Scrie despre Braila si castiga 3 carti

Cartile scoase la "bataie" sunt noi si sunt puse la dispozitie prin amabilitatea Bookland.ro si InfoEST.ro . Concursul are ca tema Braila. Castigatorul va primi un pachet cu toate cartile.

Regulament :
1. Scrieti pe blogul sau siteul dumneavoastra cateva randuri care sa promoveze Braila.
2. Introduceti un link cu titlul Braila si cu tinta www.infoest.ro ca in exemplul ( Braila ) in material
3. Puneti un comentariu la acest articol pentru a fi inscrisi in concurs

Concursul se termina luni 5 septembrie 2011 cand va fi anuntat castigatorul. Criteriul de jurizare il constituie estetica materialului postat.

Prezentarea cartilor:


Povestea unui idiot spusa de el insusi
de Felix de Azua

Protagonistul romanului, suferind de pe urma unei copilarii „cenusii, cetoase, birocratice si abstracte” si traind in atmosfera grea de deziluzii a Spaniei postbelice, se dedica unei investigari sistematice a ceea ce el numeste „continutul fericirii”. Dar, asa cum precizeaza Azua in unul dintre numeroasele sale interviuri, aceasta cautare, ca orice lupta pentru o cauza unica, nu poate conduce decit in infern – sau, in cazul de fata, la ruina fizica si psihica.


Un diamant cit Hotelul Ritz si alte povestiri
de Francis Scott Fitzgerald

Cele zece povestiri reunite in volum, scrise intre 1920 si 1937, cind Fitzgerald se afla in plina forta creatoare, ilustreaza perfect rafinamentul stilului sau. In ele prozatorul creeaza personaje memorabile: un miliardar nemilos care detine un diamant cit un munte, o frumoasa nemultumita din Sud care cauta aventura vietii in Nord, un erou tragic ce si-a pierdut mai intii averea, iar apoi tihna familiala si, in general, o pleiada de tineri debusolati, zapaciti si adesea fermecatori din perioada interbelica. Din prafuitul orasel georgian Tarleton si pina la stralucitoarele metropole New York si Paris, Fitzgerald aduce la viata epoca „generatiei pierdute” – o epoca nebunatica si vrajita, tragica si stralucitoare. Prozele din volumul Un diamant cit Hotelul Ritz scot la iveala talentul coplesitor al unuia dintre cei mai mari scriitori pe care i-a avut America.

Un oarecare Lucas
de Julio Cortazar

Un oarecare Lucas este un volum compus din pasaje independente de proza, care se leaga in virtutea relevantei lor fata de personajul central, pe nume Lucas. In spatele numelui, se ascunde un Julio Cortazar care examineaza pianistii sai favoriti, vietile unor artisti excentrici, obiceiurile familiilor argentiniene, iubirea si prietenii, transgresind intr-o minunata joaca, neconventionala, fara limite. Micile povestiri din acest volum abordeaza o gama larga de stiluri si subiecte, de la absurd, la ironic, la tragic si induiosator – mai mult decit o creatie literara, aceasta carte este o pledoarie impotriva solemnitatii.


Castigator :
Multumesc tuturor participantilor pentru imaginile si cuvintele lor frumoase despre Braila. Dupa o deliberare atenta ( si subiectiva ) am decis sa acord premiul postarii "Braila, orasul sufletului..."

In ce firme europene a investit Gaddafi

Sub conducerea fostului lider Gaddafi statul libian prin intermediul Libyan Arab Foreign Investment Company (Lafico) a cumpãrat de-a lungul anilor pachete importante de actiuni. In general datoritã legãturilor politice traditionale din anii 80 Gaddafi a preferat sã cumpere actiuni la companii italiene.

Cea mai rãsunatoare participare pe care statul libian sub Gaddafi a avut-o a fost la Juventus Football Club. Datoritã însã unor factori economici dictatorul a preferat sã vanda acea participare înlocuind-o cu una la ENI.

Prin intermediul Lafico statul libian este azi detinãtorul unor pachete importante de actiuni la Finmeccanica, una din cele mai mari companii italiene din domeniul ingineriei mecanice, la UniCredit – printre cele mai mari grupuri bancare din lume, la Banca di Roma – o altã bancã importantã intalianã si nu în ultimul rând la ENI- puternicã companie petrolierã mondialã la care statul italian are participarea majoritarã.

