Mihai VINTILĂ
Paul Strepol are o energie creatoare care uimește. După ani de tăcere brusc în 2015 a revenit cu un volum inedit Sufletul nostru, pentru ca în acest an să ne readucă în atenție volumul său de povestiri Mușuroiul de speranțe într-o ediție revăzută și adăugită publicată de tânăra editură brăileană Placebo. Stilul este mult mai elaborat, povestirile curg altfel parcă decât în prima ediție apărută la editura Porto Franco din Galați în 1991. Îl regăsim aici pe același Paul Strepot acum mult mai matur, mai sigur pe mijlocele sale de exprimare. Poveștile sale de maturitate prind parcă altfel. Scriitura îi este la fel de acidă dar șuvoiul este acum direcționat și curge într-o matcă de fluviu.
Volumul pornește cu o povestire a despărțirii de locurile natale, de iubită și de familie. …Și soarele răsare mustește de imagini vizuale precum porumbul foșnea mătăsos, parcă puțin trist, clătinat de urma de vânt, sau departe, în vestul incendiat, lumina amurgului se stingea ireversibil, odată cu întreaga lume ori la răsărit, aerul se colora treptat în liliachiu, însă restul bolții era numai sineală. Povestirea este practic o nostalgie în cuvinte.
Nebunia unei iubiri imposibile o găsim relatată în Poveste de iubire unde Costan, falnic băiat, se însoară cu Anica cu care până la urmă va avea o viață tumultoasă presărată cu beții, bătăi și gelozie. Autorul devine crud în final când personajul Matei reîntors în sat aprinde vechile dușmănii ale Anicăi care pornește prin sat pentru o răzbunare pe propriul său bărbat decedat de ani de zile și pe o posibilă ibovnică, cârciumăreasă, deasemenea decedată. O poveste de dragoste înecată în nebunia geloziei.
Chemarea descrie primele aventuri amoroare ale unui liceean din clasa a XI-a cu o femeie măritată. Lumea internatului cu poveștile ei, primii fiori de dragoste față de o colegă care apoi îl trădează pentru un prieten mai mare în vârstă toate sunt bine prezentate și foarte bine articulate din punct de vedere literar. La final autorul a adăugat o adeendă referitoare la amantă când peste ani personajul masculin a încercat o revedere fără success. Această povestire este de departe cea mai consistentă și mai bine conturată din tot volumul.
În Reclamele prezintă sub pretextul unei întâlniri de 10 ani de la terminarea liceului, povestea aiuritoare a unui profesor de desen. Practic are loc aranjată de destin întâlnirea a doi colegi. Unul de întoarce în orașul natal în vacanță iar al doilea era consumator de bază în vechea bodegă unde liceenii chefuiau. Ambii par rătăciți de viață. După un chef monstru are loc o revelație pe o stradă pustie, în creierii dimineții. Profesorul de desen chiar pictează dar reclame care să-l facă celebru peste timp iar vizitatorul pare a avea în fața unor dezvăluiri din trecut o atitudine pierdută. Totul pare straniu și ireal de parcă am face parte dintr-o zonă crepusculară.
Aceeași stranietate o întâlnim și în Bătrânul de la oficiul poștal care descrie o scenă prin care un bătrân dorește să expedieze o telegramă. Forța cuvintelor sale din această telegramă rămasă până la urmă netrimisă schimbă acreala unei funcționare și emoționează un martor care povestește totul. Cuvintele scrise de bătrân nu mai ai nici o importanță.
Cea mai autistă șcenă este cea din povestirea Cu fruntea în perete unde are loc o întîlnire dintre doi foști prieteni. Dialogul și construirea personajelor creează o stare de lumi paralele. Fiecare personaj cu lumea lui cu doar rare licăriri de întrepătrunderi între aceste lumi. O proză stranie cu multe subînțelesuri.
Cezariana este prima proză unde autorul schimbă perspectiva. Ea spune povestea unei femei din punctul ei de vedere. Într-o mică aventură începută în autobuz și terminată într-o garsonieră, aflăm zbuciumul interior al unei frumuseți brăilene. E o introspecție în cele mai intime gânduri.
O proză de mare întindere este Noroiul. Prezintă eșecurile unei vieți de femeie care până la urmă va ajunge să-și facă o viață luminoasă și bună alături de un soț agronom într-o mică localitate de lângă București. Aici vedem că viața poate fi surprinzătoare.
