Despre haosul din guvern

Eu am spus ca avem un guvern care nu guverneaza.

Cristian Banu are aceleasi opinii ca mine intr-un material foarte bun intitulat "70% haos" din care redau doar prima parte :

" Deşi are în Parlament cea mare susţinere a unui guvern post-decembrist, “Parteneriatul pentru România” generează doar haos administrativ. Se termină prima luna a anului şi România nu are încă un buget, nu se ştie ce măsuri anti-criză se vor aproba din lista prezentată public, nu se ştie dacă ne vom împrumuta sau nu de la FMI, UE, BERD sau de pe piaţa financiară. Toate măsurile anunţate de guvernul Boc, de la interzicerea cumulului salariului cu pensia, până la “îngheţarea” salariilor în sistemul de stat eşuează în ridicol. În vremea asta, leul pică şi economia îngheaţă, fără ca cineva din administraţie să pară preocupat de amănuntele acestea plictisitoare."

Restul cu mai multe argumente pertinente puteti citi in Politichii de margaritar

Concluzia este ca de fapt traim un mare haos, platim niste guvernanti sa nu faca nimic. Problemele lor nu sunt si ale noastre si atunci nu ar fi oare mai bine sa nu ii mai platim ?

.

Guvernul care nu guvernează

Conform principiului separaţiilor puterilor, atribuţiile executive revin guvernului, adică el este administratorul ţării pe perioada în funcţiune. Pe înţelesul tuturor: guvernul este responsabil din punct de vedere politic şi nu numai pentru tot ce se întâmplă bine sau rău într-o ţară. Actualul guvern pare a nu guverna. Nu a reuşit să propună un buget Parlamentului pentru a înscrie instituţiile publice în matricea veniturilor şi cheltuielilor, astfel încât acestea să fie guvernate de un control şi o unitate în gândire. Nu reuşeşte să gestioneze prin cele două ministere, de Finanţe şi al Economiei, treburile ţării din punct de vedere economic. Astfel, sunt întârzieri nepermise la rambursarea Taxei pe Valoarea Adăugată către firme agravând fenomenul crizei economice, amplificând blogajul economic şi crescând riscurile cu care se confruntă acestea. Mai mult decât atât, din cauza acestor întârzieri, unele companii s-au văzut acum în plină criză nevoite să facă faţă la reducerea cash flow-ului, dar mai ales au fost puse într-o situaţie nemaiîntâlnită în ultimii ani şi anume aceea de a nu mai pune bază în statul român. Un lucru deosebit de grav, deoarece acest fenomen accentuează starea de nesiguranţă şi creează cea mai gravă imagine posibilă, aceea că statul nostru ar fi incapabil când realitatea mult mai simplă este că avem miniştri incapabili, care nici măcar nu sunt calificaţi a adopta măsuri economice având profesii străine celei de economist! Semnalele greşite transmise publicului, prin ieşiri în presă cu declaraţii care reprezintă doar puncte de vedere individuale, dar prezentate ca poziţii viitoare ale guvernului, creează haos. Înfiinţarea de noi ministere pentru a răspunde unei necesităţi politice în pofida situaţiei economice urmată apoi de anunţul reducerii cu 20 de procente a personalului bugetar nu fac altceva decât să întărească senzaţia de neguvernare. Propuneri de ordonanţe de guvern insuficient fundamentate social şi economic, precum cea referitoare la cumulul pensiei de stat cu salariul de bugetar, duc la instabilitate şi creează premisele pentru mişcări sociale care, în perioada actuală, ar trebui evitate cu toate măsurile posibile. Problema este că acest guvern se hrăneşte doar din idei care mai de care mai contradictorii şi mai greu de pus în practică din punct de vedere economic. Acest lucru vine parţial şi ca urmare a promisiunilor fantasmagorice din campania electorală făcute de partidele componente ale guvernării. Pentru a ne asigura o perioadă viitoare mai liniştită este necesar ca, de urgenţă, să fie adoptat un plan de criză care prin reduceri de taxe, prin creşterea celor pe avere şi pe lux, prin reducerea contribuţiei la asigurările sociale plătite de angajator, prin reaşezarea procentelor taxei pe valoarea adaugată, prin neimpozitarea profitului reinvestit, prin încurajarea investiţiilor, prin încurajarea muncii şi a exporturilor, să creeze elementele prin care să putem răspunde ca economie şi ca popor solicitărilor noilor realităţi ale economiei mondiale. Aştept ca actualul guvern să înceapă să şi guverneze, în fond aceasta fiind menirea sa. Dacă mai pierdem mult timp, fără a lua măsurile necesare şi tot ne vom călca pe poalele hainelor, vom avea o aterizare mai mult decât grea!

articol aparut in Ziarul de Braila
.

