Plata salariilor pe card a devenit obligatorie pentru instituţiile publice în urma Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 149 din 2007. Aceasta a stabilit cã începând cu 31 martie 2008 administraţia centralã şi localã va face astfel plata drepturilor bãneşti. Mãsura s-a luat pentru reducerea numãrului de persoane din respectivele instituţii, pentru modernizarea sistemului de plãţi şi pentru dezvoltarea plãţilor moderne şi a instrumentelor aferente acestora. Timp de mai bine de un an acest lucru a fost posibil.
Recent Curtea Constituţionalã a decis la sesizarea Avocatului Poporului cã : „ Obligarea personalului din institutiile publice de a primi drepturile salariale prin intermediul cardului conditioneaza folosinta acestor „bunuri” de existenta bancomatelor si automat de vointa unor persoane juridice private (banci), care percep pentru eliberarea banilor anumite comisioane. In aceste conditii, se ajunge la micsorarea drepturilor salariale ale persoanelor din institutiile publice fara a se tine cont de consimtamantul acestora. Mai mult, titularii cardurilor nu pot folosi si dispune de drepturile lor salariale in orice situatie, fiind tinuti de limitarea zilnica a retragerilor sumelor de bani al caror plafon este stabilit de banca. Or, nici chiar legiuitorul nu poate limita un drept, decat doar pentru un interes de utilitate publica, si nicidecum pentru un interes privat. Nimeni nu poate impiedica, insa, ca persoana sã poatã solicita eliberarea unui card pentru a putea primi drepturile sale salariale sau alte drepturi de creanţã in aceastã modalitate financiarã.”
Cu alte cuvinte statul s-a scumpit la tãrâţe cum s-ar zice. Cu toate cã s-au fãcut economii la introducerea unor astfel de instrumente de platã nu s-a ţinut cont de nivelul comisioanelor. Or dacã s-ar fi fãcut câte o licitaţie pentru fiecare instituţie în parte atunci aceste comisioane ar fi putut fi eliminate din start datoritã volumului de carduri oferite şi a rulajului potenţial prin respectiva bancã. Despre plafon nu cred cã mai trebuie discutat având în vedere cã doar o simplã ridicare a lui la nivelul salariului ar fi putut duce la înlãturarea excepţiei.
Ideea de a plãti salariul prin card este una beneficã pentru economie. Ar mai fi nevoie doar de un alt acord între bãncile autohtone referitor la retragerea de numerar din bancomatele bãncilor emitente sau nu a cardului respectiv. Nivelul actual de comision este printre cele mai mari din Uniunea Europeanã şi nu încurajeazã dezvoltarea plãţilor.
Interesant este cã pe lângã salariu beneficiarul unui card de debit poate avea şi o serie de avantaje colaterale. Astfel el poate avea reduceri la asigurãri , poate plãti diversele facturi automat printr-o convenţie cu banca sau poate doar pe baza venitului lunar beneficia de un descoperit de cont între 3 şi 6 salarii funcţie de bancã care de obicei este apanajul unui card de credit. Uneori pot fi şi avantaje de genul plãţii unor produse în rate sau chiar de a beneficia de discounturi sau tombole.
Decizia Curţii Constituţionale nu trebuie vãzutã ca un lucru rãu. Ea doar vine sã reglementeze juridic unele aspecte pe care Guvernul le-a scãpat din vedere şi care aduc atingere dreptului şi libertãţilor cetãţeneşti.
Ministerul Finanţelor ar putea acorda dreptul tuturor instituţiilor care intrã sub incidenţa ordonanţei de urgenţã privind plata pe card sã suporte comisioanele dacã acestea nu vor fi retrase de bancã. Aşa ar fi posibil ca numãrul celor care folosesc acest instrument modern de platã sã nu scadã mai ales în localitãţile mici , nebancarizate sau bancarizate modest. Este un pas care nu trebuie lãsat sã se întâmple pentru cã ar fi o întoarcere spre trecut
articol publicat in Ziarul de Braila.
