Anul 2009 se anunţă un an dificil atât pentru persoanele fizice, juridice, dar şi pentru statul român. Principalele direcţii în care criza financiară a acţionat sunt tocmai acelea care au fost cele mai dinamice până de curând: imobiliarele şi serviciile financiare bancare. Este previzionat ca în noul an să nu o ducă tocmai bine industriile constructoare de maşini, industria constructoare de autoturisme şi firmele adiacente acestor industrii, industria confecţiilor. Vor fi afectate şi o serie de servicii precum cele legate de industriile amintite mai sus sau cele legate de petrecerea timpului liber. Deja mai multe firme cu potenţial economic ridicat în economia românească au anunţat reduceri de personal. După părerea lor această metodă constituie singura care le va ţine pe linia de plutire. Această abordare o consider periculoasă şi neadecvată din punctul de vedere al statului român. De aceeaşi părere pare a fi şi guvernul care, printr-o ordonanţă de urgenţă, a decis să sprijine recrutarea de personal şi mai ales firmele care fac angajări cu 1.000 de euro pentru fiecare nou intrat în câmpul muncii. Pentru o companie reducerea personalului indirect productiv, în special pentru cele cu număr mare de personal, poate constitui o metodă poate firească de reducere a costurilor. Astfel ele devin organizatoric mai suple, circuitul informatic şi al deciziei se îmbunătăţeşte, iar costurile cu forţa de muncă scad. Mai mult, o serie de indicatori precum productivitatea muncii pe angajat pot cunoaşte îmbunătăţiri chiar spectaculoase, ceea ce va duce la creşterea competitivităţii companiei care astfel va dispune de resurse suplimentare sau de un posibil acces mai uşor la surse de finanţare. Din punctul de vedere al statului român acest fenomen nu trebuie încurajat. Mai puţini angajaţi înseamnă mai multe probleme. Pot fi afectate încasările la bugetul de stat din impozitele pe forţa de muncă, cresc cheltuielile de ajutor material, cheltuielile de şomaj, scad încasările din TVA ca urmare a scăderii puterii de cumpărare, se acutizează problemele de personal şi în alte sectoare ale economiei. Practic prin reducerea personalului la o firmă statul preia o serie de costuri care nu se văd imediat, dar care, în timp, pot produce puternice dereglări ale economiei naţionale. Pentru a contracara acest fenomen negativ, statul, prin organele sale, în special prin guvern, ca administrator al problemelor curente, trebuie să reacţioneze. Măsurile luate până acum sunt extrem de timide. În direcţia creşterii numărului de angajări nu există stimulente fiscale adevărate simple şi funcţionale. Nu există un program coerent şi realist de perfecţionare în domeniile deficitare acestea fiind lăsate la cheremul unor firme sau organisme private care nu sunt supuse unei coordonări naţionale realiste şi în concordanţă cu piaţa forţei de muncă. Nu sunt reglementate angajările parţiale, cumulurile de funcţii, iar dorinţa de câştig este plafonată prin lege în loc să fie încurajată. Cea mai bună metodă de încurajare a muncii legale este scăderea impozitării muncii. În acest moment impozitarea pe salarii este prea mare. Contribuţiile sunt prea numeroase, iar firmele plătesc prea multe dări pe angajat în loc să fie impozite mici pe forţa de muncă pentru a o scoate din zona gri şi pentru a creşte puterea de cumpărare. Costurile care nu se văd pot trage economia în jos. Rămâne doar ca măsurile corecte să fie aplicate, pentru ca acest lucru să nu se întâmple.
articol publicat in Ziarul de Braila
.
articol publicat in Ziarul de Braila
.