Guvernul României trebuie conform ultimei înţelegeri semnate cu FMI sã reducã cheltuielile bugetare pentru salarii. Pornind de la aceastã realitate deja s-au fãcut douã propuneri interesante şi de bun simţ.
Prima care îl are ca autor pe Radu Soviani ziarist economic la Standard Business , a fost agreatã şi de Guvern, şi constã în introducerea unei vacanţe de 10 zile fãrã platã pentru bugetari. Ca urmare a mãsurii se vor economisi cca 350 milioane de euro adicã suma cerutã de FMI. Chiar dacã propunerea pare atractivã şi aceptabilã ea ascunde un efect pervers şi anume acela de a nu se schimba nimic. In 2010 vom avea aceeaşi problemã dar sumele vor fi mai mari. Practic FMI impune aceastã reducere nu pentru cã are vre-un interes special cu România ci pentru cã a observat cã organismul economic al statului român este cam obez în bugetari iar acest lucru dãuneazã bunului mers. Propunerea însuşitã de Guvern vine şi cu o serie de complicaţii juridice în sensul cã pentru punerea ei în practicã este necesarã o ordonanţã de guvern şi chiar modificarea Codului Muncii care nu prevede o astfel de posibilitate de vacanţã.
Cea de-a doua propunere este fãcutã de Moise Guran , analist economic , realizator al emisiunii Biz Bazar difuzatã pe Antena 3. Acesta propune împãrţirea celor 1,4 milioane de bugetari în douã categorii mari : şefi şi angajaţi simpli ( pãlmaşi ) . Astfel va rezulta o structurã de tipul 400 de mii de şefi şi 1 milion de simpli angajaţi. Analistul propune reducerea cu 50% a primei categorii care de altfel câştigã şi cei mai mulţi bani şi reducerea celei de a doua categorii cu 20%. Privind la structura veniturilor el concluzioneazã cã cei 200 de mii de şefi disponibilizaţi nu vor îngroşa cifrele de la şomaj ci se vor îndrepta spre antreprenoriat. Vor rãmâne doar cei 200 de mii de simpli angajaţi care vor trebui sprijiniţi. Acum analizând structura salarizãrii celor douã categorii se va putea face o creştere de 30% a salariilor celor 800 de mii de simpli angajaţi iar pentru cei incluşi în categoria şefilor nu se va acorda nimic pentru cã oricum formula lor salarialã este mult superioarã primilor. Frumuseţea acestei propuneri este cã la final fãcând calculele rãmâne la bugetul de stat o sumã mult mai mare decât cea prognozatã în înţelegerea cu FMI iar deficitul bugetului va putea coborâ pânã la 5%. Tot un element interesant al propunerii îl constituie faptul cã avem de-a face cu o reformã realã a structurilor dar cu acţiune asupra segmentului indirect productiv.
Analizând cele douã puncte de vedere un lucru este sigur : trebuiesc gãsite metode de reducere a cheltuielilor. A venit vremea ca şi Gvernul României sã înveţe ce este aceea economisirea banilor , a resurselor umane şi materiale.
Acum este momentul optim pentru a face reformele pe care le tot discutãm de ani de zile dar care nu se vãd decât în cosmetizarea numelor instituţiilor bugetivore şi a funcţiilor.
Nu este în interesul nimãnui sã rãmânem doar la stadiul de discuţii, de strategii şi alte metode atât de dragi clasei noastre politice. Nu se mai poate ca statul doar sã ia şi sã nu fie prin executiv un partener activ şi benefic al societãţii româneşti.
Masurile de comasare a agenţiilor guvernamentale sunt doar paşi firavi în direcţia bunã. Executivul ca mesager al problemelor oamenilor trebuie sã fie cel care sã dea tonul în direcţia bunã : aceea de a avea un aparat birocratic redus numeric, funcţional şi profesionist care sã aibe foarte clar implementetã lecţia economisirii.
articol aparut in Ziarul de Braila.
Prima care îl are ca autor pe Radu Soviani ziarist economic la Standard Business , a fost agreatã şi de Guvern, şi constã în introducerea unei vacanţe de 10 zile fãrã platã pentru bugetari. Ca urmare a mãsurii se vor economisi cca 350 milioane de euro adicã suma cerutã de FMI. Chiar dacã propunerea pare atractivã şi aceptabilã ea ascunde un efect pervers şi anume acela de a nu se schimba nimic. In 2010 vom avea aceeaşi problemã dar sumele vor fi mai mari. Practic FMI impune aceastã reducere nu pentru cã are vre-un interes special cu România ci pentru cã a observat cã organismul economic al statului român este cam obez în bugetari iar acest lucru dãuneazã bunului mers. Propunerea însuşitã de Guvern vine şi cu o serie de complicaţii juridice în sensul cã pentru punerea ei în practicã este necesarã o ordonanţã de guvern şi chiar modificarea Codului Muncii care nu prevede o astfel de posibilitate de vacanţã.
Cea de-a doua propunere este fãcutã de Moise Guran , analist economic , realizator al emisiunii Biz Bazar difuzatã pe Antena 3. Acesta propune împãrţirea celor 1,4 milioane de bugetari în douã categorii mari : şefi şi angajaţi simpli ( pãlmaşi ) . Astfel va rezulta o structurã de tipul 400 de mii de şefi şi 1 milion de simpli angajaţi. Analistul propune reducerea cu 50% a primei categorii care de altfel câştigã şi cei mai mulţi bani şi reducerea celei de a doua categorii cu 20%. Privind la structura veniturilor el concluzioneazã cã cei 200 de mii de şefi disponibilizaţi nu vor îngroşa cifrele de la şomaj ci se vor îndrepta spre antreprenoriat. Vor rãmâne doar cei 200 de mii de simpli angajaţi care vor trebui sprijiniţi. Acum analizând structura salarizãrii celor douã categorii se va putea face o creştere de 30% a salariilor celor 800 de mii de simpli angajaţi iar pentru cei incluşi în categoria şefilor nu se va acorda nimic pentru cã oricum formula lor salarialã este mult superioarã primilor. Frumuseţea acestei propuneri este cã la final fãcând calculele rãmâne la bugetul de stat o sumã mult mai mare decât cea prognozatã în înţelegerea cu FMI iar deficitul bugetului va putea coborâ pânã la 5%. Tot un element interesant al propunerii îl constituie faptul cã avem de-a face cu o reformã realã a structurilor dar cu acţiune asupra segmentului indirect productiv.
Analizând cele douã puncte de vedere un lucru este sigur : trebuiesc gãsite metode de reducere a cheltuielilor. A venit vremea ca şi Gvernul României sã înveţe ce este aceea economisirea banilor , a resurselor umane şi materiale.
Acum este momentul optim pentru a face reformele pe care le tot discutãm de ani de zile dar care nu se vãd decât în cosmetizarea numelor instituţiilor bugetivore şi a funcţiilor.
Nu este în interesul nimãnui sã rãmânem doar la stadiul de discuţii, de strategii şi alte metode atât de dragi clasei noastre politice. Nu se mai poate ca statul doar sã ia şi sã nu fie prin executiv un partener activ şi benefic al societãţii româneşti.
Masurile de comasare a agenţiilor guvernamentale sunt doar paşi firavi în direcţia bunã. Executivul ca mesager al problemelor oamenilor trebuie sã fie cel care sã dea tonul în direcţia bunã : aceea de a avea un aparat birocratic redus numeric, funcţional şi profesionist care sã aibe foarte clar implementetã lecţia economisirii.
articol aparut in Ziarul de Braila.