Dreptul la muncã şi pensie

Recent, Curtea Constituţionalã a declarat Ordonanţa de Urgenţã nr. 230/2008 referitoare la interzicerea cumului pensiei cu salariul drept neconstituţionalã. Astfel, se garanteazã dreptul la muncã al pensionarilor integraţi în diverse funcţii în sistemul public naţional şi local. Conform legilor, dreptul la pensie este un drept câştigat ca urmare a plãţii unei contribuţii la fondul de pensii. Cum din acest drept nu se poate decade decât prin deces, pentru cei în viaţã el este un drept permanent. Constituţia garanteazã în articolul 41 paragraful 1: „Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit”. Deci, prin urmare, decizia Curţii Constituţionale era una cãt se poate de previzibilã. Aceastã ordonanţã a vrut însã sã facã altceva: sã limiteze accesul unor categorii care beneficiazã de pensii speciale la funcţiile publice. Cã ordonanţa a ieşit prost, e vina unui guvern condus de un pretins jurist, dar problema rãmâne una de mare actualitate. Bugetul din care se plãtesc pensiile este un buget alcãtuit din contribuţiile tuturor, din care apoi se fac extrageri de sume cu valoarea pensiilor. Practic, se pun banii la comun, iar pensionarii de acum primesc pensia din contribuţiile plãtite de actualii angajaţi. La rândul lor, actualii pensionari au plãtit şi ei pensiile înaintaşilor şi tot aşa. Deci banii opriţi pentru pensie au fost cheltuiţi de stat în momentul opririi lor. E clar cã un astfel de sistem ajunge la faliment când avem un numãr de pensionari mai mare cu 1,5 milioane ca numãrul celor care sunt în câmpul muncii acum. Din acest motiv s-a fãcut reforma sistemului de pensii cu cei trei piloni. Dar din pãcate, de acest sistem vor beneficia cei care anul trecut aveau vârsta pânã în 35 de ani. Bugetul de pensii este însã mâncat de bugetele speciale. Orice pensionar ştie cât a contribuit şi ce pensie are, deoarece i-a fost calculat un punct de pensie. Acest punct se indexeazã cu valoarea stabilitã de guvern şi aşa rezultã pensia. Dar nu pentru toatã lumea este aşa. Sunt o serie de categorii care beneficiazã de pensie dupã legi speciale. Aici intrã: fostele cadre din armatã, poliţie, jandarmerie, magistraturã, servicii secrete, parlamentari, foşti ambasadori etc . Ei bine, de aceste categorii era vorba în ordonanţa datã de guvern, dar mai marii nu au dorit sã arate cu degetul şi rãu au fãcut. Aceste pensii nu se calculeazã ca restul pensiilor, ci dupã algoritmi speciali, fiecare mai aberant ca altul. Astfel este posibil sã avem pensionari cu pensii de câteva sute de milioane de lei (mii de Ron). Dintre categoriile enumerate, pensionarii din armatã sunt poate cei mai aproape de sistemul public de pensii, ca nivel, dar avantajaţi net ca numãr de ani de contribuţie, mai puţini, ceea ce face ca la o vârstă de 45-50 de ani ei sã fie apţi de muncã, dar pensionari! O observaţie demnã de reţinut: persoanele care beneficiazã de legi speciale au trãit şi când erau în câmpul muncii, trãiesc şi acum pe spinarea celor mulţi care îşi plãtesc impozitele şi dãrile la stat. Practic, sunt nişte întreţinuţi ai statului, ei neavând o contribuţie directã la producerea de bunuri sau la crearea de plusvaloare în economie. Toate acele legi speciale iau bani de la bugetul de pensii. De aici agravarea deficitului acestuia. Singura stopare o constituie o lege prin care categoriile enumerate sã fie integrate în sistemul de pensii naţional şi astfel sã beneficieze de drepturi bãneşti ca tot poporul. S-ar reduce deficitul, nu ar mai fi pensii aberante şi guvernul nu ar mai cãuta sã îngrãdeascã dreptul la muncã!

articol aparut in Ziarul de Braila
.

