Se ascute concurenta intre cotidianele locale

Lupta pe piata locala de cotidiane este din ce in ce mai interesanta. "Obiectiv Vocea Brailei" liderul necontestat isi simte amenintata pozitia.
"Ziarul de Braila" ataca printr-o noua metoda de abonare , direct la redactie si prin lansarea in premiera in presa locala braileana a inserturilor. Astfel din 6 aprilie in parteneriat cu Editura Humanitas , in fiecare zi de luni "Ziarul de Braila" va aparea la un pret special de 8 lei in formatul ziar + carte.
In anul 2009 ziarele locale au luat masuri drastice pentru a face fata crizei. "Obiectiv Vocea Brailei" a redus numarul de pagini pe aparitie de la 24 la 16 si a scazut salariile angajatilor cu 20% pastrand pretul de vanzare de 0.9 lei.
"Monitorul de Braila" a trecut si el de la 24 de pagini la 16 dar decizia acestei publicatii a fost sa reduca si pretul de la 0.6 lei la 0.5 lei.
"Arcasu" si "Ziarul de Braila " sunt singurele cotidiene care au pastrat atat formatul care le-a consacrat cat si pretul de 1leu si respectiv 0.8 lei.
.

Furtuna

Gandeste ca un campion

Ziarul Financiarul a inceput sa realizeze ca pe langa dictionare si filme ar trebui sa distribuie si inserturi mai la "obiect". Astfel a oferit cartea scrisa de Donald Trump si Meredith McIver - "Gandeste ca un campion - educatie informala pentru afaceri si viata" tiparita la editura Litera International in 2009.
Volumul , nu prea gros si redactat "usor" este un ansamblu de povete pe care magnatul american le ofera. Pornite pe propria experienta de viata si afaceri , sfaturile pot uneori parea banal de simple precum : bazeaza-te pe instinct, lucreaza cu oamenii care iti plac sau poti oricand sa te autodepasesti.

Trump face din orgoliu si o serie de referiri la situatia din SUA , din prisma inceputului de an 2009 si nu se sfieste sa il critice pe noul presedinte Obama sau sa spuna ca unele decizii de politica economica sunt gresite.

Oricum volumul este interesat si usor de parcurs. Explicatiile sunt plastice si pline de comparatii si aforisme pe care de altfel Trump le apreciaza si foloseste in dese ocazii. Nu lipsesc nici referirile la ultimul sau succes tv care este emisiunea "Ucenicul" .
O carte interesanta si plina de invataminte.

.

