Va creste TVA-ul ?

Un raport dat publicitãţii de Economist Intelligence Unit, divizia de analizã a The Economist, prognozeazã pentru anul 2010 o creştere a nivelului TVA-ului şi a valorii cotei unice de impozitare ca fiind „ inevitabile” . Raportul porneşte de la nevoia guvernului de a atinge ţintele propuse în acordul împrumutului semnat cu FMI si UE.
.
Romania nu ar fi prima ţarã europeanã care ar lua o astfel de mãsurã. De curând Spania a decis creşterea cotei standard de la 16% la 18% iar a cotei reduse de la 7% la 8% cu toate cã acest anunţ a fost aspru criticat de mediul de afaceri.
O astfel de mãsurã nu este nici la noi bine vãzutã. Opiniile specialiştilor se îndreaptã mai mult spre reducerea numãrului personalului bugetar şi a risipei decât în direcţia arãtatã de EIU.
.
Din punctul meu de vedere abordarea guvernului pare a fi de tipul cãruţa înaintea cailor. Da, avem nevoie de mai multe fonduri la bugetul de stat dar acestea le putem obţine nu prin creşterea taxelor ci prin încurajarea muncii. Cum se poate face acest lucru ? Reduceţi împovãrãtoarea fiscalitate pe locul de muncã! Banii sunt fãcuţi sã circule, sã fie câştigaţi. Daţi voie românilor sã îşi câştige banii nu sã fie asistaţi ai statului. Prin scãderea fiscalitãţii asupra locului de muncã scade doar aparent încasarea la buget. De fapt in foarte mare mãsurã o astfel de decizie ar avea doar efecte pozitive şi s-ar propaga în economie extrem de benefic.
.
In momentul de faţã încasãrile din TVA sunt principalul pilon bugetar. Acţionând asupra impozitãrii muncii s-ar atrage spre zona fiscalizatã venituri suplimentare care automat s-ar duce în consum. Deci veniturile din TVA s-ar menţine la nivelul prognozat fãrã a fi nevoie de ajustãri ale nivelului cotei maxime.
.
Mai mult ar scãdea cheltuielile statului cu persoanele asistate, s-ar îmbunãtãţii indicatorii referitori la plata contribuţiilor salariaţilor, ar creşte baza de impozitare, s-ar micşora piaţa neagrã a muncii.
.
Nu ştiu ce mã face sã cred cã va fi aleasã ca întotdeauna cea mai proastã soluţie.
.

Criza si poluarea

O faţã nouã a crizei economice este scãderea poluãrii. Mai puţinã poluare înseamnã un mediu mai curat o şansã pentru naturã şi pentru viitor.
.
Dacã ar fi sã vãd un aspect pozitiv al crizei acesta ar fi creşterea gradului de implicare a populaţiei în combaterea fenomenului poluãrii. Pentru un ban în plus care azi poate face diferenţa, tot mai multe persoane au început sã colecteze deşeuri în vederea valorificãrii lor. Nu te poţi îmbogãţii din asta dar mãcar o pâine îţi poţi lua. Si o pâine este mereu binevenitã.
.
Nici cumpãrãturile nu mai sunt ceea ce erau o datã. Acum fiecare se uitã dupã orice bãnuţ şi o pungã care altã datã nu conta acum este folositã cu grijã. Mai ales cã multe dintre ele sunt degradabile sau din hartie.
.
Initiativa de rãscumpãrare a PET-urilor se anunţã a da un alt imbold pozitiv. Dacã s-ar strânge toate sticlele de plastic care polueazã ţara noastrã numai pentru a fi duse la refolosit în schimbul unui leu, cum este propunerea, nu vãd de ce nu ar fi un succes. Am avea râuri mai curate, munţi mai interesanţi şi de ce nu un turism mai aerisit.
.
Iatã cã uneori ceea ce poate fi rãu pentru sectoare întregi ale economiei pe unele segmente poate aduce noi obiceiuri şi mai multã responsabilitate socialã.
.