26.07.2009
Legalitatea ca aspect
Atunci când guvernul României decide ceva te aştepţi ca totul sã fie legal. Nici nu cred cã cineva se gândea la aspectul legalitãţii mãsurilor guvernamentale pânã sã ne fericeascã Traian Bãsescu cu micul Boc.
De la începutul anului principalul factor anticonstituţional în ţara noastrã este paradoxal tocmai executivul.
O mulţime de mãsuri au fost anunţate , unele chiar implementate în teritoriu în mod abuziv deoarece pentru ele nu existau norme legale în vigoare.
La începutul anului Ministerul Turismului cheltuia bani cu ferenezie cu toate cã nu era o institutie bugetatã prin bugetul existent la acel moment. Cumulul pensiilor cu salariile a fost pus sub oprobiul guvernamental fãrã nici o urma de legalitate a demersului.
Acum guvernul anunţã cã a decis scãderea salariilor miniştrilor şi secretarilor de stat cu 20% . Sã zici din gurã doar pentru a impresiona prostimea care trebuie sã îţi voteze „tãticul” politic nu este grav. Aş dori sã ştiu în baza cãrui act legal se face aceastã reducere. Pentru cã aşa a zis dl Boc ? Zicerea sau cositul nu constituie elemente juridice şi nu stau la baza sistemului juridic din România . In baza cãrei legi, hotarâri de guvern sau ordonanţã de guvern a luat domnul Boc masura anunţatã cu mare tam tam mediatic ? Pãi va zic eu : în baza nici uneia . A zis el şi aşa este, ce mai cãutãm nod în papurã la un fost profesor universitar de drept constituţional. Doar ştie ce vorbeşte. Ei bine se pare cã nu prea ştie nici ce vorbeşte dar mai grav nici ce face !
Mãsura Nu este legalã şi mai mult decât atât Nu poate fi aplicatã legal deoarece nu existã baza legalã pentru aplicarea ei. Dacã de exemplu dna Udrea va primi prin absurd salariul diminuat cu 20% , pentru cã aşa a zis Boc iar peste un an când nu va mai fi în fruntea bucatelor îşi va aduce aminte şi va da România în judecatã cerând şi despãgubiri pentru prejudiciul inregistrat ea va câştiga şi mai mult decât atât va primi şi mai mult . Cine va plãti toate astea : noi. Proştii care credem tot ce zic oameni de-alde Boc care nu ştiu decât sã dea din gura iar când îi pui sã facã ceva concret se dau de ceasul morţii cã ce probleme grele de rezolvat au ei.
România se duce de-a dura pe topoganul crizei şi pentru cã oamenii puşi sã respecte cadrul legal nu o fac fiind ei însuşi elemente perturbatoare ale societãţii.
Pentru a putea avea o ţarã europeanã prosperã trebuie sã facem front comun în faţa politicienilor de tip Boc care nu urmãresc decât binele propriu şi nu binele societãţii care i-a investit cu înaltele funcţii.
Trebuie sã punem mai presus de toate legea şi respectul ei şi nu politicianismul ieftin şi interesele de grup.
articol publicat in saptamanalul Natiunea
.
De la începutul anului principalul factor anticonstituţional în ţara noastrã este paradoxal tocmai executivul.
O mulţime de mãsuri au fost anunţate , unele chiar implementate în teritoriu în mod abuziv deoarece pentru ele nu existau norme legale în vigoare.
La începutul anului Ministerul Turismului cheltuia bani cu ferenezie cu toate cã nu era o institutie bugetatã prin bugetul existent la acel moment. Cumulul pensiilor cu salariile a fost pus sub oprobiul guvernamental fãrã nici o urma de legalitate a demersului.
