Mi se pare interesant conceptul de “afacere” care bântuie precum un
virus mulţi brăileni cu funcţii importante. “Afacerea”, în accepţiunea
locală, este o chestie de unde scoţi “mălai” fără să faci nimic. Uneori,
este un monopol care “produce”, asemenea unei tiparniţe, bani peste
bani.
Astfel, ban la ban trage şi omul de afaceri devine important atât economic, cât şi politic. Dar pentru că urăsc generalizările să luam câteva exemple, să vedem dacă le recunoaşteţi.
Să începem cu afacerea câinilor vagabonzi. Ei bine, aici chiar avem o “afacere”. Câinii nu dispar niciodată, ba chiar şi cei sterilizati se înmulţesc, iar cei din spatele bisnissului se îmbogăţesc. Se acordă prin licitaţie, veţi spune. Da! Dar cum se întâmplă că numai o anumita firmă/organizaţie căstigă o astfel de licitatie?
Avem câteva terase aruncate pe acolo pe unde patronii reuşesc să obţină autorizaţiile pentru a le amplasa pe domeniul public. Şi dacă tot se obţin greu aceste autorizaţii, atunci şi “afaceriştii” trebuie protejaţi astfel încât să nu aibă concurenţă prin jur, căci altfel “afacerea” moare, şi Brăila are nevoie de oameni de afaceri prosperi.
Avem o “afacere” şi la transportul public, alta la livrarea de căldura de la CET, la publicitatea pe stâlpi etc. Brăila este toată o “afacere”. Grav pentru noi e că această afacere nu-i bună şi pentru cetăţeni.
Când monopolurile se vor sparge şi când concurenţa va mânca şi ea din “laurii” cu care unii se laudă pe nedrept, atunci poate nu vom mai fi văzuţi ca un oraş “roşu” plin de pensionari care bântuie prin cele mai mari magazine si hipermagazine din ţară.
Oare când vom face şi din interesul nostru o “afacere” pentru a nu ni-l mai vinde atât de ieftin la fiecare vot?
articol publicat pe Sud Est Forum
http://sud-est-forum.ro/wp/2013/04/mihai-vintila-afaceristi-fara-afaceri/
Astfel, ban la ban trage şi omul de afaceri devine important atât economic, cât şi politic. Dar pentru că urăsc generalizările să luam câteva exemple, să vedem dacă le recunoaşteţi.
Să începem cu afacerea câinilor vagabonzi. Ei bine, aici chiar avem o “afacere”. Câinii nu dispar niciodată, ba chiar şi cei sterilizati se înmulţesc, iar cei din spatele bisnissului se îmbogăţesc. Se acordă prin licitaţie, veţi spune. Da! Dar cum se întâmplă că numai o anumita firmă/organizaţie căstigă o astfel de licitatie?
Avem câteva terase aruncate pe acolo pe unde patronii reuşesc să obţină autorizaţiile pentru a le amplasa pe domeniul public. Şi dacă tot se obţin greu aceste autorizaţii, atunci şi “afaceriştii” trebuie protejaţi astfel încât să nu aibă concurenţă prin jur, căci altfel “afacerea” moare, şi Brăila are nevoie de oameni de afaceri prosperi.
Avem o “afacere” şi la transportul public, alta la livrarea de căldura de la CET, la publicitatea pe stâlpi etc. Brăila este toată o “afacere”. Grav pentru noi e că această afacere nu-i bună şi pentru cetăţeni.
Când monopolurile se vor sparge şi când concurenţa va mânca şi ea din “laurii” cu care unii se laudă pe nedrept, atunci poate nu vom mai fi văzuţi ca un oraş “roşu” plin de pensionari care bântuie prin cele mai mari magazine si hipermagazine din ţară.
Oare când vom face şi din interesul nostru o “afacere” pentru a nu ni-l mai vinde atât de ieftin la fiecare vot?
articol publicat pe Sud Est Forum
http://sud-est-forum.ro/wp/2013/04/mihai-vintila-afaceristi-fara-afaceri/