Trebuie deasemenea mentionat cã toate aceste companii controleazã la rândul lor alte companii iar influenta libianã se extinde si acolo.

In afara Italiei libienii mai controleaza pachete de actiuni minoritare la compania Pearson publisherul celebrului ziar britanic Financial Times precum si la companii de mai mica amploare din Spania.

Importantã în contextual European al gazelor e participatia de 50% pe care libienii o au la Greenstream principala conductã care leagã câmpurile petroliere libiene cu Sicilia.

Nu trebuie uitata in acest context participatiile altui fond de investitii destinat Africii prin intermediul cãruia Libia în timpul lui Gaddafi a preluat controlul mai multor companii din continental negru.

Majoritatea acestor participatii au fost înghetate momentan. Intrebarea este cine le va controla dupã Gaddafi?

articol publicat pe InfoEST.ro

Bookland la Braila - imagini din targ

De ce au plecat salariaţii Brãilei?

Brãila este unul din marile oraşe ale României, iar împreunã cu judeţul deţine cca 1,8% din populaţia României. Conform ultimelor date statistice avem un numãr de cca 385.000 de locuitori în judeţ, iar populaţia oraşului este de cca 217.000 de locuitori. Anul acesta, în urma noului referendum, vom şti exact câţi mai suntem.
Numãrul de pensionari este de cca 81.000, iar numãrul de salariaţi este de cca 67.000, în vreme ce numãrul de şomeri instituţionalizaţi (adicã doar aceia care s-au inscris la şomaj) este de cca 8000 de persoane.

Din informaţiile de mai sus reiese clar cã avem o valoare de posibili salariaţi care nu mai apar în statistici la capitolele angajaţi sau salariaţi. E adevãrat cã în ultimile luni a cunoscut o explozie autorizaţiile de tip PFA şi II, dar nici cu acestea socoteala nu iese.

Scãdem cei cca 40.000 de elevi şi cei cca 1.700 de studenţi cu origini brãilene şi avem o cifră care diminuatã cu cea a copiilor până la vârsta şcolarã aratã cã o parte din brãileni nu apar niciunde.În urma calculelor, peste 100.000 de brãileni apţi de muncã nu se regãsesc statistic.Ei bine unde sunt?

Au preferat sã scape de bunãstarea localã şi sã îşi caute prin alte pãrţi posibilitãţile de a-şi duce traiul. De ce au fãcut asta când aici au familiile, cunoscuţii, prietenii şi toatã viaţa lor? De ce au plecat şi nu s-au mai uitat înapoi?

Pãi în primul rand pentru bani. Salariul mediu în Brãila este, de ani de zile, sub media naţionalã, valoarea din luna iunie fiind la invidiatul nivel de 1.082 lei net! Cum sã trãieşti din salariul net? Tineţi minte cã, de fapt, aceastã valoare este o valoare mincinoasã în sensul cã ascunde discrepanţa dintre salariile de zeci de milioane a unor şefi şi mizeria de platã a celorlalţi. Deci în Brãila munceşti pe nimic.

În al doilea rând au plecat din lipsă de perspective. De peste 20 de ani nu auzim decât numai de rãu în acest oraş. Mereu se închide ceva, mereu se restructureazã, iar niciodatã nu se face. Nu în sensul privatului de a-şi face un business propriu sau de a construi o casă, nu, în sensul mare a lucrurilor. Nu avem nicio fabricã serioasã construitã dupã 1989, niciun eveniment cu adevãrat de importanţã naţionalã din punct de vedere economic. Marile firme deja alocã Brãila la Galaţi, la regiunea Sud –Est, la Constanţa. De ce? Pentru cã aici nu poţi dezvolta nicio afacere, nu poţi avea nicio iniţiativã, nu poţi încerca nimic pentru cã nu eşti lãsat de o gaşcã de politicieni – afacerişti care se rotesc în posturi şi care au grijã doar de buzunarul propriu.