Acum guvernul anunţã cã a decis scãderea salariilor miniştrilor şi secretarilor de stat cu 20% . Sã zici din gurã doar pentru a impresiona prostimea care trebuie sã îţi voteze „tãticul” politic nu este grav. Aş dori sã ştiu în baza cãrui act legal se face aceastã reducere. Pentru cã aşa a zis dl Boc ? Zicerea sau cositul nu constituie elemente juridice şi nu stau la baza sistemului juridic din România . In baza cãrei legi, hotarâri de guvern sau ordonanţã de guvern a luat domnul Boc masura anunţatã cu mare tam tam mediatic ? Pãi va zic eu : în baza nici uneia . A zis el şi aşa este, ce mai cãutãm nod în papurã la un fost profesor universitar de drept constituţional. Doar ştie ce vorbeşte. Ei bine se pare cã nu prea ştie nici ce vorbeşte dar mai grav nici ce face !
Mãsura Nu este legalã şi mai mult decât atât Nu poate fi aplicatã legal deoarece nu existã baza legalã pentru aplicarea ei. Dacã de exemplu dna Udrea va primi prin absurd salariul diminuat cu 20% , pentru cã aşa a zis Boc iar peste un an când nu va mai fi în fruntea bucatelor îşi va aduce aminte şi va da România în judecatã cerând şi despãgubiri pentru prejudiciul inregistrat ea va câştiga şi mai mult decât atât va primi şi mai mult . Cine va plãti toate astea : noi. Proştii care credem tot ce zic oameni de-alde Boc care nu ştiu decât sã dea din gura iar când îi pui sã facã ceva concret se dau de ceasul morţii cã ce probleme grele de rezolvat au ei.
România se duce de-a dura pe topoganul crizei şi pentru cã oamenii puşi sã respecte cadrul legal nu o fac fiind ei însuşi elemente perturbatoare ale societãţii.
Pentru a putea avea o ţarã europeanã prosperã trebuie sã facem front comun în faţa politicienilor de tip Boc care nu urmãresc decât binele propriu şi nu binele societãţii care i-a investit cu înaltele funcţii.
Trebuie sã punem mai presus de toate legea şi respectul ei şi nu politicianismul ieftin şi interesele de grup.
articol publicat in saptamanalul Natiunea
.
21.07.2009
Transportul gratuit
Marile magazine de bricolaj acordã pentru cumpãrãturile de volum şi în limita unui numãr de kilometri transport gratuit. In principiu o astfel de abordare se vrea a încuraja clientul sã cumpere fãrã aşi face probleme de transport. Politica companiei pare a fi la nivel de gândire şi de acţiune de management în perfectã concordanţã cu cerinţele pieţei. Realitatea este însã puţin diferitã.
Am încercat în mai multe magazine de acest tip folosirea acestui serviciu gratuit. De fiecare datã el era disponibil doar nu când aveam eu nevoie de el. Intr-un caz fãceam cumpãrãturile într-o zi de duminicã iar serviciul îmi era oferit miercuri pentru cã atunci „era liber” ! Ce fel de politicã mai este şi asta eu nu o înţeleg. Normal ar fi ca acest serviciu sã fie oferit pe loc aşa cum se subânţelege din mesaje. Faptul cã magazinul nu are suficiente maşini nu este treaba mea . Atunci când anunţi un astfel de serviciu trebuie sã iei în considerare şi probabilitatea , destul de mare aş zice eu, ca acesta sã fie solicitat de mai mulţi clienţi in acelaşi timp ! Logica oferirii lui tocmai pe asta se şi bazeazã : sã cumpere clientul cât mai mult iar tu ca magazin drept mulţumire cã te-a ales pe tine sã îi duci gratuit acasã ce a cumpãrat.