Vânzări în zile de crizã

Perioada de crizã care urmeazã se va caracteriza prin creşterea concurenţei în toate domeniile, prin scãderea comenzilor şi a vânzãrilor, prin restrângerea consumului privat. Firmele vor lua mãsuri pentru creşterea forţei lor de vânzare, pentru menţinerea cotelor de piaţã şi pentru intensificarea promovãrii produselor şi serviciilor pe care le oferã. Printre direcţiile generale pe care se vor concentra sunt şi reducerea costurilor şi optimizarea cheltuielilor. Scãderea pieţei va asigura unor categorii de personal o mai mare vizibilitate în firmele unde lucreazã. Este vorba în special de persoanele implicate în vânzãri: inginerii de vânzãri, economiştii din vânzãri, agenţii de vânzãri. Motorul care ţine în funcţiune o firmã, indiferent de mãrimea ei, o constituie încasãrile. Pentru a avea încasãri este nevoie de vânzare. Deja firmele de recrutare estimeazã pentru 2009 cã personalul de vânzãri, precum şi consultanţii de afaceri vor fi printre cei mai vânaţi. Oricât de bun ar fi un om de vânzãri acesta nu va putea sã atingã în situaţia actualã ţintele propuse dacã nu este sprijinit şi de organizaţie. Practic, omul de vânzãri este doar lancea care deschide drumul. În spate va fi suportul tuturor compartimentelor care vor duce la bun sfârşit oportunitatea de vânzare creatã de omul din vânzãri. Acum este momentul pentru abordãri îndrãzneţe. Managerii pot da dovada capabilitãţii lor fiind în primele rânduri ale noilor abordãri. Sã uitãm de cãile tradiţionale de vânzare. Sã fim deschişi spre nou, spre ieftin şi spre inedit. Canalele clasice vor pierde tot mai mult din poziţia lor, pieţele se vor contracta, iar valorile se vor clãtina. Nimic din ceea ce ştim nu va mai fi aşa. Clienţii sunt din ce în ce mai informaţi. Internetul deschide uşa spre tehnologii, spre cunoaştere, iar oamenii se vor folosi tot mai mult de aceastã oportunitate. Banii vor veni mai greu, iar munca de lãmurire pentru a vinde va fi mai mare. Direcţiile de vânzare vor trebui sã acopere tot mai multe aspecte. Dacã pânã mai ieri vindeai doar dând un telefon şi trimiţând un fax, de azi acest lucru nu mai este posibil. Trebuiesc adoptate noi metode strâns legate de noile obiceiuri. Toatã lumea va fi atentã la cheltuirea banului. Economisirea va redeveni din poveste realitate. Autoconsumul va crea dificultãţi industriei alimentare şi nu numai. Deci sã nu vã surprindã pachetele de oferte speciale, promoţiile şi reducerile. Ele vor fi doar o parte a arsenalului de vânzare. Dacã un client va fi mai dificil tu va trebui sã îl rãsfeţi în informaţie. Atenţia va trebui concentratã asupra portofelului care îţi va asigura şi ţie o zi de mâine sigurã. Portofelul acela este la fiecare client cu care intri în contact. Dacã îl vei face sã se deschidã şi sã îţi dea ţie din banii lui atunci ai reuşit. Strategiile clasice vor cãdea. Vânzãrile mari vor fi raritãţi, iar volumele mici vor face piaţa. Orele suplimentare şi nervozitatea vor cunoaşte cote tot mai mari. Nu este exclus ca în multe firme şomajul sã fie una din ameninţãri. Abordãrile pe pieţe vor fi extrem de agresive. Clienţii vor fi tot mai puţini, cu mult mai multe pretenţii şi cu tot mai puţini bani. Intrãm din epoca consumismului în cea a realismului şi cumpãtãrii.

articol aparut in Ziarul de Braila

Intre oficial si neoficial

Oficial criza economica a atins si Romania.
Neoficial nu se cunoaste inca acest lucru.
Oficial vor trebui facute reduceri drastice de personal si de lefuri.
Neoficial mai angajam cativa consilieri si mai infiintam doua trei ministere pe care le trecem apoi la oficial cu tot cu personal.
Oficial dam o ordonanta de guvern impotriva cumulului de pensii si salarii „de stat” dar neoficial lasam portite pentru „baietii destepti”.
Oficial mai avem gaze dar neoficial nu prea ne ajung.
Oficial traim mai bine dar neoficial doar ei traiesc mai bine.
Gravitam intre oficial si neoficial neputand fi nici una si nici alta .
Suntem mereu intre deoarece pentru noi romanii acestea raman doar doua notiuni de mass-media . Structura noastra este milenar alcatuita a fi intre. Nu suntem nici pro si nici contra ci pentru medie. Tara noastra nu este nici curata dar nici murdara, slujbele noastre nu sunt nici legale dar nici ilicite, viata noastra nu este nici frumoasa dar nici urata.
Ne vom zbate intre oficial si neoficial pana cand viata va accentua ruptura spre una din parti. Eu cred ca va fi spre oficial datorita noii clase din UE unde suntem elevii din banca din spate , cu caciula pe ochi si briceagul in buzunar.
Oficial acest lucru s-a intamplat in 1989.
Avand in vedere discrepantele intre ei si noi eu cred , neoficial , ca ea se coace acum.
.