În al treilea rând au plecat de scârbã. S-au sãturat sã fie pãrtaşi la fariseism, la minciunã, la degradarea moralã localã. Au dorit sã respire un aer de normalitate.
Se spune cã omul sfinţeşte locul şi este adevãrat. Din pãcate, de 20 de ani cei care au condus Brãila nu au sfinţit locul.

articol publicat in Viata Brailei

Îngheţarea creditelor

Anul trecut o serie de state au înghetat creditele pe care persoanele fizice le au la bănci în special la creditele imobiliare. S-au acordat păsuiri pe termene diverse de la doi, rei ani până la câteva luni. Toate aceste măsuri au fost puse în aplicare de guvernele statelor europene care au dorit astfel să protejeze populaţia de efectele crizei mondiale. România nu s-a numărat printre acestea. Oare cetăţenii români nu sufera din cauza creditelor restante? Această situaţie nu generează preocupare pentru guvernul ţării? Desigur că raspunsul este pozitiv în ambele cazuri.

De la începutul anului numărul creditelor restante a crescut, în funcţie de judeţul de referinţă cu procente cuprinse între zece și 30 la sută. Principalele credite restante sunt cele ipotecare şi de nevoi personale cu garanţie ipotecară acordate în euro si franci elveţieni.

„Boom”-ul care a dus la creşterea puternică a creditării în perioada 2006-2008 a fost bazat în primul rând pe o creștere economică a României, pe creşterea veniturilor populaţiei în acea perioadă şi pe relaxarea condiţiilor de creditare. Creditele acordate sunt la dobânzi mari, cu multe comisioane şi impuneri (vezi asigurările obligatorii, costurile legate de întreţinerea conturilor, de schimburile valutare etc). În acea perioadă, toată lumea era fericită deoarece roata economiei se învârtea şi banii circulau.

Timiditatea guvernului de a interveni în această privinţă a creditelor restante poate genera un potenţial de nemulţumire. Din statistici reiese că românii sunt supraîndatoraţi. Astfel că avem o prăbuşire a consumului, a investiţiilor şi desigur a creditării. Cum guvernul nu ia decât masuri anti-economice aşa cum a dovedit-o pâna acum nu văd cum se va putea relansa economia.

Numărul celor executaţi de bănci creşte pe zi ce trece. S-a ajuns chiar la paradoxul în care unele bănci acţionează precum agenţiile imobiliare în timp ce altele acceptă reeşalonări nesfârşite, amânări de plăţi sau renegocieri ale condiţiilor de creditare doar, doar vor face astfel încât clientul să rămână în continuare solvabil.

Atitudinea băncilor contrastează puternic cu cea a guvernului. Acesta putea da un moratoriu privind îngheţarea creditelor pentru a proteja populaţia. A făcut-o Ungaria, a făcut-o Italia iar economiile lor nu s-au prăbuşit. Nu a făcut-o preferând ca discrepanţele din economie să se adâncească şi mai mult.

Iată de ce consider că o astfel de prevedere ar trebui introdusă automat în legislaţia bancară ca modalitate de protecţie a debitorilor ajunşi insolvabili din motive de criză mondială contra creditorilor.

În fond, contează doar ca morişca creditării să se mişte în continuare şi să alimenteze economia.

articol publicat in Natiunea

Criza se va generaliza

Cunoscutul economist Nouriel Roubini, cel care a reusit sa prevada actuala criza mondiala face inca o previziune legata de situatia economica a omenirii.

"Recentele demonstratii populare, de la cele din Orientul Mijlociu si Israel si pana la cele din Marea Britanie, precum si nemultumirile tot mai pronuntate din China, se vor generaliza in curand, atat in tarile cu economii avansate, cat si in cele emergente. Iar toate acestea vor avea un singur punct de plecare: saracia in crestere, somajul ridicat, inegalitatea si lipsa de speranta. Chiar si clasele de mijloc din lume simt cum le scad veniturile si nivelul de trai" crede Nouriel Roubini.

In principiu are dreptate. De fapt aceste modificari apar datorita schimbarii structurii economiei mondiale. Productivitatea a crestul atat de mult incat avem supraproductie aproape in toate domeniile. Intrarea pe piata muncii a noilor generatii mai ales in tarile cu economii mai slabe nu are loc iar ocupatiile principale ale noilor generatii sunt antisistem.