Intârzierile serviciului de transport gratuit mai au o faţã urâtã pe care magazinele evitã sã o arate publicului. De obicei prin el se transportã marfã voluminoasã, de valoare mare. Aceastã marfã este deja plãtitã de cãtre client ea fiind ridicatã de angajaţii magazinului şi transportatã la beneficiar. Din motive diverse marfa poate ajunge deterioratã. Magazinul nu îşi asumã aceste deteriorãri cu toate cã angajaţii lui fac transportul. Clientul nu are cum supraveghea transportul iar eventualele daune le suportã din buzunarul propriu. Ei acum ia gândiţi-vã cã v-a fost zgâriatã o mobilã de 5000 de roni sau un utilaj de grãdinã de numai 3900 ron ? Cum este sã îl reparaţi pe banii proprii şi asta pentru cã doar aţi vrut sã beneficiaţi de un serviciu pe care magazinul respectiv îl oferã gratuit.
Mai mult decât atât pentru cã oamenii de la transport sunt în general plãtiţi cu salariul minim ei nu îşi dau silinţa de a mulţumi clientul .Un produs ţi-l pot lãsa la parterul blocului chiar dacã tu stai la 5 sau la capãtul cartierului pentru cã nu intrã cu maşina pe dãrãmãtura de stradã unde locuieşti. Atunci întreb care mai este utilitatea unui astfel de serviciu ?
Eu vãd douã opţiuni pe care magazinele le pot avea . Prima ar fi externalizarea serviciului cãtre alte companii specializate în transport . Partea rea în acest caz o constituie cheltuiala mult mai ridicatã decât în cazul transportului cu proprii angajaţi. Avantajele ar fi multiple pentru client: oferirea serviciului la ridicare a mãrfii, scade şansa deteriorãrii produsului şi a greşelilor de magazie etc. A doua variantã ar fi renunţarea la transportul gratuit care oricum e subdimensionat faţã de necesitãţi.
Din câte observ nici una din aceste variante nu a fost luatã în calcul pânã acum . Se merge în continuare pe sistemul pãgubos care existã.
Avand în vedere lupta pentru reducerea costurilor cred cã pânã la urmã magazinele îşi vor asuma principalul lor rol acela de a vinde şi vor lãsa altora misiunile la care nu sunt specializate. Plus cã o reducere a serviciului transportului gratuit va aduce serioase economii în bugetele şi aşa aflate sub presiunea crizei.
Aşteptaţi-vã sã gasiţi taxiuri prin parcarile marilor magazine pentru cã vremurile bune au apus.
articol aparut in Ziarul de Braila.
.
Am încercat în mai multe magazine de acest tip folosirea acestui serviciu gratuit. De fiecare datã el era disponibil doar nu când aveam eu nevoie de el. Intr-un caz fãceam cumpãrãturile într-o zi de duminicã iar serviciul îmi era oferit miercuri pentru cã atunci „era liber” ! Ce fel de politicã mai este şi asta eu nu o înţeleg. Normal ar fi ca acest serviciu sã fie oferit pe loc aşa cum se subânţelege din mesaje. Faptul cã magazinul nu are suficiente maşini nu este treaba mea . Atunci când anunţi un astfel de serviciu trebuie sã iei în considerare şi probabilitatea , destul de mare aş zice eu, ca acesta sã fie solicitat de mai mulţi clienţi in acelaşi timp ! Logica oferirii lui tocmai pe asta se şi bazeazã : sã cumpere clientul cât mai mult iar tu ca magazin drept mulţumire cã te-a ales pe tine sã îi duci gratuit acasã ce a cumpãrat.
Intârzierile serviciului de transport gratuit mai au o faţã urâtã pe care magazinele evitã sã o arate publicului. De obicei prin el se transportã marfã voluminoasã, de valoare mare. Aceastã marfã este deja plãtitã de cãtre client ea fiind ridicatã de angajaţii magazinului şi transportatã la beneficiar. Din motive diverse marfa poate ajunge deterioratã. Magazinul nu îşi asumã aceste deteriorãri cu toate cã angajaţii lui fac transportul. Clientul nu are cum supraveghea transportul iar eventualele daune le suportã din buzunarul propriu. Ei acum ia gândiţi-vã cã v-a fost zgâriatã o mobilã de 5000 de roni sau un utilaj de grãdinã de numai 3900 ron ? Cum este sã îl reparaţi pe banii proprii şi asta pentru cã doar aţi vrut sã beneficiaţi de un serviciu pe care magazinul respectiv îl oferã gratuit.
