10 dec. 2020

Tatuatorul de la Auschwitz (recenzie)

Marele succes al literaturii australiene a anului 2018 a fost romanul
Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris. Romanul s-a născut după spusele autoarei, din discuția purtată timp de trei ani cu un supraviețuitor al celebrelor lagăre germane de la Auschwitz și Birkenau. Această persoană reală, Ludwig Eisenberg zis Lale, originar din Slovacia, ajunge în lagăr 23 aprilie 1942 unde primește numărul 32407 și reușește să scape în 1945. Cunoscător al mai multor limbi printre care și franceza este remarcat de tatuatorul lagărului care îl ia sub aripa lui devenindu-i ajutor. Printr-o întâmplare care nu este complet dezvăluită Lale ajunge tatuatorul principal al lagărului alegând la rândul său un ucenic.

Povestea cărții este povestea lui Lale, a căutării și găsirii dragostei adevărate pe fondul unei lupte crunte pentru supraviețuire. Sunt descrise zilele de lagăr, activitățile, rutina călăilor și conturate unele persoanje pe care le cunoaștem din alte scrieri și din documentele istorice. Avem mai multe întâlniri ale eroului nostru cu celebrul și sinistrul doctor Mengele, cu Ștefan Baretski un alt gardian cunoscut pentru cruzimea lui și nu în ultimul rând cu celebrul Jakub, unealta de tortură perfectă din Strafkompanie – Unitatea Penală a lagărului de la Auschwitz de unde puțini au mai ieșit vii.

Pe lângă persoanjele așa zis istorice sunt și personaje de coloratură, precum țiganca Nadia, întruchiparea bunătății materne.

Cartea este un roman de ficțiune ne anunță încă de la începuturi autoarea dar sunt în el prea multe date corecte, prea multe personaje vii, prea multe fapte și prea bine descrise trăirile pentru al considera 100% un roman de istorie contrafactuală. Este un romam care pornește de la un miez de adevăr și în jurul acestuia sunt puse doar câteva lucruri de coloratură. De aceea nu mă sfiesc să îl numesc un roman istoric, în mare parte memorial.

Lumina cărții o constituie dragostrea dintre Lale și Gita. Ea apare în lagăr, în momentele cele mai de jos ale condiției umane. Înflorește și crește puternică pentru a fi împlinită în libertate în Slovacia și mai apoi departe, peste ape, tocmai în Australia. Ultima parte o aflăm doar din postfața romanului scrisă de fiul Gitei și a lui Lale la cererea autoarei pentru a da un epilog poveștii.

De multe ori citind cartea gândul m-a dus la Lista lui Schindler de Thomas Keneally nu numai prin localizarea acțiunii, structura comună a unor personaje cât mai ales prin empatia pe care și acolo ca și aici personajul principal o degajă față de cei oropsiți. Acolo Oskar Schindler salvează vieți, schimbă destine în ciuda propriei ruine economice în timp ce aici Lale face același lucru împărțind mâncare, modificând sentințe precum episodul condamnării la moarte a evreului Mendel Bauer, întremând suflete cu riscut propriei vieți. Ambii eroi sunt purtătorii speranței, sunt visători și mai ales rămân umani în tot ceea ce fac, în tot ceea ce simt în ciuda tuturor condițiilor potrivnice din jurul lor.

Tatuatorul de la Auschwitz este o carte bine scrisă, care convinge prin fiecare frază. Avem o cursivitate simplă și tăioasă a poveștii asemenea unui drum care trebuie musai parcurs. Nu mă miră distincțiile literare primite și nici succesul de public. Chiar și în România volumul a avut numai în anul apariție două ediții ceea ce pentru piața de carte de la noi este extrem de onorant.

Pentru a supraviețui Ludwig Eisenberg se dezice de propria religie, de nume și chiar de pozițiile sale anterioare lagărului. Nu se dezice însă de iubire și de umanitate. Pe acești doi piloni își construiește salvarea și izbăvirea. Că îl cheamă Eisenberg sau Sokolov are mai puuțină importanță atâta timp cât poate spune că a rămas om în mijlocul infernului. Nu a fost însă scăpat de îndoieli, angoase și dileme.

Tatuatorul de la Auschwitz este un volum pe care vă recomand să nu îl ratați pentru că doar citind astfel de cărți putem să înțelegem infernul și să avem grijă a nu-l repeta.

Heather Morris, Tatuatorul de la Auschwitz, București, editura Humanitas Fiction, 2018, 312 pagini.

Niciun comentariu: