Recent, Curtea Constituţionalã a declarat Ordonanţa de Urgenţã nr. 230/2008 referitoare la interzicerea cumului pensiei cu salariul drept neconstituţionalã. Astfel, se garanteazã dreptul la muncã al pensionarilor integraţi în diverse funcţii în sistemul public naţional şi local. Conform legilor, dreptul la pensie este un drept câştigat ca urmare a plãţii unei contribuţii la fondul de pensii. Cum din acest drept nu se poate decade decât prin deces, pentru cei în viaţã el este un drept permanent. Constituţia garanteazã în articolul 41 paragraful 1: „Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit”. Deci, prin urmare, decizia Curţii Constituţionale era una cãt se poate de previzibilã. Aceastã ordonanţã a vrut însã sã facã altceva: sã limiteze accesul unor categorii care beneficiazã de pensii speciale la funcţiile publice. Cã ordonanţa a ieşit prost, e vina unui guvern condus de un pretins jurist, dar problema rãmâne una de mare actualitate. Bugetul din care se plãtesc pensiile este un buget alcãtuit din contribuţiile tuturor, din care apoi se fac extrageri de sume cu valoarea pensiilor. Practic, se pun banii la comun, iar pensionarii de acum primesc pensia din contribuţiile plãtite de actualii angajaţi. La rândul lor, actualii pensionari au plãtit şi ei pensiile înaintaşilor şi tot aşa. Deci banii opriţi pentru pensie au fost cheltuiţi de stat în momentul opririi lor. E clar cã un astfel de sistem ajunge la faliment când avem un numãr de pensionari mai mare cu 1,5 milioane ca numãrul celor care sunt în câmpul muncii acum. Din acest motiv s-a fãcut reforma sistemului de pensii cu cei trei piloni. Dar din pãcate, de acest sistem vor beneficia cei care anul trecut aveau vârsta pânã în 35 de ani. Bugetul de pensii este însã mâncat de bugetele speciale. Orice pensionar ştie cât a contribuit şi ce pensie are, deoarece i-a fost calculat un punct de pensie. Acest punct se indexeazã cu valoarea stabilitã de guvern şi aşa rezultã pensia. Dar nu pentru toatã lumea este aşa. Sunt o serie de categorii care beneficiazã de pensie dupã legi speciale. Aici intrã: fostele cadre din armatã, poliţie, jandarmerie, magistraturã, servicii secrete, parlamentari, foşti ambasadori etc . Ei bine, de aceste categorii era vorba în ordonanţa datã de guvern, dar mai marii nu au dorit sã arate cu degetul şi rãu au fãcut. Aceste pensii nu se calculeazã ca restul pensiilor, ci dupã algoritmi speciali, fiecare mai aberant ca altul. Astfel este posibil sã avem pensionari cu pensii de câteva sute de milioane de lei (mii de Ron). Dintre categoriile enumerate, pensionarii din armatã sunt poate cei mai aproape de sistemul public de pensii, ca nivel, dar avantajaţi net ca numãr de ani de contribuţie, mai puţini, ceea ce face ca la o vârstă de 45-50 de ani ei sã fie apţi de muncã, dar pensionari! O observaţie demnã de reţinut: persoanele care beneficiazã de legi speciale au trãit şi când erau în câmpul muncii, trãiesc şi acum pe spinarea celor mulţi care îşi plãtesc impozitele şi dãrile la stat. Practic, sunt nişte întreţinuţi ai statului, ei neavând o contribuţie directã la producerea de bunuri sau la crearea de plusvaloare în economie. Toate acele legi speciale iau bani de la bugetul de pensii. De aici agravarea deficitului acestuia. Singura stopare o constituie o lege prin care categoriile enumerate sã fie integrate în sistemul de pensii naţional şi astfel sã beneficieze de drepturi bãneşti ca tot poporul. S-ar reduce deficitul, nu ar mai fi pensii aberante şi guvernul nu ar mai cãuta sã îngrãdeascã dreptul la muncã!
articol aparut in Ziarul de Braila
.
articol aparut in Ziarul de Braila
.