Mai mult decât atât pentru cã oamenii de la transport sunt în general plãtiţi cu salariul minim ei nu îşi dau silinţa de a mulţumi clientul .Un produs ţi-l pot lãsa la parterul blocului chiar dacã tu stai la 5 sau la capãtul cartierului pentru cã nu intrã cu maşina pe dãrãmãtura de stradã unde locuieşti. Atunci întreb care mai este utilitatea unui astfel de serviciu ?
Eu vãd douã opţiuni pe care magazinele le pot avea . Prima ar fi externalizarea serviciului cãtre alte companii specializate în transport . Partea rea în acest caz o constituie cheltuiala mult mai ridicatã decât în cazul transportului cu proprii angajaţi. Avantajele ar fi multiple pentru client: oferirea serviciului la ridicare a mãrfii, scade şansa deteriorãrii produsului şi a greşelilor de magazie etc. A doua variantã ar fi renunţarea la transportul gratuit care oricum e subdimensionat faţã de necesitãţi.
Din câte observ nici una din aceste variante nu a fost luatã în calcul pânã acum . Se merge în continuare pe sistemul pãgubos care existã.
Avand în vedere lupta pentru reducerea costurilor cred cã pânã la urmã magazinele îşi vor asuma principalul lor rol acela de a vinde şi vor lãsa altora misiunile la care nu sunt specializate. Plus cã o reducere a serviciului transportului gratuit va aduce serioase economii în bugetele şi aşa aflate sub presiunea crizei.
Aşteptaţi-vã sã gasiţi taxiuri prin parcarile marilor magazine pentru cã vremurile bune au apus.
articol aparut in Ziarul de Braila.
.
19.07.2009
Ieşirea din crizã
Preşedintele Traian Băsescu se luptã în declaraţii cu criza.
La Băile Tuşnad el a spus că în trimestrul trei al anului acesta se va reuşi stoparea declinului economic şi practic vom avea ieşirea din crizã! Pesemne consilierii sãi de tainã ştiu ceea ce nu ştiu marii economişti premiaţi cu premiul Nobel în economie care sunt sceptici cu privire relansarea economiei mondiale nu în anul 2009 ci în 2010.
"Reacţia economică atât de dură în sistemul financiar, cu impact în sistemul economic al ţărilor afectate este proba economiei de piaţă care ne-a adus cu picioarele pe pământ", a spus preşedintele. Cã nu ştie despre ce este vorba se vede limpede. Crede cã dacã aruncã câteva cuvinte aparent din domeniul respectiv a rezolvat problema!
"România nu poate ieşi singură din criză. Singura măsură pe care o poate lua este să diminueze efectele acesteia. Resursele noastre sunt mult prea mici pentru a ne transforma într-o locomotivă", a mai spus.
Nici un secret pânã aici. De şase luni economiştii de la Banca Naţionalã tot încercã sã explice pe înţelesul preşedintelui si a primului ministru acest aspect dar ei se fac cã nu înţeleg despre ce este vorba.
Preşedintele Băsescu crede că situaţia de criză nu poate fi trecută decât în solidaritate. Pentru acest lucru se are în vedere reducerea cheltuielilor bugetare conform înţelegerii cu FMI si UE. Ceea ce nu se are în vedere este reducerea numãrului de miniştri sau a numãrului de ministere, reducerea bugetului unor instituţii precum Preşedinţia României, Parlamentul României sau a bugetelor ministerelor Turismului şi al Ministerului Tineretului şi Sporturilor. Pentru acele instituţii economia duduie , necesitãţile sunt seminificativ mai mari iar solidaritatea este pentru alţii care sunt destul de proşti sã mai înghitã minciunile guvernanţilor sau sã îi mai creadã.