Faptul ca si in tari dezvoltate precum Marea Britanie si Italia, tinerii nu isi mai gasesc locul constituie un fenomen deosebit de grav. Instabilitatea se va accentua la nivel mondial pana cand un nou ciclu economic va incepe. Dupa ce in anii 90 a fost internetul si companiile legate de el iar in anii 2000 serviciile financiare complexe acum e nevoie de o noua speranta. Economia mondiala inca nu a indentificat acest nou domeniu. Din evolutia pietelor noua directie pare a fi cea a energiilor neconventionale singura care a cunoscut cresteri spectaculoase in ultimii trei ani.

Daca aceasta noua directie se va concretiza nu ne ramane decat sa aflam. Pana atunci instabilitatea economica va continua.

articol publicat pe InfoEST.ro

SUA intră în rândul lumii!

Prin retrogradearea ratingului SUA făcut de Standard&Poor’s de la nivelul „AAA” la „AA+” economia și datoriile americane s-au așezat pe noi planuri. Și chiar dacă, recent, Fitch o altă mare agenție a păstrat ratingul maxim, semnalul în piață a fost dat.

Ce se întâmplă de fapt? Ce reprezintă aceste ratinguri de care toată lumea vorbește?

Reperele în cauză au fost stabilite imediat după cel de al doilea război mondial, când SUA au devenit singura mare putere mondială din punct de vedere economic. Atunci s-a stabilit ca decontarea internațională să se faca în dolari. Practic s-a creat un sistem monetar mondial la baza căruia a stat dolarul. Folosindu-se de aceasta, SUA și-a consolidat puterea economică, expansiunea și bunăstarea plătind datoriile externe cu moneda internă. Practic, de câte ori SUA aveau nevoie de bani mai tipăreau dolari. Dupa anii 80, când s-a renunțat la referința aur, acești dolari nu au mai avut nici un element palpabil pe care să se reazeme. Tipărirea de dolari se bazează acum strict pe economia SUA și pe încrederea în stabilitatea acestui stat.

Imediat după apariția monedei euro, stabilitatea dolarului ca monedă de referință internațională a fost pusă la îndoială. Euro, prin mecanismele sale complexe, nu poate fi tipărit după bunul plac al oricui. În plus, e și mai greu să faci „boacăne” când la mijloc este vorba de reprezentanții a câtorva zeci de state care votează măsurile!

Întărirea euro a scăzut performanța internațională a dolarului, euro fiind ajutat și de o serie de state care au dorit să iasă de sub hegemonia SUA.

Astfel, azi o parte din tranzacțiile cu petrol se fac în euro, mărfurile internaționale ale Europei se tranzacționează în euro, ba chiar China și Japonia au acceptat această monedă.

Ca urmare a crizei mondiale, stabilitatea economiei americane s-a prăbușit. Deci, în consecință, și încrederea în dolar a scăzut.

Președintele Obama a făcut, cu tot tărăboiul politic de rigoare, ceea ce toți președinții americani au făcut când au avut probleme cu banii: a cerut să se mai tipărească dolari. Numai că de această dată, restul lumii a reacționat iar SUA nu au avut decât să înghită pilula amară și să încerce să azvârle cu noroi în unele țări europene care s-au confruntat cu problema rabursării datoriilor pe termen scurt. Americanii au încercat să creze o perdea de fum.

Agențiile precum Standard&Poor’s și Fitch cu toate că sunt americane sunt independente. Ele acordă calificative care reprezintă posibilitatea acelei țări de a rambursa datoriile. În funcție de aceaste calificative, stabilite după calcule riguroase, se orientează toate băncile care acordă împrumuturi. Un calificativ slab înseamnă o dobandă mai mare. Cu alte cuvinte, Standard&Poor’s doar au recunoscut ceea ce toată lumea economică știa deja și anume că SUA nu mai sunt liderul economic mondial și că nu își mai pot plăti datoriile doar tipărind hârtii numite dolari.

SUA sunt acum la o cotitură. Ei vor trebui să facă exact ceea ce fac toate statele și anume să muncească pentru a putea să își plătească datoriile. Paradoxal, SUA are datorii globale mai mari ca ale Uniunii Europene luate ca medie în PIB. De acum plata datoriilor a devenit și pentru SUA o problemă ca pentru restul lumii.

Și pentru marele jandarm s-a terminat cu traiul pe spinarea altora…

articol publicat in Natiunea

Supermarketul Brăila

Pentru cine vine prima oară în Brăila este şocant faptul că oraşul pare a avea toate supermarketurile care există în România.
Uneori din aceeaşi reţea existând chiar două magazine cum e cazul Billa. După această primă uimire vine a doua, care este legată de dispariţia aproape în totalitate a micilor magazine de cartier şi a magazinelor tip alimentara.

