Romania se inscrie tot mai mult in linia europeana determinata de consumism si superficialitate. Timpul petrecut cu o carte in mana scade tot mai mult in dauna informatiei televizate.
Nimeni nu mai are timp sa proceseze informatia, prezentata de cele mai multe ori tendentios sau partial, dar are timp sa o preia. Se bazeaza pe ea, o citeaza si o raspandeste cu o frenezie demna de o cauza mai buna.
Din pacate televiziunile in goana lor dupa audiente si bani nu mai sunt nivelul cel mai riguros al informatiei asa cum erau in anii 60-70 ci au devenit un fel de copii tabloidizate ale realitatii.
Expertii ne explica de ce este una si alta uitand sa spuna simplul fapt ca ei insisi nu sunt expertii care se pretind. Televiziunile in lipsa de oameni competenti invita tot felul de „specialisti” mai mult sau mai putini autorizati pentru a isi da cu parerea.
Datul cu parerea genereaza mai multa confuzie decat lamureste iar pozitia cere contrapozitie si replica contrareplici de uiti de unde a pornit totul.
Faptul divers a invadat casele noastre si in lipsa altui lucru mai bun inghitim submediocritatea pe principiul ca asta se cere. Nu e vorba de cerere aici ci tocmai de cultivare a gustului publicului.
Televiziunea incurajeaza aplatizarea, omogenitatea si gandirea uniforma. Nu sunt cultivate inovatia si initiativa. Cuvintele sunt mestecate generand mereu aproape aceleasi concluzii indiferent daca ele vin in domeniul politic sau culinar. Ce este pe sticla este „cool” iar cine abordeaza alta pozitie e „naspa”.
Uniformizarea gandirii duce la uniformizarea limbajului care la noile generatii este plin de onomatopee. Adjectivul a disparut sau a devenit doar exponetul cei mai fidel al limbajului de mahala.
Credinta tot mai promovata ca daca ai bani poti cumpara orice este falsa. Nu poti cumpara cultura , nu poti cumpara timpul si nu poti cumpara stiinta. Oricat ai incerca nu poti cumpara tot si pe toti in acelasi timp. Se va gasi mereu cineva care va avea mai multi bani decat tine si atunci ce faci ? Vai fi tu cel cumparat ?
Ion Cristoiu are o vorba despre „fatucile” din presa. Acea vorba a erupt din mintea jurnalistului tocmai pentru ca a ajuns chiar si el sa fie agasat de necunoastere, incultura si mai pe romaneste spus de prostie.
Nu stiu unii cum isi permit sa fie invitati pe la diverse suete televizate si sa emita axiome depre lucruri la care nu se pricep, pe care nu le-au trait dar pretind chipurile ca s-au documentat. Pornind de la acesta logica au ajuns copii sa creada ca vacile sunt mov, pentru ca reclama unei cunoascute ciocolate promoveaza o astfel de idee iar la emisiunile pentru micuti nu e nimeni care printre scalambaturi si cretinisme sa poata sa le explice simplu ca e vorba doar de o „imagine de poveste” de spre vacute si nu de adevar.
Timpul cu care ne traim viata , timpul secolului e mult mai rapid. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai citim , sa ne informam . Avem la dispozitie cele mai utile mijloace descoperite vreodata. Ramane doar sa le folosim .
Sa luptam cu toate puterile importiva culturii de televizor si sa incercam sa educam. Daca nu sunteti deacord cu mine va invit sa urmariti Descovery Channel
Nimeni nu mai are timp sa proceseze informatia, prezentata de cele mai multe ori tendentios sau partial, dar are timp sa o preia. Se bazeaza pe ea, o citeaza si o raspandeste cu o frenezie demna de o cauza mai buna.
Din pacate televiziunile in goana lor dupa audiente si bani nu mai sunt nivelul cel mai riguros al informatiei asa cum erau in anii 60-70 ci au devenit un fel de copii tabloidizate ale realitatii.
Expertii ne explica de ce este una si alta uitand sa spuna simplul fapt ca ei insisi nu sunt expertii care se pretind. Televiziunile in lipsa de oameni competenti invita tot felul de „specialisti” mai mult sau mai putini autorizati pentru a isi da cu parerea.
Datul cu parerea genereaza mai multa confuzie decat lamureste iar pozitia cere contrapozitie si replica contrareplici de uiti de unde a pornit totul.
Faptul divers a invadat casele noastre si in lipsa altui lucru mai bun inghitim submediocritatea pe principiul ca asta se cere. Nu e vorba de cerere aici ci tocmai de cultivare a gustului publicului.
Televiziunea incurajeaza aplatizarea, omogenitatea si gandirea uniforma. Nu sunt cultivate inovatia si initiativa. Cuvintele sunt mestecate generand mereu aproape aceleasi concluzii indiferent daca ele vin in domeniul politic sau culinar. Ce este pe sticla este „cool” iar cine abordeaza alta pozitie e „naspa”.
Uniformizarea gandirii duce la uniformizarea limbajului care la noile generatii este plin de onomatopee. Adjectivul a disparut sau a devenit doar exponetul cei mai fidel al limbajului de mahala.
Credinta tot mai promovata ca daca ai bani poti cumpara orice este falsa. Nu poti cumpara cultura , nu poti cumpara timpul si nu poti cumpara stiinta. Oricat ai incerca nu poti cumpara tot si pe toti in acelasi timp. Se va gasi mereu cineva care va avea mai multi bani decat tine si atunci ce faci ? Vai fi tu cel cumparat ?
Ion Cristoiu are o vorba despre „fatucile” din presa. Acea vorba a erupt din mintea jurnalistului tocmai pentru ca a ajuns chiar si el sa fie agasat de necunoastere, incultura si mai pe romaneste spus de prostie.
Nu stiu unii cum isi permit sa fie invitati pe la diverse suete televizate si sa emita axiome depre lucruri la care nu se pricep, pe care nu le-au trait dar pretind chipurile ca s-au documentat. Pornind de la acesta logica au ajuns copii sa creada ca vacile sunt mov, pentru ca reclama unei cunoascute ciocolate promoveaza o astfel de idee iar la emisiunile pentru micuti nu e nimeni care printre scalambaturi si cretinisme sa poata sa le explice simplu ca e vorba doar de o „imagine de poveste” de spre vacute si nu de adevar.
Timpul cu care ne traim viata , timpul secolului e mult mai rapid. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai citim , sa ne informam . Avem la dispozitie cele mai utile mijloace descoperite vreodata. Ramane doar sa le folosim .
Sa luptam cu toate puterile importiva culturii de televizor si sa incercam sa educam. Daca nu sunteti deacord cu mine va invit sa urmariti Descovery Channel