Statul român pluteşte în crizã mâncat de incompetenţa celor care ar trebui sã-l ghideze spre ape mai liniştite.
Primul semnal de stabilitate intr-o societate în crizã trebuie sã vinã tocmai de la stat. Guvernul ca executiv, însãrcinat cu treburile curente, ar trebui sã dea semnale de putere, stabilitate şi de încredere. Ce avem acum nu poate constitui o temelie pentru ridicarea unei astfel de încrederi populare.
Atunci când toate instituţiile private se zgâlţie statul trebuie sã fie un reper, o bornã care sã nu se clatine. Azi în loc sã consolideze societatea şi economia statul o destabilizeazã. In acest moment statul român este slab pentru cã guvernul este slab.
Sã ma explic pentru cei care cred cã fac teorie doar de dragul teoriei.
In momentul de faţã cel mai prost client pentru companiile româneşti este statul român cel care de fapt ar trebui sã le sprijine. Statul face de exemplu plãţi întârziate la rambursarea de TVA. Aici nu vorbim de mãrunţiş ci de sute de milioane de euro. Companiile nu pot beneficia astfel de banii care li se cuvin, mai bine spus de banii lor. Neprimind banii la timp, pentru exporturi sã zicem, firma respectivã trebuie sã îi ia de undeva şi se duce la o bancã. Aici plãteşte comisioane, dobânzi, lucru care se traduce în fapt în scãderea competivitãţii firmei româneşti pentru cã aceste cheltuieli se reflectã în costuri. Mai mult decât atât una este sã primeşti suma la timp şi alta e peste 30 de zile! Statul nu a auzit de noţiunea de dobândã penalizatoare pentru timpi de întârziere la rambursãri. Aşa cum este acum nu mai merge. Cum o firmã este „arsã” dacã întârzie o platã la stat tot aşa trebuie şi statul sã fie penalizat. Nu se poate ca unii sã fie luaţi de fraieri mereu pentru cã aşa e legea! Atunci ea trebuie schimbatã pentru cã e proastã iar firmele ar trebui sã nu mai accepte astfel de tratament discriminatoriu de la propriul stat!
Alt exemplu negativ o constituie plãţile efectuate, prin instituţiile sale operatorilor economici care presteazã diferite activitãţi pentru stat. Compania câştigã sã zicem o licitaţie online unde s-a luptat cu alte 7 firme. Pentru a ajunge acolo a trebuit înainte sã demonstreze cã este cu toate taxele la zi. Deci a fãcut cheltuieli, plãţi etc. Câştigã licitaţia, face prestaţia dar statul nu plãteşte la timp. Caietele de sarcini sunt un mare jaf la adresa firmelor private. Termenele de platã sunt la sfântul Aşteaptã, penalitãţile o monstruoasã glumã ( adicã nici un fel sau cât mai mici dacã se poate zero!). Practic statul este tot timplul un debitor pentru firmele româneşti. Economia privatã crediteazã la nesfârşit birocraţia, nesimţirea instituţionalã şi hoţia financiarã pe faţã!
Prestatorii pentru stat trebuie sã fie corecţi cu statul pentru cã altfel nu mai pot participa la urmatoarea licitaţie iar statul nu are astfel de probleme existenţialiste.
Dacã tot este crizã atunci sã fie crizã pentru toatã lumea iar legile strâmbe sã fie schimbate.
Nu este posibil ca tu stat român prin politici economice aiuritoare sã loveşti tocmai în fundamentul puterii tale în lume : companiile autohtone. Este total greşit şi anti-economic iar o astfel de politicã pe termen lung nu aduce decât la ruina agenţilor economici şi pãnã la urmã a statului însuşi.
Oare când firescul zilnic va însemna normalitatea ca în celelalte state europene?
Primul semnal de stabilitate intr-o societate în crizã trebuie sã vinã tocmai de la stat. Guvernul ca executiv, însãrcinat cu treburile curente, ar trebui sã dea semnale de putere, stabilitate şi de încredere. Ce avem acum nu poate constitui o temelie pentru ridicarea unei astfel de încrederi populare.
Atunci când toate instituţiile private se zgâlţie statul trebuie sã fie un reper, o bornã care sã nu se clatine. Azi în loc sã consolideze societatea şi economia statul o destabilizeazã. In acest moment statul român este slab pentru cã guvernul este slab.
Sã ma explic pentru cei care cred cã fac teorie doar de dragul teoriei.
In momentul de faţã cel mai prost client pentru companiile româneşti este statul român cel care de fapt ar trebui sã le sprijine. Statul face de exemplu plãţi întârziate la rambursarea de TVA. Aici nu vorbim de mãrunţiş ci de sute de milioane de euro. Companiile nu pot beneficia astfel de banii care li se cuvin, mai bine spus de banii lor. Neprimind banii la timp, pentru exporturi sã zicem, firma respectivã trebuie sã îi ia de undeva şi se duce la o bancã. Aici plãteşte comisioane, dobânzi, lucru care se traduce în fapt în scãderea competivitãţii firmei româneşti pentru cã aceste cheltuieli se reflectã în costuri. Mai mult decât atât una este sã primeşti suma la timp şi alta e peste 30 de zile! Statul nu a auzit de noţiunea de dobândã penalizatoare pentru timpi de întârziere la rambursãri. Aşa cum este acum nu mai merge. Cum o firmã este „arsã” dacã întârzie o platã la stat tot aşa trebuie şi statul sã fie penalizat. Nu se poate ca unii sã fie luaţi de fraieri mereu pentru cã aşa e legea! Atunci ea trebuie schimbatã pentru cã e proastã iar firmele ar trebui sã nu mai accepte astfel de tratament discriminatoriu de la propriul stat!
Alt exemplu negativ o constituie plãţile efectuate, prin instituţiile sale operatorilor economici care presteazã diferite activitãţi pentru stat. Compania câştigã sã zicem o licitaţie online unde s-a luptat cu alte 7 firme. Pentru a ajunge acolo a trebuit înainte sã demonstreze cã este cu toate taxele la zi. Deci a fãcut cheltuieli, plãţi etc. Câştigã licitaţia, face prestaţia dar statul nu plãteşte la timp. Caietele de sarcini sunt un mare jaf la adresa firmelor private. Termenele de platã sunt la sfântul Aşteaptã, penalitãţile o monstruoasã glumã ( adicã nici un fel sau cât mai mici dacã se poate zero!). Practic statul este tot timplul un debitor pentru firmele româneşti. Economia privatã crediteazã la nesfârşit birocraţia, nesimţirea instituţionalã şi hoţia financiarã pe faţã!
Prestatorii pentru stat trebuie sã fie corecţi cu statul pentru cã altfel nu mai pot participa la urmatoarea licitaţie iar statul nu are astfel de probleme existenţialiste.
Dacã tot este crizã atunci sã fie crizã pentru toatã lumea iar legile strâmbe sã fie schimbate.
Nu este posibil ca tu stat român prin politici economice aiuritoare sã loveşti tocmai în fundamentul puterii tale în lume : companiile autohtone. Este total greşit şi anti-economic iar o astfel de politicã pe termen lung nu aduce decât la ruina agenţilor economici şi pãnã la urmã a statului însuşi.
Oare când firescul zilnic va însemna normalitatea ca în celelalte state europene?