Brăila pare a fi intrat în zodia progresului din punct de vedere al comerţului, zic unii, care privesc doar superficial această problemă.
La o privire mai atentă se poate remarca, de fapt, că nu este aşa.

Reţelele de supermarketuri creează un număr mult mai mic de locuri de muncă decât cele care dispar prin închiderea magazine lor de cartier. Impresia că aduc locuri de muncă e adevărată doar pe termen scurt, pentru că moartea magazinelor mici are loc la ceva timp după deschiderea supermarketurilor, iar acele locuri de muncă dispar şi nu mai sunt înlocuite cu nimic. Deci avem o primă concluzie care arată că supermarketurile duc la schimbarea meseriei de vânzător de magazin şi la limitarea opţiunilor de angajare ale acestora.

Un alt efect negativ îl constituie ieşirea de capital din oraş. Practic aceste fabrici de făcut bani aduc mărfuri de peste tot din lume, dar nu încurajează producătorii locali. Aceştia, prin dispariţia magazinelor de cartier şi prin greutatea cu care suportă condiţiile supermarketurilor ambalate frumos sub eufemismul comerţului civilizat, sunt nevoiţi să caute alte zone de desfacere a mărfurilor lor, scăzând în acest fel profitabilitatea, posibilitatea de dezvoltare şi crescând costurile pe produs. Nici un supermarket nu are o zonă dedicată produselor locale, iar dacă doreşti să cumperi un astfel de produs ţi se ridică din umeri şi primeşti îndemnul de a cumpăra produse fabricate cine ştie în ce loc din lume. Fără producţie locală suntem lăsaţi îm mod sistematic la mila acestor supermarketuri, care nu ezită a-şi rotunji profitul cu fiecare ocazie. Nu e bun un ou din Tulcea, ce dacă la Brăila avem producţie de milioane, nu e bun un lapte din Neamţ, chiar dacă avem propriile ferme, nu e bun un salam de Bucreşti sau de Stefăneşti, când avem în acest oraş doi mari producători de astfel de produse? Este mai bun din punctul de vedere al supermarketului care dictează preţul în ambele direcţii şi ţie, ca şi cumpărător, dar şi producătorului, prin practici care nu au nimic de-a face cu un comerţ civilizat.

Ce se poate face? Se pot face multe, de la condiţionarea autorizaţiilor de construcţie până la votarea de hotărâri locale care să impună politica noastră. Nu vă impacientaţi că magazinele nu vor pleca, iar cei care o vor face vor lăsa locul altora, pentru că oamenii trebui să mănânce.

Nu ar fi bine să transformăm supermarketul Brăila puţin şi în avantajul brăilenilor, nu numai al reţelelor care au ajuns să dicteze amplasarea de stopuri, reclame, programe de autobuze şi altele în oraşul acesta.

Ori ne supunem, şi vom plăti din ce în ce mai scump pe mâncare, într-un oraş la marginea celei mai mănoase câmpii agricole din România, sau vom lua măsuri şi atitudine pentru a readuce normalitatea în preţuri şi tratament comercial.
Să facem din Brăila supermarketul pe care îl dorim noi!

articol publicat in Viata Brailei

Mândria de a reprezenta ceva

Două recente inaugurări au arătat dorinţa mocnită a românilor de a arăta că sunt mândri de ţara lor, de realizările noastre colective de faptul că sunt români. Cele două realizări de care fac vorbire sunt un pod şi un stadion făcute mai mult din încăpăţânarea unui edil decât din vre-o conştientizare a importanţei nationale din partea Guvernului.

Putem spune fără a greşi că sub mandatele lui Traian Băsescu sentimentul naţional s-a diminuat ros de o nefericită guvernare, de o sistematică dezavuare a tot ce este român şi românesc şi de o politică de distrugere naţională pusă în practică de cel mai incompetent ardelean pe care a putut sa îl dea la funcţia de prim ministru în România ultimei sute de ani.

