De cand am venit in Braila m-a impresionat abilitatea locala de a asuma persoane si personalitati ca fiind braileni desi ele nu au avut in timpul vietii o parere foarte buna despre oras sau locuitorii lui.
Mai mult decat atat exista o intreaga galerie de braileni celebri care pentru a se "realiza" au trebuit sa faca "pasi" din celebrul nostru oras. Incepem cu Panait Istrati, Maria Filotti, Octav Doicescu, Petre Andrei si pana la Ana Aslan pentru a nu mai vorbi de contemporani mai vizibili ca vedeta de televiziune Teo Trandafir sau cantautorul Nicu Alifantis care nu mai vin cu anii prin oras.
E un fenomen interesant. Orasul Braila isi devoreaza persoanele remarcabile. In momentul de fata nici o mare personalitate din Romania nu traieste efectiv in Braila. E o imbaxeala semi- culturala si semi-educativa in acest mare oras al Romaniei de te miri de ce mai exista unii care mai creaza.
Nu sunt evenimente remarcabile, nu sunt alocate fonduri, nu exista un suport pentru frumos si pentru cultura, nu exista deschidere spre lume. Nu. Totul se invarte in zona lui "ce am fost noi la Braila" si atat.
Somnul prafos al orasului acopera spirite, sperante si destine. Din acest motiv brailenii care doresc sa se realizeze se exileaza iar paradoxal din exilul lor incep sa iubeasca tot ceea ce aici au urat si in primul rand incep sa iubeasca Braila.
editorial pe Infoest.ro
http://www.infoest.ro/index.php?pn=2&idn=386474044
Mai mult decat atat exista o intreaga galerie de braileni celebri care pentru a se "realiza" au trebuit sa faca "pasi" din celebrul nostru oras. Incepem cu Panait Istrati, Maria Filotti, Octav Doicescu, Petre Andrei si pana la Ana Aslan pentru a nu mai vorbi de contemporani mai vizibili ca vedeta de televiziune Teo Trandafir sau cantautorul Nicu Alifantis care nu mai vin cu anii prin oras.
E un fenomen interesant. Orasul Braila isi devoreaza persoanele remarcabile. In momentul de fata nici o mare personalitate din Romania nu traieste efectiv in Braila. E o imbaxeala semi- culturala si semi-educativa in acest mare oras al Romaniei de te miri de ce mai exista unii care mai creaza.
Nu sunt evenimente remarcabile, nu sunt alocate fonduri, nu exista un suport pentru frumos si pentru cultura, nu exista deschidere spre lume. Nu. Totul se invarte in zona lui "ce am fost noi la Braila" si atat.
Somnul prafos al orasului acopera spirite, sperante si destine. Din acest motiv brailenii care doresc sa se realizeze se exileaza iar paradoxal din exilul lor incep sa iubeasca tot ceea ce aici au urat si in primul rand incep sa iubeasca Braila.
editorial pe Infoest.ro
http://www.infoest.ro/index.php?pn=2&idn=386474044