Sunt sigur cã ştiţi despre ce vorbesc: despre coşurile acelea imense pe care le cãrãm dupã noi indiferent de supermarketul în care ne facem cumpãrãturile. Nu v-aţi întrebat oare de ce le fac atât de mari? Nu sunt practice, sunt greu de împins prin magazin şi, mai mult decât atât, nu de puţine ori sunt la originea unor adevãrate ambuteiaje prin „intersecţiile” dintre rafturi. Rãspunsul este simplu: pentru cã ei doresc sã cumpãrãm cât mai mult de acolo! Este o alegere bazatã pe psihologia elementarã cum cã mai este loc, cã nu trebuie sã cari de produs, cel puţin pânã la ieşirea din magazin, cã de acolo nu mai este treaba supermarketului. Nu vi s-a întâmplat de multe ori sã aveţi o listã de cumpãrãturi şi pânã la urmã sã plecaţi acasã cu mai mult decât v-aţi propus? Ei bine, coşul mare este una din armele cu care magazinul v-a înfrânt! Efectul abundenţei, cuplat cu cel al preţurilor care par mai mici, gen 4.99, când de fapt este 5 sau 9.99 când de fapt este 10, duc prin cuplarea cu un coş mare la dorinţa nestãvilitã de a cumpãra. Este exact ceea ce doresc vânzãtorii sã facem. În fond, este esenţa businessului lor. Prima oarã când aceste coşuri cu rotile au apãrut în Brãila erau la dispoziţia clienţilor gratuit. Sunt şi acum tot gratuite, dar pentru a avea acces la unul din ele este nevoie fie de un jeton, fie de o monedã care introdusã într-un locaş special fac sã elibereze monstrul din chingile fraţilor lui spre dulcele chin al cumpãrãtorului. Oare introducerea acestei plãţi cu recuperare nu este împotriva principiilor fundamentale al supermaketului: uşor, mult şi imediat ? Ei bine, în acest caz chiar şi ele au fãcut un compromis. Cineva trebuia sã aibă grijã de coşuri prin magazin, sã le ordoneze dupã folosire, sã le adune de la maşinile clienţilor rãspândite prin parcare. Mai mult, acel cineva trebuia sã facã acest lucru pe gratis! Şi pentru cã nimeni nu face nimic pe gratis, au gândit un mecanism prin care clientul sã facã toate acestea. În fond, nu eşti obligat sã te comporţi cum supermarketul ţi-a trasat, dar pentru aceastã insubordonare plãteşti un bãnuţ. Iar un bãnuţ azi, unul mâine, te fac sã te conformezi într-o zi. Coşurile nu au descoperit criza, oamenii din spatele lor da. Este nevoie doar de o ochiadã spre coşurile aranjate în aşteptare la case pentru a-ţi da seama cã nu trec printr-o perioadã tocmai de glorie. Ba eu cred cã unele coşuri îşi vor urma magazinele spre alte zãri când, inevitabil, unele se vor mai şi închide. Pentru a lupta cu cheltuielile neprogramate vã recomand coşurile mici. Sunt mai practice, mai de crizã şi dejoacã aspectele psihologice amintite în articol. Indiferent de opţiunea dumneavoastrã un lucru este clar: nu coşurile sunt de vinã. Ca orice mecanism şi acesta bazat pe ele se poate strica. Aşa cã nu vã mai rãzbunaţi asupra lor, ci cãutaţi rãspunsurile şi modalitãţile de a le folosi în favoarea dumneavoastrã la cumpãrãturi.
articol aparut in Ziarul de Braila
articol aparut in Ziarul de Braila