Costurile care nu se văd

Anul 2009 se anunţă un an dificil atât pentru persoanele fizice, juridice, dar şi pentru statul român. Principalele direcţii în care criza financiară a acţionat sunt tocmai acelea care au fost cele mai dinamice până de curând: imobiliarele şi serviciile financiare bancare. Este previzionat ca în noul an să nu o ducă tocmai bine industriile constructoare de maşini, industria constructoare de autoturisme şi firmele adiacente acestor industrii, industria confecţiilor. Vor fi afectate şi o serie de servicii precum cele legate de industriile amintite mai sus sau cele legate de petrecerea timpului liber. Deja mai multe firme cu potenţial economic ridicat în economia românească au anunţat reduceri de personal. După părerea lor această metodă constituie singura care le va ţine pe linia de plutire. Această abordare o consider periculoasă şi neadecvată din punctul de vedere al statului român. De aceeaşi părere pare a fi şi guvernul care, printr-o ordonanţă de urgenţă, a decis să sprijine recrutarea de personal şi mai ales firmele care fac angajări cu 1.000 de euro pentru fiecare nou intrat în câmpul muncii. Pentru o companie reducerea personalului indirect productiv, în special pentru cele cu număr mare de personal, poate constitui o metodă poate firească de reducere a costurilor. Astfel ele devin organizatoric mai suple, circuitul informatic şi al deciziei se îmbunătăţeşte, iar costurile cu forţa de muncă scad. Mai mult, o serie de indicatori precum productivitatea muncii pe angajat pot cunoaşte îmbunătăţiri chiar spectaculoase, ceea ce va duce la creşterea competitivităţii companiei care astfel va dispune de resurse suplimentare sau de un posibil acces mai uşor la surse de finanţare. Din punctul de vedere al statului român acest fenomen nu trebuie încurajat. Mai puţini angajaţi înseamnă mai multe probleme. Pot fi afectate încasările la bugetul de stat din impozitele pe forţa de muncă, cresc cheltuielile de ajutor material, cheltuielile de şomaj, scad încasările din TVA ca urmare a scăderii puterii de cumpărare, se acutizează problemele de personal şi în alte sectoare ale economiei. Practic prin reducerea personalului la o firmă statul preia o serie de costuri care nu se văd imediat, dar care, în timp, pot produce puternice dereglări ale economiei naţionale. Pentru a contracara acest fenomen negativ, statul, prin organele sale, în special prin guvern, ca administrator al problemelor curente, trebuie să reacţioneze. Măsurile luate până acum sunt extrem de timide. În direcţia creşterii numărului de angajări nu există stimulente fiscale adevărate simple şi funcţionale. Nu există un program coerent şi realist de perfecţionare în domeniile deficitare acestea fiind lăsate la cheremul unor firme sau organisme private care nu sunt supuse unei coordonări naţionale realiste şi în concordanţă cu piaţa forţei de muncă. Nu sunt reglementate angajările parţiale, cumulurile de funcţii, iar dorinţa de câştig este plafonată prin lege în loc să fie încurajată. Cea mai bună metodă de încurajare a muncii legale este scăderea impozitării muncii. În acest moment impozitarea pe salarii este prea mare. Contribuţiile sunt prea numeroase, iar firmele plătesc prea multe dări pe angajat în loc să fie impozite mici pe forţa de muncă pentru a o scoate din zona gri şi pentru a creşte puterea de cumpărare. Costurile care nu se văd pot trage economia în jos. Rămâne doar ca măsurile corecte să fie aplicate, pentru ca acest lucru să nu se întâmple.

articol publicat in Ziarul de Braila
.

Piramida succesului

Volumul "Piramida succesului" scris de Dr Ron Jenson prezinta o metoda de maximizare
a succesului in viata si in profesie.
Metoda porneste chiar de la "maximize" care in interpretarea autorului contine toate elementele necesare succesului.

Aceste elemente sunt :
- Miscati lucrurile
- Asumati-va propria individualitate
- Excludeti negativismul
- Insusiti-va principii durabile
- Mergeti pe calea propriei misiuni
- Integrati totul echilibrat in viata
- Rezonati activ
- Angajati-va energiile spirituale
- Reglati-va din mers traiectoria
- Evitati renuntarea

Volumul este aparut la editura CODECS si a fost difuzat impreuna cu revista Capital.
.