Politica denigrării românismului dusă de la Cotroceni cuplată cu politica antinaţională sistematică şi finanţată acum de guvernul Boc a UDMR a creat un sentiment de aşteptare si dezamăgire în populaţie care poate fi asemuit doar cu momentul decembrie 1989. Atunci mămăliga a explodat într-o formă care a distrus o societate şi un sistem împreună cu toate regulile lui tâmpite. Astăzi o altă serie de reguli tâmpite ne sunt băgate pe gât iar noi cu zâmbetul pe buze trebuie să la înghiţim ba mai mult trebuie să şi plătim pentru costul introducerii şi menţimerii lor.

Nu trebuie să ne afirmăm mândria naţională că deranjăm nu ştiu ce faţă palidă de nu ştiu unde, nu trebuie să spunem ce gândim pentru că vre-un nimeni pe lume dintr-o organizaţie nimeni pe lume se simte lezat, nu trebuie să facem ce vrem la noi în ţară pentru că nu ştiu cine dintr-un colţ de Europă are de spus el domne nu ştiu ce punct de vedere cretin. Ei bine astfel de ploconeli demne de evul mediu trebuie să înceteze dar să o înţeleagă şi guvernul Boc. Trebuie să înceteze bătaia de joc pe care un incompetent, care în sfârşit şi-a dat demisia, o face în medicină, un alt incompetent o face în domeniul muncii şi asistenţei sociale iar un alt neica nimeni ne-o organizează în şcoală.

Trebuie să reconstituim mândria de a fi români aici şi în lume.

Nu e posibil ca o ţară să îşi abandoneze semenii, indiferent cât de ignoranți, infractori ori delăsători ar fi aceştia pe meleaguri străine doar pentru că reprezentanţii tării lor prin diverse capitale nu sunt în stare să îşi facă meseria pentru care au fost trimişi acolo.

Nu e posibil sa îţi trimiţi semenii la moarte pentru că aşa o cere jocul tău politic dar nu interesele ţării pe care o reprezinţi chipurile.

Dorim coerenţă politica şi economică, dorim şanse de a fi mândri că suntem români. Dorim să construim o ţară mai bună şi mai frumoasă pentru noi şi copii noştri şi nu să ne căutăm fericirea peste hotare. Dorim să fim o naţiune mândră şi respectată de locul ei în Europa. Dorim să putem sta cu fruntea sus între naţiunile europene şi nu să ne fie ruşine că suntem acolo.

Guvernanţi, când ve-ți avea şi voi mândria de a reprezenta ceva?

articol publicat in Natiunea

Karavan - transport international

Pornind de la filosofia Pentru ca echipa noastra de profesionisti, atent selectionata, ridica Logistica la rang de arta" Karavan ofera de peste 10 ani transport rutier international. Folosind un parc auto diversificat, adaptabil nevoilor clientilor Karavan reuseste sa fie un partener de incredere.

Acum puteti vedea ruta auto mult mai usor folosind o facilitate pe care o ofera siteul companiei si anume aceea a unui calculator rute auto care va permite sa gasiti ruta optima intre doua locatii si chiar intre doua locatii din aceeasi localitate.

Aceasta facilitate este oferita gratuit si are un rol de informare a clientului, pentru ca el sa poata decida in cunostinta de cauza.

Adaptabila si dinamica Karavan isi propune a fi unul dintre primii trei jucatori de pe piata transporturilor intern si international din Romania.

Creditele restante ale brăilenilor au crescut cu peste 20% de la inceputului anului