Tot preşedintele a spus că nici un guvern din Europa nu a reuşit să aducă mai mulţi bani în casele oamenilor în perioada de criză decât a făcut-o România. Desigur aţi înţeles ca şi mine cã este vorba despre casele celor care ne guverneazã lucru cu care sunt perfect de acord.
Trecând peste agramatismele presidenţiale un lucru este clar : guvernanţii nu fac nimic pentru a stopa efectele acesteia. Mai mult chiar o amplificã prin mãsuri stupide de genul creşterii CAS-ului, introducerii impozitului forfetar sau a impozitãrii pensiilor ! Acum discutã despre aberanta creştere a TVA-ului iar despre reducerile cheltuielilor institutiilor statului nici pomenealã !
Totul este de fapt o propagandã ieftinã şi de prost gust.
Nu se luptã nimeni cu criza din cei care sunt la guvernare pentru cã acesta este doar un bun prilej de a te îmbogãţi şi mai mult. Sãrãcimea nu conteazã decât la alegeri când trebuie sã voteze „corect” pentru ca huzurul , incompetenţa economicã şi politicã sã continue sã guverneze România.
Lupta cu criza ?
Care crizã cã în Primãverii nu este.
.
La Băile Tuşnad el a spus că în trimestrul trei al anului acesta se va reuşi stoparea declinului economic şi practic vom avea ieşirea din crizã! Pesemne consilierii sãi de tainã ştiu ceea ce nu ştiu marii economişti premiaţi cu premiul Nobel în economie care sunt sceptici cu privire relansarea economiei mondiale nu în anul 2009 ci în 2010.
"Reacţia economică atât de dură în sistemul financiar, cu impact în sistemul economic al ţărilor afectate este proba economiei de piaţă care ne-a adus cu picioarele pe pământ", a spus preşedintele. Cã nu ştie despre ce este vorba se vede limpede. Crede cã dacã aruncã câteva cuvinte aparent din domeniul respectiv a rezolvat problema!
"România nu poate ieşi singură din criză. Singura măsură pe care o poate lua este să diminueze efectele acesteia. Resursele noastre sunt mult prea mici pentru a ne transforma într-o locomotivă", a mai spus.
Nici un secret pânã aici. De şase luni economiştii de la Banca Naţionalã tot încercã sã explice pe înţelesul preşedintelui si a primului ministru acest aspect dar ei se fac cã nu înţeleg despre ce este vorba.
Preşedintele Băsescu crede că situaţia de criză nu poate fi trecută decât în solidaritate. Pentru acest lucru se are în vedere reducerea cheltuielilor bugetare conform înţelegerii cu FMI si UE. Ceea ce nu se are în vedere este reducerea numãrului de miniştri sau a numãrului de ministere, reducerea bugetului unor instituţii precum Preşedinţia României, Parlamentul României sau a bugetelor ministerelor Turismului şi al Ministerului Tineretului şi Sporturilor. Pentru acele instituţii economia duduie , necesitãţile sunt seminificativ mai mari iar solidaritatea este pentru alţii care sunt destul de proşti sã mai înghitã minciunile guvernanţilor sau sã îi mai creadã.
Tot preşedintele a spus că nici un guvern din Europa nu a reuşit să aducă mai mulţi bani în casele oamenilor în perioada de criză decât a făcut-o România. Desigur aţi înţeles ca şi mine cã este vorba despre casele celor care ne guverneazã lucru cu care sunt perfect de acord.
Trecând peste agramatismele presidenţiale un lucru este clar : guvernanţii nu fac nimic pentru a stopa efectele acesteia. Mai mult chiar o amplificã prin mãsuri stupide de genul creşterii CAS-ului, introducerii impozitului forfetar sau a impozitãrii pensiilor ! Acum discutã despre aberanta creştere a TVA-ului iar despre reducerile cheltuielilor institutiilor statului nici pomenealã !