Smart Retail

Richard Hammond a reusit prin "Smart Retail - magazinul tau - un fenomen al vanzarilor" sa "traduca" pe intelesul tuturor fenomenele economice care fac diferenta dintr-un magazin pe care de inchidere si unul de succes.
Expert in vanzari, autorul prezinta elementele principale ale succesului pornind de la exemple clasice dar avand in vedere mereu simplitatea expunerii si a intelegerii din partea cititorului neavizat. Daca aveti un mic magazin asta e cartea care va poate influenta felul de a face si vedea vanzarile!
Structurat in parti, volumul porneste cu oamenii implicati. Elementul succesului il vede in corectitudine, pasiune si iesirea in evidenta. Angajatii fericiti si profesionisti isi fac banii lor si ai patronului. Alt important aspect il constituie clientul , despre care in partea a treia , spune ca trebuie castigat. Prin felul de a vinde, prin informatie, prin prezentare si de ce nu prin pret.
Autorul nu considera pretul elementul principal de fidelizare ci calitatea serviciilor oferite. Un client multumit va reveni sa cumpere. Nu uita nici aspectul promovarii pe care il detaliaza in partea a patra a cartii si pe care il considera deosebit de important. Aici da sfaturi utile si de bun simt care ne pot face vanzarile sa creasca.
Publicata la editura BIC ALL in anul 2005 si reeditata in 2007 cartea este usor de citit, bine structurata iar masurile si pasii sunt extrem de bine detaliati si explicati.
O lectura pe care o recomand cu caldura.
.

Standard Business reinventat

Prima schimbare inteligenta care s-a facut la Standard Business a fost ca l-au investit pe Radu Soviani cu functia de redactor sef. Imediat ziarul a inceput sa prinda viata si a iesit din plictiseala in care intrase. Propunerea cu 10 zile de concediu la bugetari asumata apoi de guvern a fost alt punct castigat.
Azi a venit momentul imaginii.
.
Ce imi place la noul format:
- faptul ca abordarea subiectelor este mai dinamica
- invitarea unor personalitati sa isi expuna parerile
- traducerea unor opinii ale unor economisti de nivel modial
- s-a terminat cu rescrierea unor articole din presa straina
- ca este mai mare
- fasciculele sunt clar delimitate
- accentul pus pe culoarea albastra inclusiv noantele ei
.
Ce nu imi place :
- continuarea publicarii unei pagini de limba engleza la un ziar de doar 16 foi este un moft ( pot avea newsletter in engeza, varianta online dar si pe tipar este deja prea mult)
- noul format abuzeaza de fotografii mari
- au cazut in patima unor articole lalaite pe o pagina, care sigur vor adormi o parte a cititorilor
- nu se observa bine data ziarului si te poti pacali usor cu unul vechi
- au renuntat la rubrica interesanta de spicuire a blogurilor economice
.
Acestea ar fi o serie de argumente pro si contra noului format.
Ramane sa vedem cum va evolua acesta.
Cititorii vor fi cei care vor acorda nota finala prin cumparare.
.

Presa braileana nu o duce tocmai bine

Dupa ce Ziarul de Braila al doilea cel mai citit cotidian local si-a incetat aparitia a disparut si saptamanalul Actualitatea, cea mai veche publicatie aparuta de la Revolutie incoace. Se pare ca nici Monitorul de Braila nu o duce nici el foarte bine din moment ce si-a redus numarul de pagini si a scazut numarul angajatilor.
.
Liderul presei locale Obiectiv - Vocea Brailei nu este tocmai pe roze.Dupa ce a redus salariile si a schimbat tipografia, cel mai bun cotidian local se lupta cu scaderea vanzarilor si cu reducerea incasarilor din publicitate.
.
Singurul careia pare sa ii mearga bine este nou lansatul Adevarul de Seara care a preluat cativa ziaristi de la Ziarul de Braila dar care inca este scris si coordonat de la Galati.
.
Este posibila aparitia unui nou cotidian care sa se bazeze pe structura unei parti a ziaristilor de la defunctul Ziar de Braila. Sa vedem insa daca acest proiect se va concretiza.
.

