În data de 24 mai
2017 se stingea dramaturgul Ion Bălan, cel care a fost în mai multe mandate
directorul teatrului Maria Filotti din Brăila și de care se leagă marile succese
ale acestuia. În memoria lui trebuie să îi amintim inițiativa înființării
cenaclului Casa Speranței și a revistei pe care acum o citiți. Membru al CARP
Brăila timp de mai mulți ani, domnul Bălan a avut această idee în scopul
petrecerii unor momente active, descoperirii de posibile talente literare, de
organizare a unor diverse activități culturale.
Discuțiile finale
s-au purtat la o masă rotundă, în aer liber, la o terasă din centrul Brăilei,
într-un triumviurat din care am avut onoarea de a face parte. Cu această
ocazie, în anul 2015, l-am cunoscut într-un final pe domnul Aurel Hârjoghe. Și
astfel, în trei, am avut apoi mai multe discuții despre cum poate fi un
cenaclu. Motorul tuturor discuțiilor a fost de fiecare dată domnul Bălan.
Dumnealui a făcut primele drafturi ale regulamentului, dumnealui a susținut necesitatea
existenței acestui cenaclu cu o neobosită insistență.
Discuțiile
triumviuratului erau atipice. Domnul Hârjoghe discuta cu domnul Bălan iar apoi
acasă la domnul Bălan, la masa din sufrageria sa, acesta discuta cu mine. De
multe ori îi mai veneau idei și după ce plecam și mai petreceam alte zeci de
minute la telefon. Și astfel s-a desfășurat povestea aproape un an de zile până
la întâlnirea de la acea masă rotundă
amintită mai sus. La terasă domnul Hârjoghe a venit cu o mulțime de hărtii, regulamente,
exemple și idei. Discuția s-a tot întins și am tot căutat numele posibilei
reviste și a posibilului cenaclu. Eu am dat curajos vreo trei titluri, toate, dovedindu-se
proaste. Domnul Hârjoghe s-a aventurat cu o listă iar domnul Bălan tăcea și
dădea din cap a nemulțumire. Apoi a venit cu răspunsul potrivit – Casa
Speranței. Argumentul a fost că speranța există la orice vârstă și că în fond
pentru mulți CARP Brăila este o Casă a Speranței atunci când sunt loviți de
probleme. Revista și cenaclul sunt îmbinate în acest fel. Abia apoi, la ceva
timp, după ce regulamentul a fost votat în forurile CARP Brăila, s-a întrunit
prima ședință de constituire a cenaclului. Putem recunoaște acum că au fost, în
fapt, două! Se stătea pe niște băncuțe nu foarte confortabile, sub niște becuri
cam chioare și la o masă aparent lungă, improvizată din alte mese, în fostul
sediu provizoriu din Casa de Modă, până când totul s-a mutat în actualul sediu
mult mai adecvat unor astfel de activități.
Ion Bălan și-a
legat numele și de primul concurs organizat de CARP Brăila la care din păcate
nu a mai putut fi martor. Am dorit să amintesc în memoria sa această idee de
scriitor, de a face un cenaclu. Nu era ceva ieșit din comun pentru dumnealui
după ce condusese instituții diverse, avusese funcții de răspundere, crease
reviste și ziare. Mă bucură că azi, ideea de atunci, discutată la acea masă
rotundă este vie și face oamenii să iasă din casă pentru literatură. Este o
idee care a meritat a fi pusă în practică.