Totul este de fapt o propagandã ieftinã şi de prost gust.
Nu se luptã nimeni cu criza din cei care sunt la guvernare pentru cã acesta este doar un bun prilej de a te îmbogãţi şi mai mult. Sãrãcimea nu conteazã decât la alegeri când trebuie sã voteze „corect” pentru ca huzurul , incompetenţa economicã şi politicã sã continue sã guverneze România.
Lupta cu criza ?
Care crizã cã în Primãverii nu este.
.
18.07.2009
07.07.2009
Mãsuri anticrizã
Criza economicã îşi face pe zi ce trece simţitã prezenţa.
Marile companii se clatinã , firme altãdatã intangibile de nici un guvern sau autoritate cautã acum modeste sã apuce ziua de mâine. Cuvântul de ordine este : eficienţa. Peste tot nu auzi decât despre restructurãri, de scãderea vânzãrilor de prãbuşirea pieţelor sau de incapacitatea furnizorilor. Managementul de toate nivelurile nu este concentrat decât pe optimizãri : de fluxuri bãneşti , de cheltuieli , de personal.
In aceste condiţii te aştepţi ca principala autoritate a statului sã fie consecventã şi pãrtaşã la lupta cu criza. Din pãcate Guvernul României trãieşte într-o realitate paralelã unde salariile funcţionarilor de rang înalt cresc, unde cumpãtarea bugetarã este doar o poveste pentru talk-show-uri.
Acum când sprijinul firesc al statului român ar fi aşteptat el nu vine. Mai mult chiar Guvernul nu face eforturi vizibile în direcţia bunã ci dã doar cu parul în baltã de parcã ar vrea sã vadã dacã barca economiei noastre naţionale rezistã şi la tangajul locuitorilor suplimentar la valurile mondiale.
Dintre cele 32 de mãsuri anticizã pe care Guvernul considerã cã le-ar fi luat pentru a relansa economia unele sunt de-a dreptul himere iar altele exemplu cras de incompetenţã dacã nu chiar de management defectuos care musteşte în zona penalului.
Din vorbele primului ministru aflãm cã cei patru piloni de luptã contra crizei sunt :
1.susţinerea de stat a datoriei private
2.scãderea cheltuielilor statului prin reduceri de salarii şi de capital
3.angajarea de credite externe
4.subenţionarea : turismului şi a construcţiilor ca motoare de relansare economicã
Toatã acestã abordare nu are nimic de-a face cu economia realã şi este mai mult decât clar doar o amãgire.
Prin introducerea impozitului forfetar s-au tãiat microintrepriderile care de bine de rãu chiar dacã nu aveau o contribuţie bugetarã însemnatã absorbeau destulã forţã de muncã care acum a ieşi la luminã in datele şomajului. Ridicarea CAS-ului la începutul anului a scumpit forţa de muncã artificial în contextul scãderii vânzãrilor şi al scãderii productivitãţii muncii ceea ce a amplificat iarã şomajul. Creşterea acestuia a adus cheltuieli bugetare suplimentare şi o scãdere a încasãrilor statului din taxe şi impozite în special din TVA care este principala forţã contribuitoare. A crescut fenomenul evaziunii fiscale prin scãpãrile din noul cod fiscal precum şi prin aplicarea unei supraimpozitãri cum este cazul la carburant şi ţigãri. Intâzirea bugetului de stat a accentuat la începutul anului problemele ordonatorilor de credite. Mãsurile care s-au vrut pozitive precum programul bonurilor pentru vacanţã sau suplimentarea fondurilor în Rabla nu au dat randamentele aşteptate. Nici noul program lansat cu mult tam tam mediatic si intitulat „Prima Casã” nu este decât o formã ascunsã de ajutorarea a unor clienţi politici. Presiunile sindicale şi nerespectarea legii privind cresterea salariilor din învãţãmânt au scãzut credibilitatea şi puterea de negociere a guvenrnului care a devenit dependent şi de campania electoralã pentru alegerile prezidenţiale.
