic. Cu toate că unii chiar ştiu ce se întâmplă acolo jos la clasa a III-a nimeni nu spune cu voce tare ceea ce gândeşte. Până la urmă cineva o va face dar acum nu e momentul să se deranjeze petrecerea.
Undeva în măruntaiele vasului e o tragedie.
Lumea e plină de probelme. Motoarele care înainte duduiau şi asigurau vasului puterea de a înfrunta valurile sunt acum tăcute. Oamenii care le îngrijeau nu mai primesc bani. Nu mai au ce mânca şi sunt îngrijoraţi nu de ziua de mâine ci de faptul că nu vor mai apuca şi ziua de mâine. Ofiţerii care făceau legătura cu puntea nu vor să le vorbească sau când o fac tot încearcă să le spună că totul e bine , că muzica răsună şi să nu îşi facă griji. Dar cum să fie aşa când vezi cu ochii tăi că vaporul ia apă prin toate încheieturile , că nu îţi mai permiţi nici pâinea de pe masă, când nedreptatea şi pericolul sunt atributele normale ale vieţii.
Toate problemele ar trebui rezolvate dar cine să o facă când cei care ar fi trebuit să ştie ce se întâmplă pe vas sunt surzi la probleme şi incapabili să le rezolve măcar pe acelea pe care le aud.
Legăturile dintre punţi care înainte permiteau celor din diferite clase să se mişte prin tot vasul sunt acum rupte. Porţile de trecere sunt sudate iar cei de pe puntea principală nu ştiu cum este acolo jos iar cei de jos nu pot ajunge până acolo sus să spună despre problemele lor. Oare i-ar crede cineva printre pahare pline, mese îmbelşugate şi muzică bună ?
Acum dacă Titanicul descris mai sus ar fi România şi cei de la prima clasă cei care ne conduc , oligarhia politico-economică oare ce soartă ne aşteaptă.Peste toată această lume , undeva sus, în punctul cel mai înalt al primei punţi stă căpitanul căzut în melancolie având într-o mâna un pahar de wihsky şi în cealaltă o pipă.
Din când în când priveşte marea cu bucuria marinarului . Simte adierea vântului sărat şi bucuria de a conduce. Prin minte îi trec tot felul de probleme : cum să schimbe organizarea vasului, ce nou regulament naval să facă, pe cine să mai promoveze. De departe aude muzica şi brusc un val il aruncă în mijlocul oceanului de unde vede pentru prima oară cum vaporul cum ia apă .
Acum o clipă trăia momentul pe puntea Titanicului.....
.
Nu ştiu de ce dar acum România mi se pare că este asemenea Titanicului.
La clasa întâi , acolo sus pe punte , muzica cântă, se aud chicote şi camerele răsună de râsete. Orchesta atacă cele mai cunoscute arii, doamnele bine îmbrăcate dansează cu domni fără probleme. Totul este calm , frumos aproape magic aş zice. De afară mai pătrund din când în când zgomote şi stranii voci dar în general nimic nu tulbură această lume mirifică.
La clasa a doua e deja altă poveste. E un pic de îngrijorare de ceea ce pare a fi un zvon cum că nava s-a lovit de ceva , că ia apă şi că e posibil ca toţi să ne scufundăm. Dar dacă căpitanul nu ia unele măsuri înseamnă că nu este mimic. Cu toate că unii chiar ştiu ce se întâmplă acolo jos la clasa a III-a nimeni nu spune cu voce tare ceea ce gândeşte. Până la urmă cineva o va face dar acum nu e momentul să se deranjeze petrecerea.
Undeva în măruntaiele vasului e o tragedie.
Lumea e plină de probelme. Motoarele care înainte duduiau şi asigurau vasului puterea de a înfrunta valurile sunt acum tăcute. Oamenii care le îngrijeau nu mai primesc bani. Nu mai au ce mânca şi sunt îngrijoraţi nu de ziua de mâine ci de faptul că nu vor mai apuca şi ziua de mâine. Ofiţerii care făceau legătura cu puntea nu vor să le vorbească sau când o fac tot încearcă să le spună că totul e bine , că muzica răsună şi să nu îşi facă griji. Dar cum să fie aşa când vezi cu ochii tăi că vaporul ia apă prin toate încheieturile , că nu îţi mai permiţi nici pâinea de pe masă, când nedreptatea şi pericolul sunt atributele normale ale vieţii.
Toate problemele ar trebui rezolvate dar cine să o facă când cei care ar fi trebuit să ştie ce se întâmplă pe vas sunt surzi la probleme şi incapabili să le rezolve măcar pe acelea pe care le aud.
Legăturile dintre punţi care înainte permiteau celor din diferite clase să se mişte prin tot vasul sunt acum rupte. Porţile de trecere sunt sudate iar cei de pe puntea principală nu ştiu cum este acolo jos iar cei de jos nu pot ajunge până acolo sus să spună despre problemele lor. Oare i-ar crede cineva printre pahare pline, mese îmbelşugate şi muzică bună ?
Acum dacă Titanicul descris mai sus ar fi România şi cei de la prima clasă cei care ne conduc , oligarhia politico-economică oare ce soartă ne aşteaptă.Peste toată această lume , undeva sus, în punctul cel mai înalt al primei punţi stă căpitanul căzut în melancolie având într-o mâna un pahar de wihsky şi în cealaltă o pipă.
Din când în când priveşte marea cu bucuria marinarului . Simte adierea vântului sărat şi bucuria de a conduce. Prin minte îi trec tot felul de probleme : cum să schimbe organizarea vasului, ce nou regulament naval să facă, pe cine să mai promoveze. De departe aude muzica şi brusc un val il aruncă în mijlocul oceanului de unde vede pentru prima oară cum vaporul cum ia apă .
Acum o clipă trăia momentul pe puntea Titanicului.....
.