Plata salariilor pe card a devenit obligatorie pentru instituţiile publice în urma Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 149 din 2007. Aceasta a stabilit cã începând cu 31 martie 2008 administraţia centralã şi localã va face astfel plata drepturilor bãneşti. Mãsura s-a luat pentru reducerea numãrului de persoane din respectivele instituţii, pentru modernizarea sistemului de plãţi şi pentru dezvoltarea plãţilor moderne şi a instrumentelor aferente acestora. Timp de mai bine de un an acest lucru a fost posibil.
Recent Curtea Constituţionalã a decis la sesizarea Avocatului Poporului cã : „ Obligarea personalului din institutiile publice de a primi drepturile salariale prin intermediul cardului conditioneaza folosinta acestor „bunuri” de existenta bancomatelor si automat de vointa unor persoane juridice private (banci), care percep pentru eliberarea banilor anumite comisioane. In aceste conditii, se ajunge la micsorarea drepturilor salariale ale persoanelor din institutiile publice fara a se tine cont de consimtamantul acestora. Mai mult, titularii cardurilor nu pot folosi si dispune de drepturile lor salariale in orice situatie, fiind tinuti de limitarea zilnica a retragerilor sumelor de bani al caror plafon este stabilit de banca. Or, nici chiar legiuitorul nu poate limita un drept, decat doar pentru un interes de utilitate publica, si nicidecum pentru un interes privat. Nimeni nu poate impiedica, insa, ca persoana sã poatã solicita eliberarea unui card pentru a putea primi drepturile sale salariale sau alte drepturi de creanţã in aceastã modalitate financiarã.”
Cu alte cuvinte statul s-a scumpit la tãrâţe cum s-ar zice. Cu toate cã s-au fãcut economii la introducerea unor astfel de instrumente de platã nu s-a ţinut cont de nivelul comisioanelor. Or dacã s-ar fi fãcut câte o licitaţie pentru fiecare instituţie în parte atunci aceste comisioane ar fi putut fi eliminate din start datoritã volumului de carduri oferite şi a rulajului potenţial prin respectiva bancã. Despre plafon nu cred cã mai trebuie discutat având în vedere cã doar o simplã ridicare a lui la nivelul salariului ar fi putut duce la înlãturarea excepţiei.
Ideea de a plãti salariul prin card este una beneficã pentru economie. Ar mai fi nevoie doar de un alt acord între bãncile autohtone referitor la retragerea de numerar din bancomatele bãncilor emitente sau nu a cardului respectiv. Nivelul actual de comision este printre cele mai mari din Uniunea Europeanã şi nu încurajeazã dezvoltarea plãţilor.
Interesant este cã pe lângã salariu beneficiarul unui card de debit poate avea şi o serie de avantaje colaterale. Astfel el poate avea reduceri la asigurãri , poate plãti diversele facturi automat printr-o convenţie cu banca sau poate doar pe baza venitului lunar beneficia de un descoperit de cont între 3 şi 6 salarii funcţie de bancã care de obicei este apanajul unui card de credit. Uneori pot fi şi avantaje de genul plãţii unor produse în rate sau chiar de a beneficia de discounturi sau tombole.
Decizia Curţii Constituţionale nu trebuie vãzutã ca un lucru rãu. Ea doar vine sã reglementeze juridic unele aspecte pe care Guvernul le-a scãpat din vedere şi care aduc atingere dreptului şi libertãţilor cetãţeneşti.
Ministerul Finanţelor ar putea acorda dreptul tuturor instituţiilor care intrã sub incidenţa ordonanţei de urgenţã privind plata pe card sã suporte comisioanele dacã acestea nu vor fi retrase de bancã. Aşa ar fi posibil ca numãrul celor care folosesc acest instrument modern de platã sã nu scadã mai ales în localitãţile mici , nebancarizate sau bancarizate modest. Este un pas care nu trebuie lãsat sã se întâmple pentru cã ar fi o întoarcere spre trecut
articol publicat in Ziarul de Braila.
Recent Curtea Constituţionalã a decis la sesizarea Avocatului Poporului cã : „ Obligarea personalului din institutiile publice de a primi drepturile salariale prin intermediul cardului conditioneaza folosinta acestor „bunuri” de existenta bancomatelor si automat de vointa unor persoane juridice private (banci), care percep pentru eliberarea banilor anumite comisioane. In aceste conditii, se ajunge la micsorarea drepturilor salariale ale persoanelor din institutiile publice fara a se tine cont de consimtamantul acestora. Mai mult, titularii cardurilor nu pot folosi si dispune de drepturile lor salariale in orice situatie, fiind tinuti de limitarea zilnica a retragerilor sumelor de bani al caror plafon este stabilit de banca. Or, nici chiar legiuitorul nu poate limita un drept, decat doar pentru un interes de utilitate publica, si nicidecum pentru un interes privat. Nimeni nu poate impiedica, insa, ca persoana sã poatã solicita eliberarea unui card pentru a putea primi drepturile sale salariale sau alte drepturi de creanţã in aceastã modalitate financiarã.”
Cu alte cuvinte statul s-a scumpit la tãrâţe cum s-ar zice. Cu toate cã s-au fãcut economii la introducerea unor astfel de instrumente de platã nu s-a ţinut cont de nivelul comisioanelor. Or dacã s-ar fi fãcut câte o licitaţie pentru fiecare instituţie în parte atunci aceste comisioane ar fi putut fi eliminate din start datoritã volumului de carduri oferite şi a rulajului potenţial prin respectiva bancã. Despre plafon nu cred cã mai trebuie discutat având în vedere cã doar o simplã ridicare a lui la nivelul salariului ar fi putut duce la înlãturarea excepţiei.
Ideea de a plãti salariul prin card este una beneficã pentru economie. Ar mai fi nevoie doar de un alt acord între bãncile autohtone referitor la retragerea de numerar din bancomatele bãncilor emitente sau nu a cardului respectiv. Nivelul actual de comision este printre cele mai mari din Uniunea Europeanã şi nu încurajeazã dezvoltarea plãţilor.
Interesant este cã pe lângã salariu beneficiarul unui card de debit poate avea şi o serie de avantaje colaterale. Astfel el poate avea reduceri la asigurãri , poate plãti diversele facturi automat printr-o convenţie cu banca sau poate doar pe baza venitului lunar beneficia de un descoperit de cont între 3 şi 6 salarii funcţie de bancã care de obicei este apanajul unui card de credit. Uneori pot fi şi avantaje de genul plãţii unor produse în rate sau chiar de a beneficia de discounturi sau tombole.
Decizia Curţii Constituţionale nu trebuie vãzutã ca un lucru rãu. Ea doar vine sã reglementeze juridic unele aspecte pe care Guvernul le-a scãpat din vedere şi care aduc atingere dreptului şi libertãţilor cetãţeneşti.
Ministerul Finanţelor ar putea acorda dreptul tuturor instituţiilor care intrã sub incidenţa ordonanţei de urgenţã privind plata pe card sã suporte comisioanele dacã acestea nu vor fi retrase de bancã. Aşa ar fi posibil ca numãrul celor care folosesc acest instrument modern de platã sã nu scadã mai ales în localitãţile mici , nebancarizate sau bancarizate modest. Este un pas care nu trebuie lãsat sã se întâmple pentru cã ar fi o întoarcere spre trecut
articol publicat in Ziarul de Braila.