Fabricat în România

Iniţial, aşa s-a numit un program de promovare a produselor româneşti, dezvoltat în timp ce Adrian Nãstase era prim-ministru. Cu toate cã pânã la urmã programul a eşuat, iniţiativa este interesantã şi demnã de urmat. Toate statele dezvoltate au lansat astfel de programe. Dacã Germania şi Statele Unite ale Americii nu sunt jenate sã finanţeze astfel de iniţiative este pentru cã rezultatele vin în timp şi sunt încurajatoare pentru micii producãtori locali. Cu toate cã unii cârcotaşi vor spune cã un astfel de drum este puţin depãşit de vremurile pe care le trãim, tocmai de aceea eu consider cã este important. Decât sã aruncãm cu banii statului pe tot felul de prostii care mai de care mai inutile şi mai europene, ar fi bine sã încurajãm ceea ce este autentic românesc. Un astfel de demers l-aş vedea mai mult îndreptat spre industria alimentarã care, din pãcate, reuşeşte astãzi performanţa negativã de a nu putea sã ne hrãneascã pe toţi. Un sprijin direct nu se poate acorda producãtorilor pentru cã s-ar denatura libera concurenţã, cu toate cã şi aici ar fi multe de spus despre ce fac vecinii noştri. Dar un sprijin în promovarea produselor autentice româneşti cred cã se poate face. Nu trebuie sã îi dai bani unui producãtor autohton, e doar necesar sã îl ajuţi puţin, sã nu îl mai sufoci cu tot felul de biruri şi controale, pentru a putea prinde rãdãcini şi pentru a fi apoi un bun contribuabil. „Fabricat în România” poate sprijini producãtorii autentici de produse alimentare prin dezvoltarea unor mecanisme care sã îi ajute la promovarea mai uşoarã, la încurajarea distribuţiei produselor lor în marile lanţuri de magazine atât în ţarã, cât şi în strãinãtate, prin dezvoltarea unor politici coerente de marketing, prin acordarea de asistenţã tehnologicã, prin acordarea de asistenţã juridicã etc. De ce sã nu avem o caravanã a produselor româneşti care sã strãbatã ţara şi prin intermediul cãreia producãtorii, comercianţii şi publicul sã fie puşi în contact. De ce nu se pot sprijini printr-un astfel de program târgurile de sfârşit de sãptãmânã, unde ţãranii sã îşi poată promova gratuit produsele lor? De ce creăm mereu bariere între noi, prin neputinţa şi prin izolarea noastrã? „Fabricat în România” poate promova iniţiative, poate veni cu logistica, cu experţii. Astfel se pot contura mecanisme şi deprinderi. Ţãranii nu vor mai vinde laptele cu 0,7 lei la firmele de colectare strãine, pentru a-şi vedea banii dupã luni de zile, producãtorii mici nu îşi vor pierde angajaţii, pentru cã nu pot plãti preţurile astronomice pentru închirierea unui magazin, iar noi, cumpãrãtorii, vom putea aprecia, aşa cum am fãcut mereu, adevãratele produse naturale româneşti. De ce vãd „Fabricat în Româ-nia” începând întâi cu agricultura? Pentru cã potenţialul nostru în domeniu este enorm, pentru cã avem experienţa şi munca, dar nu avem recunoaşterea şi mecanismele. Dacã noi ne vom aprecia, atunci şi alţii vor aprecia produsele noastre pe care în cunoştinţã de cauzã le consider superioare multora din Europa. Deci sã începem noi, prin opţiunea noastrã, programul de sprijinire a industriei agroalimentare româneşti cumpãrând produse româneşti. Primul pas este mereu cel mai greu.

articol publicat in Ziarul de Braila
.

Arctic si o initiativa interesanta

Compania ARCTIC da dovada de imaginatie si lanseaza o companie prin care in schimbul unei vechituri primesti o reducere de 150 lei la cumpararea unui nou frigider sau a unei masini de spalat evident ARCTIC.
Acest tip de buy-back se adreseaza in special clientilor fideli marcii dar nu numai, mai ales ca marca respectiva a intrat pe cele doua segmente relativ de putina vreme ( cca 5 ani ).
Este o initiativa interesanta pentru ca arata ca se poate si altfel decat prin promotii "simpliste" de genul "cel mai mic pret".
ARCTIC se diferentiaza pozitiv , ca o companie responsabila...
.

