Banca Naţionalã a României a dat publicitãţii recent Buletinul lunar pentru mai 2009. In cadrul lui gãsim indicatori dintre cei mai diverşi. Datoritã situaţiei actuale interesul meu se îndreptã spre creditele persoanelor fizice. Informaţiile despre aceşti indicatori pot fi gãsite la pagina 53 din respectivul buletin.
Studierea lui dezvãluie o situaţie disperatã . O mulţime de români sunt în imposibilitatea de aşi mai plãti creditele la care s-au angajat atunci când doar cu buletinul îţi puteai cumpãra tot ce ţi-ai dorit sau tot ceea ce pânã atunci ţi-a fost interzis.
Astfel la finalul lunii mai 2009 numãrul persoanelor fizice cu restanţe la credite mai mari de 30 de zile era de 584 836 . Comparativ cu începutul anului când erau „doar” 482 992 înseamnã cã avem o creştere de 21,08% a celor care nu îşi mai puteau „suporta” creditele iar dacã ar fi sã comparãm cu luna mai a anului 2008 când se înregistrau 395 956 de restanţieri vedem dezastrul unei creşteri cu 47,70% .
Practic numãrul celor care nu îşi mai pot plãti creditul calculat la numãrul de familii este de 1% ! Deci o sutime dintre familiile românilor sunt în acest moment restanţiere. Si cum datele se referã la luna mai numãrul lor e posibil ca între timp sã fi crescut.
Dacã privim la structura restanţelor vom observa cã ponderea cea mai mare o constituie restanţele în moneda naţionalã urmate de restanţele în euro. Monedele asa zise „exotice” ca yenul japonez şi francul elveţian nu au adus prea mulţi restanţieri ceea ce aratã faptul cã sucesul creditelor în aceste monede nu a fost doar de conjuncturã.
Evoluţia volumului in lei o consider normalã ţinând cont de evoluţia dobânzilor de la începutul anului.
Problema cu creditarea este cã ea în general nu este unitar privitã de beneficiar şi de bancã. Ultima nu are flexibilitatea de a înţelege prin ce trece beneficiarul unui credit şi ca urmare nu îl ajutã de exemplu sã depãşeascã o perioadã mai puţin fastã în ceea ce priveşte nivelul veniturilor. O simplã poticnire de câteva luni poate arunca un credit sustenabil într-unul restant. Din aceastã situaţie nu are nimeni de câştigat.
Interesant este cã totuşi unele bãnci au decis un alt tip de abordare , mult mai prietenoasã care ia în considerare şi unele sincope de platã, extinderi de termene sau perioade de graţie binenţeles taxate cu comisioane pe mãsurã. Totuşi faţã de situaţia de acum un an este mult mai multã luminã şi în aceastã direcţie.
La noi încã noţiunea de partener într-un credit nu este implementatã. Nici banca nu este deschisã faţã de client dar nici clientul nu este fidel bãncii. Nu existã tipul acela de relaţie bazatã pe respect reciproc , pe informare la timp şi pertinentã. Banca nu este un sfãtuitor , un partener în viaţa clientului sãu ci doar un mecanism de încasare lunarã a unor bani.
Creditarea haoticã şi relaxatã din trecut a dus la situaţia actualã. Iluzia creşterii economice permanente suprapusã peste o slabã culturã a creditului au aruncat azi mulţi români în ghearele imposibilitãţii de platã.
Avem acum familii care îşi rup efectiv de la gurã ultimii bãnuţi pentru a plãti un credit fãcut în anii când economia „duduia”.
Pe unii creditul chiar îi sugrumã şi este pãcat
.
editorial aparut in Ziarul de Braila.
.
Studierea lui dezvãluie o situaţie disperatã . O mulţime de români sunt în imposibilitatea de aşi mai plãti creditele la care s-au angajat atunci când doar cu buletinul îţi puteai cumpãra tot ce ţi-ai dorit sau tot ceea ce pânã atunci ţi-a fost interzis.
Astfel la finalul lunii mai 2009 numãrul persoanelor fizice cu restanţe la credite mai mari de 30 de zile era de 584 836 . Comparativ cu începutul anului când erau „doar” 482 992 înseamnã cã avem o creştere de 21,08% a celor care nu îşi mai puteau „suporta” creditele iar dacã ar fi sã comparãm cu luna mai a anului 2008 când se înregistrau 395 956 de restanţieri vedem dezastrul unei creşteri cu 47,70% .
Practic numãrul celor care nu îşi mai pot plãti creditul calculat la numãrul de familii este de 1% ! Deci o sutime dintre familiile românilor sunt în acest moment restanţiere. Si cum datele se referã la luna mai numãrul lor e posibil ca între timp sã fi crescut.
Dacã privim la structura restanţelor vom observa cã ponderea cea mai mare o constituie restanţele în moneda naţionalã urmate de restanţele în euro. Monedele asa zise „exotice” ca yenul japonez şi francul elveţian nu au adus prea mulţi restanţieri ceea ce aratã faptul cã sucesul creditelor în aceste monede nu a fost doar de conjuncturã.
Evoluţia volumului in lei o consider normalã ţinând cont de evoluţia dobânzilor de la începutul anului.
Problema cu creditarea este cã ea în general nu este unitar privitã de beneficiar şi de bancã. Ultima nu are flexibilitatea de a înţelege prin ce trece beneficiarul unui credit şi ca urmare nu îl ajutã de exemplu sã depãşeascã o perioadã mai puţin fastã în ceea ce priveşte nivelul veniturilor. O simplã poticnire de câteva luni poate arunca un credit sustenabil într-unul restant. Din aceastã situaţie nu are nimeni de câştigat.
Interesant este cã totuşi unele bãnci au decis un alt tip de abordare , mult mai prietenoasã care ia în considerare şi unele sincope de platã, extinderi de termene sau perioade de graţie binenţeles taxate cu comisioane pe mãsurã. Totuşi faţã de situaţia de acum un an este mult mai multã luminã şi în aceastã direcţie.
La noi încã noţiunea de partener într-un credit nu este implementatã. Nici banca nu este deschisã faţã de client dar nici clientul nu este fidel bãncii. Nu existã tipul acela de relaţie bazatã pe respect reciproc , pe informare la timp şi pertinentã. Banca nu este un sfãtuitor , un partener în viaţa clientului sãu ci doar un mecanism de încasare lunarã a unor bani.
Creditarea haoticã şi relaxatã din trecut a dus la situaţia actualã. Iluzia creşterii economice permanente suprapusã peste o slabã culturã a creditului au aruncat azi mulţi români în ghearele imposibilitãţii de platã.
Avem acum familii care îşi rup efectiv de la gurã ultimii bãnuţi pentru a plãti un credit fãcut în anii când economia „duduia”.
Pe unii creditul chiar îi sugrumã şi este pãcat
.
editorial aparut in Ziarul de Braila.
.