Liviu Voinea descrie si anticipeaza criza dintr-o abordare heterodoxa a economiei in volumul "Sfarsitul economiei iluziei" aparut la Editura Publica in anul 2009. Beneficiind de un cuvant inainte de Daniel Daianu cartea este bine scrisa si argumentata.
Voinea vede criza ca actionand in doua paliere : o criza globala si o criza a economiei romanesti. El crede ca cele doua crize s-au suprapus in Romania. Deasemenea afirma ca Romania ar fi fost lovita de criza chiar daca nu ar fi fost criza mondiala! Explicatiile sunt de nivel macroeconomic, de structura a economiei si bazandu-se pe politicile guvernamentale.
Criza romaneasca ar fi venit pentru ca am trait o economie a iluziilor. Cresterea economica a fost pe credit pentru bunuri importate sau pentru imobiliare care au dezvoltat bula care pana la urma s-a spart. Nu am avut investiti isi mai ales nu avem productie. Suntem doar o piata si doar utilizatori.
Un capitol interesant este cel care se refera la miturile economiei romanesti inainte de criza.Aceste mituri ar fi pe scurt : mitul recuperarii decalajului fata de restul tarilor UE, mitul deficitului de cont curent care ar fi sustenabil, mitul banilor intrati in tara de la capsunari, mitul somajului scazut, mitul succesului cotei unice, mitul privatizarii, mitul reformei sistemului de pensii. Cat de pertinente sunt detaliate si distruse aceste mituri. Poate pe nedrept acest capitol va fi privit cu mai mare atentie decat restul cartii dar ideile expuse sunt contrare multor afirmatii sustinute de catre politicienii romani in special si de marea masa de trubaduri care la canta realizarile politice. Sub tot acest fum nu avem decat o realitate crunta demascata punct cu punct de dl Voinea.
Firesc dupa un asemena capitol avem unul despre miturile din timpul crizei. Aici se arata ca imprumutul de la FMI nu este o centura de siguranta, el nefiind sustenabil si transformandu-se de fapt intr-o dependenta ciclica fata de noi si noi resurse externe. E comentat si mitul legat de "reforma" bugetarilor care autorul o considera o greseala majora si demonstreaza cu date aceasta greseala. Mai sunt atacate si povestile despre programul Prima Casa care ar fi cica un motor de relansare a economiei cand de fapt efectele sale sunt tocmai inverse pe termen lung avand doar un scop pe termen scurt de a scapa unii dezvoltatori de stocul de case nevandute si aruncand problema finantarii acestora pe umerii unor investitori partial solvabili si in ultimul rand pe spatele statului . Mai e distrus si mitul restructurarii sistemului privat care cica s-ar fi facut de la sine cand de fapt acolo nu avem de-a face decat doar cu o lupta pentru supravietuire. Si multe alte lucruri interesante.
Nu este o carte de ratat mai ales ca unele din observatiile autorului intre timp au devenit realitati iar acesta nu s-a inselat.