Cum sã ne uitãm pe rafturi

Nu cred cã multã lume cunoaşte faptul cã aşezarea produselor pe rafturi este, de fapt, o ştiinţã: mercantizare (merchandising). Cunoscutã mai mult prin SUA, ea a fãcut paşi repezi în dezvoltare şi pe la noi, odatã cu intrarea pe piaţa româneascã a marilor companii strãine. De fapt, ştiinţa mercantizãrii se ocupã de acţiunile menite a face un produs mai vizibil la punctul de vânzare, prin diferite metode specifice. Una dintre ele este cea a aranjãrii produselor pe raft. Aceasta porneşte de la o observaţie matematicã care are în vedere statura umanã. S-a constatat cã este mult mai vizibil un produs aflat la înãlţimea ochilor cumpãrãtorului decât unul aflat la picioarele sale. De aici s-au dezvoltat tehnicile de aranjare pe verticalã a produselor. De obicei, rafturile magazinelor au mai multe paliere de înãlţime. Sus se vor gãsi mereu produsele cele mai scumpe, produsele de marcã sau cele adresate unor categorii înguste de consumatori. Pe rafturile de mijloc, care sunt observate de clienţi fãrã a face efortul de a ridica sau coborî privirea, se gãsesc produsele medii cu preţuri medii. Printre ele comercianţii mai pot strecura şi câte un produs din rafturile de sus aflat evident la reducere sau însoţit de o promoţie care sã justifice mişcarea. Pe rafturile de la picioarele dumneavoastrã se vor gãsi produsele cele mai ieftine, brandurile mai puţin percutante sau cele mai noi din domeniu. Tot acolo gãsiţi şi mãrcile de magazin, dar nu neapãrat mereu. Acum depinde de ceea ce doriţi dumneavoastrã sã cumpãraţi, în funcţie şi de bugetul de care dispuneţi. Dispunerea pe verticalã a produselor şi brandurilor constituie o metodã eficientã de ordonare a vânzãrilor şi de influenţare a comportamentului de consum al clienţilor. Sã luãm un exemplu pentru a vedea mecanismul. Sã presupunem cã o companie are un nou sãpun pe care îl poziţioneazã ca fiind scump, de calitate, cu un preţ pe mãsurã. Este plasat de supermarket direct pe rafturile de sus. Dacã produsul nu beneficiazã de o campanie agresivă sau dacã compania producãtoare este mai micã şi mai puţin vizibilã în piaţã, atunci este posibil ca produsul ei sã nu se vândã conform aşteptãrilor magazinului. Atunci are loc o renegociere şi o repoziţionare a produsului. Cum compania nu poate spune cã produsul este slab, ea oferã un discount suplimentar magazinului care îl face, la rândul lui, la preţul final de vânzare. Având un stoc destul de mare, magazinul plaseazã produsul pe un raft de mijloc, cu un preţ comparativ cu cele de acolo, dar însoţit de cuvântul magic „promoţie”. Cumpãrãtorul ştie cã produsul respectiv este dintr-o clasã superioarã şi ca urmare „muşcã” chilipirul. Un element important îl constituie faptul cã produsul sare practic în ochii cumpãrãtorului având un impact vizual direct şi fãrã efort. Ce avem aşadar: un produs scump vândut la preţ mediu, o mişcare a stocului din magazin şi un client mulţumit de ofertã. Întrebarea mea rãutãcioasã este de ce firma producãtoare nu a poziţionat produsul de la început ca produs mediu. Rãspunsul este simplu: pentru cã nu ar fi câştigat la fel! Prin mecanismul aranjãrii pe raft s-a determinat cumpãrarea unui produs care altfel nu s-ar fi vândut. Acum ştiţi cum sã vã uitaţi la rafturi în funcţie de banii dumneavoastrã.

articol aparut in Ziarul de Braila
.

Biblioteca pentru toti

Istoria colectiei "Biblioteca pentru toti" este bulversata de lansarea sub acelasi nume de catre Jurnalul National a propriei colectii.
Din 1950 aceasta colectie este gestionata de Editura Minerva de carti ocupandu-se printre altii de-a lungul timpului de Eugen Uricariu, Nicolae Manolescu si Mihail Sora.
Dupa 1990 de coletie se ocupa Ministerul Culturii care are inregistrata marca si sigla BPT. Faptul ca Ministerul Culturii nu a protejat la OSIM marca extinsa "Biblioteca pentru toti" este un fapt grav dpdv juridic dar avand in vedere traditia acestei colectii nu se pune problema ca ea sa poata fi utilizata de altcineva care sa beneficieze de notorietatea ei.
Problemele dintre grupurile implicate : Ministreul Culturii, Editura Minerva si Marius Tuca ( Jurnalul National ) se vor rezolva pana la urma in justitie. Cu toate ca media a relatat acest scandal el nu a fost totusi destul de mediatizat datorita in special puterii trustului Antenelor.
Nu imi ramane decat sa remarc ca dupa Financiarul trustul Antenelor se mai baga inca o data pe brandurile altora.
.