Prin Londra

Ce fel de stat avem

Statul român pluteşte în crizã mâncat de incompetenţa celor care ar trebui sã-l ghideze spre ape mai liniştite.
Primul semnal de stabilitate intr-o societate în crizã trebuie sã vinã tocmai de la stat. Guvernul ca executiv, însãrcinat cu treburile curente, ar trebui sã dea semnale de putere, stabilitate şi de încredere. Ce avem acum nu poate constitui o temelie pentru ridicarea unei astfel de încrederi populare.
Atunci când toate instituţiile private se zgâlţie statul trebuie sã fie un reper, o bornã care sã nu se clatine. Azi în loc sã consolideze societatea şi economia statul o destabilizeazã. In acest moment statul român este slab pentru cã guvernul este slab.
Sã ma explic pentru cei care cred cã fac teorie doar de dragul teoriei.
In momentul de faţã cel mai prost client pentru companiile româneşti este statul român cel care de fapt ar trebui sã le sprijine. Statul face de exemplu plãţi întârziate la rambursarea de TVA. Aici nu vorbim de mãrunţiş ci de sute de milioane de euro. Companiile nu pot beneficia astfel de banii care li se cuvin, mai bine spus de banii lor. Neprimind banii la timp, pentru exporturi sã zicem, firma respectivã trebuie sã îi ia de undeva şi se duce la o bancã. Aici plãteşte comisioane, dobânzi, lucru care se traduce în fapt în scãderea competivitãţii firmei româneşti pentru cã aceste cheltuieli se reflectã în costuri. Mai mult decât atât una este sã primeşti suma la timp şi alta e peste 30 de zile! Statul nu a auzit de noţiunea de dobândã penalizatoare pentru timpi de întârziere la rambursãri. Aşa cum este acum nu mai merge. Cum o firmã este „arsã” dacã întârzie o platã la stat tot aşa trebuie şi statul sã fie penalizat. Nu se poate ca unii sã fie luaţi de fraieri mereu pentru cã aşa e legea! Atunci ea trebuie schimbatã pentru cã e proastã iar firmele ar trebui sã nu mai accepte astfel de tratament discriminatoriu de la propriul stat!
Alt exemplu negativ o constituie plãţile efectuate, prin instituţiile sale operatorilor economici care presteazã diferite activitãţi pentru stat. Compania câştigã sã zicem o licitaţie online unde s-a luptat cu alte 7 firme. Pentru a ajunge acolo a trebuit înainte sã demonstreze cã este cu toate taxele la zi. Deci a fãcut cheltuieli, plãţi etc. Câştigã licitaţia, face prestaţia dar statul nu plãteşte la timp. Caietele de sarcini sunt un mare jaf la adresa firmelor private. Termenele de platã sunt la sfântul Aşteaptã, penalitãţile o monstruoasã glumã ( adicã nici un fel sau cât mai mici dacã se poate zero!). Practic statul este tot timplul un debitor pentru firmele româneşti. Economia privatã crediteazã la nesfârşit birocraţia, nesimţirea instituţionalã şi hoţia financiarã pe faţã!
Prestatorii pentru stat trebuie sã fie corecţi cu statul pentru cã altfel nu mai pot participa la urmatoarea licitaţie iar statul nu are astfel de probleme existenţialiste.
Dacã tot este crizã atunci sã fie crizã pentru toatã lumea iar legile strâmbe sã fie schimbate.
Nu este posibil ca tu stat român prin politici economice aiuritoare sã loveşti tocmai în fundamentul puterii tale în lume : companiile autohtone. Este total greşit şi anti-economic iar o astfel de politicã pe termen lung nu aduce decât la ruina agenţilor economici şi pãnã la urmã a statului însuşi.
Oare când firescul zilnic va însemna normalitatea ca în celelalte state europene?