Criza economicã îşi face pe zi ce trece simţitã prezenţa.
Marile companii se clatinã , firme altãdatã intangibile de nici un guvern sau autoritate cautã acum modeste sã apuce ziua de mâine. Cuvântul de ordine este : eficienţa. Peste tot nu auzi decât despre restructurãri, de scãderea vânzãrilor de prãbuşirea pieţelor sau de incapacitatea furnizorilor. Managementul de toate nivelurile nu este concentrat decât pe optimizãri : de fluxuri bãneşti , de cheltuieli , de personal.
In aceste condiţii te aştepţi ca principala autoritate a statului sã fie consecventã şi pãrtaşã la lupta cu criza. Din pãcate Guvernul României trãieşte într-o realitate paralelã unde salariile funcţionarilor de rang înalt cresc, unde cumpãtarea bugetarã este doar o poveste pentru talk-show-uri.
Acum când sprijinul firesc al statului român ar fi aşteptat el nu vine. Mai mult chiar Guvernul nu face eforturi vizibile în direcţia bunã ci dã doar cu parul în baltã de parcã ar vrea sã vadã dacã barca economiei noastre naţionale rezistã şi la tangajul locuitorilor suplimentar la valurile mondiale.
Dintre cele 32 de mãsuri anticizã pe care Guvernul considerã cã le-ar fi luat pentru a relansa economia unele sunt de-a dreptul himere iar altele exemplu cras de incompetenţã dacã nu chiar de management defectuos care musteşte în zona penalului.
Din vorbele primului ministru aflãm cã cei patru piloni de luptã contra crizei sunt :
1.susţinerea de stat a datoriei private
2.scãderea cheltuielilor statului prin reduceri de salarii şi de capital
3.angajarea de credite externe
4.subenţionarea : turismului şi a construcţiilor ca motoare de relansare economicã
Toatã acestã abordare nu are nimic de-a face cu economia realã şi este mai mult decât clar doar o amãgire.
Prin introducerea impozitului forfetar s-au tãiat microintrepriderile care de bine de rãu chiar dacã nu aveau o contribuţie bugetarã însemnatã absorbeau destulã forţã de muncã care acum a ieşi la luminã in datele şomajului. Ridicarea CAS-ului la începutul anului a scumpit forţa de muncã artificial în contextul scãderii vânzãrilor şi al scãderii productivitãţii muncii ceea ce a amplificat iarã şomajul. Creşterea acestuia a adus cheltuieli bugetare suplimentare şi o scãdere a încasãrilor statului din taxe şi impozite în special din TVA care este principala forţã contribuitoare. A crescut fenomenul evaziunii fiscale prin scãpãrile din noul cod fiscal precum şi prin aplicarea unei supraimpozitãri cum este cazul la carburant şi ţigãri. Intâzirea bugetului de stat a accentuat la începutul anului problemele ordonatorilor de credite. Mãsurile care s-au vrut pozitive precum programul bonurilor pentru vacanţã sau suplimentarea fondurilor în Rabla nu au dat randamentele aşteptate. Nici noul program lansat cu mult tam tam mediatic si intitulat „Prima Casã” nu este decât o formã ascunsã de ajutorarea a unor clienţi politici. Presiunile sindicale şi nerespectarea legii privind cresterea salariilor din învãţãmânt au scãzut credibilitatea şi puterea de negociere a guvenrnului care a devenit dependent şi de campania electoralã pentru alegerile prezidenţiale.
In aceste condiţii în care suntem lãsaţi practic la voia sorţii stau şi întreb : care mãsuri anticrizã şi mai ales pentru cine ?
editorial aparut in Ziarul de Braila
.
Marile companii se clatinã , firme altãdatã intangibile de nici un guvern sau autoritate cautã acum modeste sã apuce ziua de mâine. Cuvântul de ordine este : eficienţa. Peste tot nu auzi decât despre restructurãri, de scãderea vânzãrilor de prãbuşirea pieţelor sau de incapacitatea furnizorilor. Managementul de toate nivelurile nu este concentrat decât pe optimizãri : de fluxuri bãneşti , de cheltuieli , de personal.
In aceste condiţii te aştepţi ca principala autoritate a statului sã fie consecventã şi pãrtaşã la lupta cu criza. Din pãcate Guvernul României trãieşte într-o realitate paralelã unde salariile funcţionarilor de rang înalt cresc, unde cumpãtarea bugetarã este doar o poveste pentru talk-show-uri.
Acum când sprijinul firesc al statului român ar fi aşteptat el nu vine. Mai mult chiar Guvernul nu face eforturi vizibile în direcţia bunã ci dã doar cu parul în baltã de parcã ar vrea sã vadã dacã barca economiei noastre naţionale rezistã şi la tangajul locuitorilor suplimentar la valurile mondiale.
Dintre cele 32 de mãsuri anticizã pe care Guvernul considerã cã le-ar fi luat pentru a relansa economia unele sunt de-a dreptul himere iar altele exemplu cras de incompetenţã dacã nu chiar de management defectuos care musteşte în zona penalului.
Din vorbele primului ministru aflãm cã cei patru piloni de luptã contra crizei sunt :
1.susţinerea de stat a datoriei private
2.scãderea cheltuielilor statului prin reduceri de salarii şi de capital
3.angajarea de credite externe
4.subenţionarea : turismului şi a construcţiilor ca motoare de relansare economicã
Toatã acestã abordare nu are nimic de-a face cu economia realã şi este mai mult decât clar doar o amãgire.
Prin introducerea impozitului forfetar s-au tãiat microintrepriderile care de bine de rãu chiar dacã nu aveau o contribuţie bugetarã însemnatã absorbeau destulã forţã de muncã care acum a ieşi la luminã in datele şomajului. Ridicarea CAS-ului la începutul anului a scumpit forţa de muncã artificial în contextul scãderii vânzãrilor şi al scãderii productivitãţii muncii ceea ce a amplificat iarã şomajul. Creşterea acestuia a adus cheltuieli bugetare suplimentare şi o scãdere a încasãrilor statului din taxe şi impozite în special din TVA care este principala forţã contribuitoare. A crescut fenomenul evaziunii fiscale prin scãpãrile din noul cod fiscal precum şi prin aplicarea unei supraimpozitãri cum este cazul la carburant şi ţigãri. Intâzirea bugetului de stat a accentuat la începutul anului problemele ordonatorilor de credite. Mãsurile care s-au vrut pozitive precum programul bonurilor pentru vacanţã sau suplimentarea fondurilor în Rabla nu au dat randamentele aşteptate. Nici noul program lansat cu mult tam tam mediatic si intitulat „Prima Casã” nu este decât o formã ascunsã de ajutorarea a unor clienţi politici. Presiunile sindicale şi nerespectarea legii privind cresterea salariilor din învãţãmânt au scãzut credibilitatea şi puterea de negociere a guvenrnului care a devenit dependent şi de campania electoralã pentru alegerile prezidenţiale.
In aceste condiţii în care suntem lãsaţi practic la voia sorţii stau şi întreb : care mãsuri anticrizã şi mai ales pentru cine ?
editorial aparut in Ziarul de Braila
.