De ce sunt coşurile mari?

Sunt sigur cã ştiţi despre ce vorbesc: despre coşurile acelea imense pe care le cãrãm dupã noi indiferent de supermarketul în care ne facem cumpãrãturile. Nu v-aţi întrebat oare de ce le fac atât de mari? Nu sunt practice, sunt greu de împins prin magazin şi, mai mult decât atât, nu de puţine ori sunt la originea unor adevãrate ambuteiaje prin „intersecţiile” dintre rafturi. Rãspunsul este simplu: pentru cã ei doresc sã cumpãrãm cât mai mult de acolo! Este o alegere bazatã pe psihologia elementarã cum cã mai este loc, cã nu trebuie sã cari de produs, cel puţin pânã la ieşirea din magazin, cã de acolo nu mai este treaba supermarketului. Nu vi s-a întâmplat de multe ori sã aveţi o listã de cumpãrãturi şi pânã la urmã sã plecaţi acasã cu mai mult decât v-aţi propus? Ei bine, coşul mare este una din armele cu care magazinul v-a înfrânt! Efectul abundenţei, cuplat cu cel al preţurilor care par mai mici, gen 4.99, când de fapt este 5 sau 9.99 când de fapt este 10, duc prin cuplarea cu un coş mare la dorinţa nestãvilitã de a cumpãra. Este exact ceea ce doresc vânzãtorii sã facem. În fond, este esenţa businessului lor. Prima oarã când aceste coşuri cu rotile au apãrut în Brãila erau la dispoziţia clienţilor gratuit. Sunt şi acum tot gratuite, dar pentru a avea acces la unul din ele este nevoie fie de un jeton, fie de o monedã care introdusã într-un locaş special fac sã elibereze monstrul din chingile fraţilor lui spre dulcele chin al cumpãrãtorului. Oare introducerea acestei plãţi cu recuperare nu este împotriva principiilor fundamentale al supermaketului: uşor, mult şi imediat ? Ei bine, în acest caz chiar şi ele au fãcut un compromis. Cineva trebuia sã aibă grijã de coşuri prin magazin, sã le ordoneze dupã folosire, sã le adune de la maşinile clienţilor rãspândite prin parcare. Mai mult, acel cineva trebuia sã facã acest lucru pe gratis! Şi pentru cã nimeni nu face nimic pe gratis, au gândit un mecanism prin care clientul sã facã toate acestea. În fond, nu eşti obligat sã te comporţi cum supermarketul ţi-a trasat, dar pentru aceastã insubordonare plãteşti un bãnuţ. Iar un bãnuţ azi, unul mâine, te fac sã te conformezi într-o zi. Coşurile nu au descoperit criza, oamenii din spatele lor da. Este nevoie doar de o ochiadã spre coşurile aranjate în aşteptare la case pentru a-ţi da seama cã nu trec printr-o perioadã tocmai de glorie. Ba eu cred cã unele coşuri îşi vor urma magazinele spre alte zãri când, inevitabil, unele se vor mai şi închide. Pentru a lupta cu cheltuielile neprogramate vã recomand coşurile mici. Sunt mai practice, mai de crizã şi dejoacã aspectele psihologice amintite în articol. Indiferent de opţiunea dumneavoastrã un lucru este clar: nu coşurile sunt de vinã. Ca orice mecanism şi acesta bazat pe ele se poate strica. Aşa cã nu vã mai rãzbunaţi asupra lor, ci cãutaţi rãspunsurile şi modalitãţile de a le folosi în favoarea dumneavoastrã la cumpãrãturi.

articol aparut in Ziarul de Braila

RomTherm 2009

Am fost prezent la targul RomTherm 2009 in Bucuresti in perioada 2-7 martie.
A fost o editie slaba atat ca participare a firmelor din domeniu cat si ca numar de vizitatori.

Bucuresti in martie 2009