Sinucidere pe o șină moartă

Vrea să se sinucidă un poet
După ce-n viața-i a tot împins la verb
Își pune capul
Pe șina ce parcă nu-i de fier.

Să moară!
Să-i fie necropsie poezia
Să zică lumea
Ce păcat
Și ce frumos a scris
Poetul care a plecat.

Gâtul îi stă fix
Pe șina tristă
Totul și toate sunt un vis
Despre o viață plânsă în batistă.

Să-i fugă zborul din gând
Globulele din el să plece
Și sângele întins
Să-i fie roșu, rece.

Dar toate nu au fost
Cum a prezis
Căci șina ce alese
Avuse viață odată
Și ce-i mai trist
Era acum
O șină moartă.