Brusc am descoperit în mine dorinţe şi vise cum că aş fi guvernant.
Nu ştiu de unde a venit asta dar simt cum cresc şi sunt asemenea unor virusi de primăvară care te atacă cu o atingere iar apoi se dezvoltă în tine până îţi stăpânesc tot corpul.
Se făcea într-un vis ciudat că aş fi fost preşedinte. Nu ştiu de ce îmi amintesc doar de rapoartele serviciilor secrete, de liberalizarea ascultării , de conferinţele în care vorbeam singur, de vizitele frumoase prin ţări străine sau erau prin zonele mai minoritare , oricum zăpada era frumoasă şi palinca bună , de dansurile focoase şi de şedinţele de guvern unde băteam cu pumnul în masă. Ce vis domne ...
Altă dată am visat că de la cei un metru şi jumà ai mei conduceam un guvern. Eu eram tipul din capul mesei atunci când serveam supa cu nevasta. Vorbeam mult şi nu făceam nimic. Zburam dintr-un loc în altul şi credeam că lumea porneşte cu mine după ştiţi voi cine ....
Vise de guvernant ....
Intr-un moment m-am visat şef de agenţie guvernamentală. Nu eram chiar un mare şef aşa cum poate vă aşteptaţi şi nici nu eram plătit foarte bine doar atât cât să moară de ciudă vecinul Bush că ferma mea din Texas e mai mare decâ a lui. Păi dacă nu a fost şef ca mine şi numai un bugetar.
Cel mai frumos vis a fost cel în care reuşisem cu trudă să ajung în parlament. Am muncit , ţin bine minte, mult în campanie. Ajunsesem să le spun oamenilor că voi face autostrăzi suspendate, că le voi da câte 25000 de euro doar dacă îmi vor vizita casa . Nu vă daţi seama căt de epuizat eram după toate discursurile astea. Atât de epuizat că doream doar să mă odihnesc în următorii patru ani tolănit într-un fotoliu cu laptopul în braţe şi cu un teanc de ziare pe picioare !
Pe lângă aceste vise am avut un ultim vis mai mult un coşmar.
Se făcea că sunt om obişnuit. Stăteam la muncă noua ore timp de cinci zile şi totuşi pe lângă asta aveam încă un job pentru a putea lupta cu o avanaşă de facturi. Mergeam pe jos pentru a economisi banii de carburant , nu mai fumam din cauza scumpirii , renunţasem la diverse mâncăruri scumpe , ieşeam la restaurant doar in zilele de naştere ale cunoscuţilor , purtam haine cu modelul de anul trecut pe care le luam de la reduceri sau de la solduri , aveam pretenţii din ce în ce mai mici de parcă eram din altă lume.
Ceea ce mă îngrijorează este faptul că acest vis tot revine în ciuda faptului că eu doresc sa visez că sunt guvernant. Febra aceea de la început despre care vă povesteam că mă cuprinde nu ştiu de ce se tranformă pe zi ce trece în greaţă cum de mult nu am mai avut. Ultima de care îmi amintesc cât de cât a fost cea din 1989.
Ce vise ....
articol publicat in saptamanalul Natiunea
Nu ştiu de unde a venit asta dar simt cum cresc şi sunt asemenea unor virusi de primăvară care te atacă cu o atingere iar apoi se dezvoltă în tine până îţi stăpânesc tot corpul.
Se făcea într-un vis ciudat că aş fi fost preşedinte. Nu ştiu de ce îmi amintesc doar de rapoartele serviciilor secrete, de liberalizarea ascultării , de conferinţele în care vorbeam singur, de vizitele frumoase prin ţări străine sau erau prin zonele mai minoritare , oricum zăpada era frumoasă şi palinca bună , de dansurile focoase şi de şedinţele de guvern unde băteam cu pumnul în masă. Ce vis domne ...
Altă dată am visat că de la cei un metru şi jumà ai mei conduceam un guvern. Eu eram tipul din capul mesei atunci când serveam supa cu nevasta. Vorbeam mult şi nu făceam nimic. Zburam dintr-un loc în altul şi credeam că lumea porneşte cu mine după ştiţi voi cine ....
Vise de guvernant ....
Intr-un moment m-am visat şef de agenţie guvernamentală. Nu eram chiar un mare şef aşa cum poate vă aşteptaţi şi nici nu eram plătit foarte bine doar atât cât să moară de ciudă vecinul Bush că ferma mea din Texas e mai mare decâ a lui. Păi dacă nu a fost şef ca mine şi numai un bugetar.
Cel mai frumos vis a fost cel în care reuşisem cu trudă să ajung în parlament. Am muncit , ţin bine minte, mult în campanie. Ajunsesem să le spun oamenilor că voi face autostrăzi suspendate, că le voi da câte 25000 de euro doar dacă îmi vor vizita casa . Nu vă daţi seama căt de epuizat eram după toate discursurile astea. Atât de epuizat că doream doar să mă odihnesc în următorii patru ani tolănit într-un fotoliu cu laptopul în braţe şi cu un teanc de ziare pe picioare !
Pe lângă aceste vise am avut un ultim vis mai mult un coşmar.
Se făcea că sunt om obişnuit. Stăteam la muncă noua ore timp de cinci zile şi totuşi pe lângă asta aveam încă un job pentru a putea lupta cu o avanaşă de facturi. Mergeam pe jos pentru a economisi banii de carburant , nu mai fumam din cauza scumpirii , renunţasem la diverse mâncăruri scumpe , ieşeam la restaurant doar in zilele de naştere ale cunoscuţilor , purtam haine cu modelul de anul trecut pe care le luam de la reduceri sau de la solduri , aveam pretenţii din ce în ce mai mici de parcă eram din altă lume.
Ceea ce mă îngrijorează este faptul că acest vis tot revine în ciuda faptului că eu doresc sa visez că sunt guvernant. Febra aceea de la început despre care vă povesteam că mă cuprinde nu ştiu de ce se tranformă pe zi ce trece în greaţă cum de mult nu am mai avut. Ultima de care îmi amintesc cât de cât a fost cea din 1989.
Ce vise ....
articol publicat in saptamanalul Natiunea