In aceste condiţii în care suntem lãsaţi practic la voia sorţii stau şi întreb : care mãsuri anticrizã şi mai ales pentru cine ?
editorial aparut in Ziarul de Braila
.
Marile companii se clatinã , firme altãdatã intangibile de nici un guvern sau autoritate cautã acum modeste sã apuce ziua de mâine. Cuvântul de ordine este : eficienţa. Peste tot nu auzi decât despre restructurãri, de scãderea vânzãrilor de prãbuşirea pieţelor sau de incapacitatea furnizorilor. Managementul de toate nivelurile nu este concentrat decât pe optimizãri : de fluxuri bãneşti , de cheltuieli , de personal.
In aceste condiţii te aştepţi ca principala autoritate a statului sã fie consecventã şi pãrtaşã la lupta cu criza. Din pãcate Guvernul României trãieşte într-o realitate paralelã unde salariile funcţionarilor de rang înalt cresc, unde cumpãtarea bugetarã este doar o poveste pentru talk-show-uri.
Acum când sprijinul firesc al statului român ar fi aşteptat el nu vine. Mai mult chiar Guvernul nu face eforturi vizibile în direcţia bunã ci dã doar cu parul în baltã de parcã ar vrea sã vadã dacã barca economiei noastre naţionale rezistã şi la tangajul locuitorilor suplimentar la valurile mondiale.
Dintre cele 32 de mãsuri anticizã pe care Guvernul considerã cã le-ar fi luat pentru a relansa economia unele sunt de-a dreptul himere iar altele exemplu cras de incompetenţã dacã nu chiar de management defectuos care musteşte în zona penalului.
Din vorbele primului ministru aflãm cã cei patru piloni de luptã contra crizei sunt :
1.susţinerea de stat a datoriei private
2.scãderea cheltuielilor statului prin reduceri de salarii şi de capital
3.angajarea de credite externe
4.subenţionarea : turismului şi a construcţiilor ca motoare de relansare economicã
Toatã acestã abordare nu are nimic de-a face cu economia realã şi este mai mult decât clar doar o amãgire.
Prin introducerea impozitului forfetar s-au tãiat microintrepriderile care de bine de rãu chiar dacã nu aveau o contribuţie bugetarã însemnatã absorbeau destulã forţã de muncã care acum a ieşi la luminã in datele şomajului. Ridicarea CAS-ului la începutul anului a scumpit forţa de muncã artificial în contextul scãderii vânzãrilor şi al scãderii productivitãţii muncii ceea ce a amplificat iarã şomajul. Creşterea acestuia a adus cheltuieli bugetare suplimentare şi o scãdere a încasãrilor statului din taxe şi impozite în special din TVA care este principala forţã contribuitoare. A crescut fenomenul evaziunii fiscale prin scãpãrile din noul cod fiscal precum şi prin aplicarea unei supraimpozitãri cum este cazul la carburant şi ţigãri. Intâzirea bugetului de stat a accentuat la începutul anului problemele ordonatorilor de credite. Mãsurile care s-au vrut pozitive precum programul bonurilor pentru vacanţã sau suplimentarea fondurilor în Rabla nu au dat randamentele aşteptate. Nici noul program lansat cu mult tam tam mediatic si intitulat „Prima Casã” nu este decât o formã ascunsã de ajutorarea a unor clienţi politici. Presiunile sindicale şi nerespectarea legii privind cresterea salariilor din învãţãmânt au scãzut credibilitatea şi puterea de negociere a guvenrnului care a devenit dependent şi de campania electoralã pentru alegerile prezidenţiale.
In aceste condiţii în care suntem lãsaţi practic la voia sorţii stau şi întreb : care mãsuri anticrizã şi mai ales pentru cine ?
editorial aparut in Ziarul de Braila
.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)