BNR a publicat recent seriile de date interne pentru luna iunie 2011. Am dorit să ştiu cum trăiesc brăilenii iar cel mai bun indicator pentru o astfel de concluzie îl constituie nivelul datoriilor persoanelor fizice.
Valoarea datoriilor totale in lei pe care brăilenii le au la bănci este de 1132.7 milioane lei. Faţă de luna ianuarie 2011 se observă o creştere a lor cu 4,6%. Dintre acestea 1008,4 milioane lei sunt credite curente in lei în timp ce 124,3 milioane sunt restanţe. Practic valoarea restanţelor a crescut cu 21% de la inceputul anului! Imens am putea spune. Pentru persoanele fizice avem o supraîndatorare care pe fondul recesiunii economice a accentuat presiunea asupra bugetelor familiale.
Valoarea creditelor pentru locuinţe a scăzut de la un nivel de 405,7 milioane lei la 399 milioane ceea ce înseamnă că cei care au terminat creditele ipotecare nu s-au aventurat decât în foarte mică măsură să ia altele. Avem un apetit scăzut pentru investiţii imobiliare datorită instablităţii finanţelor la nivelul familiei.
Un alt indicator care arată decăderea nivelului de trai este si faptul că pe lângă creditele în lei au crescut şi creditele în valută. Valoarea acestora a ajuns la 860,5 milioane lei iar valoarea restanţelor a crescut cu 24,6%! Dacă în luna ianuarie 2011 valoarea acestora se ridica la 29,2 milioane lei in iunie 2011 ajunseseră la 36,4 milioane lei. Calculul în lei s-a făcut tinând cont de cursul de schimb care a cunoscut o depreciere pentru o serie de valute precum dolarul american si francul elveţian.
Din datele prezentate mai sus reiese limpede că brăilenii nu îşi mai pot duce nivelurile actuale de rate la credite. Cresterea restanţelor cu valori atât de mari la creditele în lei dar şi la cele în valută arată o supraindatorare a populaţiei. Această supraîndatorare este o frână ind e zvoltare, în accesarea de noi credite, în deschiderea spre noi achiziţii de bunuri şi servicii de mare valoare.
Putem trage concluzia fără să greşim că astăzi se trăieşte mult mai greu decât la inceputul anului. Am analizat acest aspect privind doar din punctul de vedere al creditelor. Pe lângă acestea mai sunt alti factori care au influenţat în rău nivelul de trai : scumpirile utilităţilor, ale mâncării dar mai ales ale carburanţilor.
Anul 2011 este un an mai rău, un an al executarilor silite dar mai ales un an în care speranţa pare a păli pe fondul atâtor probleme economice.
Cum să ieşim din acest marasm? Nu cred că autorităţile locale au auzit de noţiuni precum incurajarea investiţiilor private, de reducerea birocratizării, de scăderea si eliminarea unor taxe puse doar pentru a mai colecta bani la bugetul local de incurajarea concurentei de lupta impotriva monopolurilor private. De ce cred asta? Uitati-vă doar la o listă a firmelor abonate la lucrările publice, la modul de abordare a cheltuirii banului public, la dispreţul faţă de cetăţean.
Incurajând economia reala, concurenţială, în curajăm posibilitatea oamenilor de a munci, de a îşi câştiga cinstit banii şi de aşi plăti datoriile.

articol publicat in Viata Brailei

Sambata nu cititi ca va doare capul - program de tip industrial la biblioteca judeteana Panait Istrati Braila

Am vrut de curand sa trec pe la biblioteca sa mai iau doua carti pentru o documentare a unui material. Asa cum stiam am facut deplasarea intr-o zi de sambata. Cand colo ce sa vezi biblioteca judeteana Panait Istrati are un program de functionare demn de o turnatorie din epoca industrializarii : 10-18 de luni pana vineri.

Stiu ca in Braila somajul e ridicat si ca sunt multi pensionari dar totusi nu se doreste ca si ceilalti locuitori sa beneficieze de accesul la cultura?

Pentru a nu zice cineva ca suntem noi carcotasi iata care este programul la biblioteca judeteana Galati - V.A. Urechia - de luni pana vineri intre orele 9-17 si ..duminica intre orele 8-13! iar la Constanta la biblioteca judeteana Ioan N Roman programul timp de trei zile pe saptamana este intre orele 12-20 - lunea, martia si vinerea. Dupa cum vedeti aceste doua biblioteci si-au adaptat programul lor dupa cel al vietii de azi a cititorilor. In cazul Brailei putem spune doar ca daca vrei o carte si doamne fereste muncesti, trebuie sa te invoiesti la sef sa poti sa ajungi la biblioteca!
Si se mai mira unii avizati ca nu mai vine lumea sa imprumute carti. Pai cand sa vina daca seara cand majoritatea sunt liberi si in weekend voi aveti inchis?

Nu e mai comod pentru bibliotecari sa stea degeaba in intervalul 12-14? De ce sa inchida biblioteca in orele moarte si sa ofere un program mai lung? E prea multa bataie de cap. Brailenii daca vor sa citeasca sa o faca organizat in intervalul 10-18. In fond ce atata cultura domne!

editorial pe www.infoest.ro