De la o vreme îmi este scârbã sã mai merg pe stradã. Aceastã scârba nu vine de la noroiul perpetuu , de la gropile de un deceniu sau de la norii de carburant ars. Din pãcate îmi vine de la unii oameni.
Nu existã zi în care invariabil in faţa mea sa nu fie o „locomotivã” . Unul din acele personaje pentru care a fuma o mahoarcã care sã concureze trabantul reprezintã plãcerea supremã. Pufãie norii de otravã cu mândia unei mari realizãri. Dacã iar pufãi în casa dumisale nu m-ar deranja dar îi pufaie in stradã ! Cu ce sunt eu vinovat de trebuie sa suport duhoarea ? Peste tot pe unde am mers în strainãtate nimeni nu fuma pe stradã de o asemenea manierã bãdãrãneascã. Se fuma la colţ de stradã , dar discret ca nu cumva sã deranjeze fumul pe cineva sau în localuri speciale doar pentru fumãtori. Nimeni nu defila prin mulţime cu ţigara strengãreşte în colţul gurii şi cu vãlãtucii iesind prin nãri!
O altã specie de mirositori de data acesta cât mai natual cu putinţã o constituie nespãlaţii. Vezi in faţa ta o duduie boitã cu cele mai scumpe pomade semn cã persoana ştie ce trebuie sã facã dar toate sunt doar pentru a ascunde mirosul natural de nespalat. Din pãcate numarul celor certaţi cu sãpunul este destul de mare. Nicãieri nu mi-a fost dat sã vad atâta nesimţire ca pe unele strazi de pe la noi.
O altã apucãturã care mã deranjeazã o constituie aruncatul gunoaielor direct pe geam în stradã ! Se pare cã este sportul preferat al celor aflaţi la prima generaţie de oraş care nu au învãţat despre ghena de gunoi si de binefacerile unui mediu curat.
Mai vreau sã amintesc aici şi de mulţimea de nesimţiţi care ne lovesc , îmbrâncesc , înghiontesc fãrã aşi cere scuze ! Poate a fost doar o întâmplare nefericitã dar de cele mai multe ori îţi dai seama cu tristeţe cã este doar un alt fel de a fi.
Intrarea în Uniunea Europeanã ar trebui sã însemne şi o altã civilizaţie a strazii, una mai calmã, mai detaşatã şi de ce nu una normalã guvernatã de libertatea de mişcare şi expresie dar în limita bunului simţ şi a politicii de a face fiecare ce vrea atâta timp cu nu îi deranjeazã pe ceilalţi.
articol aparut in Natiunea
Nu existã zi în care invariabil in faţa mea sa nu fie o „locomotivã” . Unul din acele personaje pentru care a fuma o mahoarcã care sã concureze trabantul reprezintã plãcerea supremã. Pufãie norii de otravã cu mândia unei mari realizãri. Dacã iar pufãi în casa dumisale nu m-ar deranja dar îi pufaie in stradã ! Cu ce sunt eu vinovat de trebuie sa suport duhoarea ? Peste tot pe unde am mers în strainãtate nimeni nu fuma pe stradã de o asemenea manierã bãdãrãneascã. Se fuma la colţ de stradã , dar discret ca nu cumva sã deranjeze fumul pe cineva sau în localuri speciale doar pentru fumãtori. Nimeni nu defila prin mulţime cu ţigara strengãreşte în colţul gurii şi cu vãlãtucii iesind prin nãri!
O altã specie de mirositori de data acesta cât mai natual cu putinţã o constituie nespãlaţii. Vezi in faţa ta o duduie boitã cu cele mai scumpe pomade semn cã persoana ştie ce trebuie sã facã dar toate sunt doar pentru a ascunde mirosul natural de nespalat. Din pãcate numarul celor certaţi cu sãpunul este destul de mare. Nicãieri nu mi-a fost dat sã vad atâta nesimţire ca pe unele strazi de pe la noi.
O altã apucãturã care mã deranjeazã o constituie aruncatul gunoaielor direct pe geam în stradã ! Se pare cã este sportul preferat al celor aflaţi la prima generaţie de oraş care nu au învãţat despre ghena de gunoi si de binefacerile unui mediu curat.
Mai vreau sã amintesc aici şi de mulţimea de nesimţiţi care ne lovesc , îmbrâncesc , înghiontesc fãrã aşi cere scuze ! Poate a fost doar o întâmplare nefericitã dar de cele mai multe ori îţi dai seama cu tristeţe cã este doar un alt fel de a fi.
Intrarea în Uniunea Europeanã ar trebui sã însemne şi o altã civilizaţie a strazii, una mai calmã, mai detaşatã şi de ce nu una normalã guvernatã de libertatea de mişcare şi expresie dar în limita bunului simţ şi a politicii de a face fiecare ce vrea atâta timp cu nu îi deranjeazã pe ceilalţi.
articol aparut in Natiunea