Imediat dupã anul de graţie 1989 puterea în România a trecut de la familia dictatorialã Ceauşescu la eşalonul doi format din activişti de partid, din securişti .. . pe scurt din învârtiţii Epocii de Aur.
.
Timp de 20 de ani eşalonul doi a construit o ţarã strâbã, aşa cum erau ei. O patrie pentru învârtiţi unde specula a ajuns sã fie mai importantã decât munca, unde îmbogãţirea peste noapte este visul de zi cu zi şi unde cel ce învaţã şi trudeşte este un prost care abia îşi duce traiul.
.
Modelul economic al eşalonului doi se aproprie mai mult de un stat oligarhic, unde un tãtuc spune ce şi cum dar cu marele avantaj pentru eşalon de al putea schimba când interesele de grup o cer.
.
Si cum s-a mai jucat politica, economia şi toate cele prin România ultimilor 20 de ani! Tovarãşul Nicolae Ceauşescu ar fi fost oripilat de omul nou pe care iatã a reuşit sã îl creeze, mai strâmb şi mai fariseu ca nimeni altul.
.
Dupã o aşa dezvoltare, prima crizã economicã realã a dus ţara spre prãpastie. Avem un preşedinte incompetent, nehotãrât, cu darul beţiei care îi afecteaza deciziile politice dupã chiar propriile spuse. Avem un prim ministru profesor de drept constituţional autorul celor mai multe ordonanţe de guvern neconstituţionale din istoria noastrã modernã. Avem o doamnã ministru care umblã pe la sinistraţi sã le împartã pantofi cu toc. Avem ....dar ce nu avem. Un întreg eşalon doi, plin de ifose, suficienţã, doldora de diplome dar plin de incompetenţã. E de fapt esenţa eşecului comunismului ca sistem pe care acum toţi trebuie sã îl mai suportãm o datã.
.
Cu chiu cu vai am fost primiţi in Uniunea Europeanã nu ca un stat cu drepturi depline ci ca o piaţã, ca o centurã de siguranţã care nici nu moare dar nici nu trãieşte.
.
Sub presiunea UE am fãcut ceea ce ne pricepem mai bine: am manipulat, am creeat forme fãrã fond şi am întreţinut rãzboaie fãrã rezultate. Ne-am luptat cu corupţia fãrã corupţi, cu mafia fãrã mafioţi , cu proştii fãrã de prostie. Am construit o învârtealã care acum plezneşte pe la toate legãturile.
.
Singura noastrã speranţã o constitue noua generaţie dar nu fii eşalonului doi. O generaţie care sã vinã dinspre Europa spre România şi care sã îşi doreascã ca şi aici sã fie ca „acolo”. O populaţie care sã aştepte ca statul prin organele sale sã îşi facã datoria, o generaţie care sã înţeleagã, sã respecte şi sã apere valorile democraţiei şi ale unei adevãrate economii de piaţã. O generaţie fãrã farisei şi fãrã bagajul Omului de Aur. O generaţie simplã şi autenticã. Ea este deja printre noi, o simt şi îi aştept reprezentanţii sã preia România.
.
Aşa cum este acum nu se mai poate.
Articol publicat in capitalul.ro
.
Timp de 20 de ani eşalonul doi a construit o ţarã strâbã, aşa cum erau ei. O patrie pentru învârtiţi unde specula a ajuns sã fie mai importantã decât munca, unde îmbogãţirea peste noapte este visul de zi cu zi şi unde cel ce învaţã şi trudeşte este un prost care abia îşi duce traiul.
.
Modelul economic al eşalonului doi se aproprie mai mult de un stat oligarhic, unde un tãtuc spune ce şi cum dar cu marele avantaj pentru eşalon de al putea schimba când interesele de grup o cer.
.
Si cum s-a mai jucat politica, economia şi toate cele prin România ultimilor 20 de ani! Tovarãşul Nicolae Ceauşescu ar fi fost oripilat de omul nou pe care iatã a reuşit sã îl creeze, mai strâmb şi mai fariseu ca nimeni altul.
.
Dupã o aşa dezvoltare, prima crizã economicã realã a dus ţara spre prãpastie. Avem un preşedinte incompetent, nehotãrât, cu darul beţiei care îi afecteaza deciziile politice dupã chiar propriile spuse. Avem un prim ministru profesor de drept constituţional autorul celor mai multe ordonanţe de guvern neconstituţionale din istoria noastrã modernã. Avem o doamnã ministru care umblã pe la sinistraţi sã le împartã pantofi cu toc. Avem ....dar ce nu avem. Un întreg eşalon doi, plin de ifose, suficienţã, doldora de diplome dar plin de incompetenţã. E de fapt esenţa eşecului comunismului ca sistem pe care acum toţi trebuie sã îl mai suportãm o datã.
.
Cu chiu cu vai am fost primiţi in Uniunea Europeanã nu ca un stat cu drepturi depline ci ca o piaţã, ca o centurã de siguranţã care nici nu moare dar nici nu trãieşte.
.
Sub presiunea UE am fãcut ceea ce ne pricepem mai bine: am manipulat, am creeat forme fãrã fond şi am întreţinut rãzboaie fãrã rezultate. Ne-am luptat cu corupţia fãrã corupţi, cu mafia fãrã mafioţi , cu proştii fãrã de prostie. Am construit o învârtealã care acum plezneşte pe la toate legãturile.
.
Singura noastrã speranţã o constitue noua generaţie dar nu fii eşalonului doi. O generaţie care sã vinã dinspre Europa spre România şi care sã îşi doreascã ca şi aici sã fie ca „acolo”. O populaţie care sã aştepte ca statul prin organele sale sã îşi facã datoria, o generaţie care sã înţeleagã, sã respecte şi sã apere valorile democraţiei şi ale unei adevãrate economii de piaţã. O generaţie fãrã farisei şi fãrã bagajul Omului de Aur. O generaţie simplã şi autenticã. Ea este deja printre noi, o simt şi îi aştept reprezentanţii sã preia România.
.
Aşa cum este acum nu se mai poate.
Articol publicat in capitalul.ro