Partida o consider a doua povestire ca valoare din acest volum. Într-o discuție de birou, doamna Nineta Leu își povestește viața ei, cum a ajuns economistă, cum s-a căsătorit cu un medic de mare valoare de care apoi a divorțat și cum toată bucuria ei stă în fata pe care o are. Totul este parcă dintr-o scenă de film care se desfășoară cu încetinitorul.
O poveste încurcată este Scurtătura. Avem urmărit destinul unui oltean descurcăreț care a găsit o scurtătură a îmbogățirii în viață. El își ia o amantă bine poziționată, ingineră șefă a fabricii unde lucrează unde cu ajutorul acesteia ajunge să urce pe scara socială.
Ultimele povestiri Excursia, Sfârșit de săptămână, Dincolo de gratii nu îmi par la nivelul restului. Mai ales în ultima avem o construcție mai tristă ca niciodată.
Un astfel de volum de 268 de pagini convinge cu toate scăderile sale de final. Imaginile sunt conturate frumos, cititul decurge ușor. Acest al doilea volum îl pune pe Paul Strepol în primele rânduri ale scriitorilor brăileni de povestiri. Aștept cu interes următoarele cărți pentru a vedea dacă Paul Strepol va crește sau se va mulțumi doar cu gloria locală.
Paul Strepol, Mușuroiul de speranțe, Brăila, editura Placebo, 2016, 268 pagini.
Publicat in revista Boema nr 95 ianuarie 2017
Volumul pornește cu o povestire a despărțirii de locurile natale, de iubită și de familie. …Și soarele răsare mustește de imagini vizuale precum porumbul foșnea mătăsos, parcă puțin trist, clătinat de urma de vânt, sau departe, în vestul incendiat, lumina amurgului se stingea ireversibil, odată cu întreaga lume ori la răsărit, aerul se colora treptat în liliachiu, însă restul bolții era numai sineală. Povestirea este practic o nostalgie în cuvinte.
Nebunia unei iubiri imposibile o găsim relatată în Poveste de iubire unde Costan, falnic băiat, se însoară cu Anica cu care până la urmă va avea o viață tumultoasă presărată cu beții, bătăi și gelozie. Autorul devine crud în final când personajul Matei reîntors în sat aprinde vechile dușmănii ale Anicăi care pornește prin sat pentru o răzbunare pe propriul său bărbat decedat de ani de zile și pe o posibilă ibovnică, cârciumăreasă, deasemenea decedată. O poveste de dragoste înecată în nebunia geloziei.
Chemarea descrie primele aventuri amoroare ale unui liceean din clasa a XI-a cu o femeie măritată. Lumea internatului cu poveștile ei, primii fiori de dragoste față de o colegă care apoi îl trădează pentru un prieten mai mare în vârstă toate sunt bine prezentate și foarte bine articulate din punct de vedere literar. La final autorul a adăugat o adeendă referitoare la amantă când peste ani personajul masculin a încercat o revedere fără success. Această povestire este de departe cea mai consistentă și mai bine conturată din tot volumul.
În Reclamele prezintă sub pretextul unei întâlniri de 10 ani de la terminarea liceului, povestea aiuritoare a unui profesor de desen. Practic are loc aranjată de destin întâlnirea a doi colegi. Unul de întoarce în orașul natal în vacanță iar al doilea era consumator de bază în vechea bodegă unde liceenii chefuiau. Ambii par rătăciți de viață. După un chef monstru are loc o revelație pe o stradă pustie, în creierii dimineții. Profesorul de desen chiar pictează dar reclame care să-l facă celebru peste timp iar vizitatorul pare a avea în fața unor dezvăluiri din trecut o atitudine pierdută. Totul pare straniu și ireal de parcă am face parte dintr-o zonă crepusculară.
Aceeași stranietate o întâlnim și în Bătrânul de la oficiul poștal care descrie o scenă prin care un bătrân dorește să expedieze o telegramă. Forța cuvintelor sale din această telegramă rămasă până la urmă netrimisă schimbă acreala unei funcționare și emoționează un martor care povestește totul. Cuvintele scrise de bătrân nu mai ai nici o importanță.
Cea mai autistă șcenă este cea din povestirea Cu fruntea în perete unde are loc o întîlnire dintre doi foști prieteni. Dialogul și construirea personajelor creează o stare de lumi paralele. Fiecare personaj cu lumea lui cu doar rare licăriri de întrepătrunderi între aceste lumi. O proză stranie cu multe subînțelesuri.
Cezariana este prima proză unde autorul schimbă perspectiva. Ea spune povestea unei femei din punctul ei de vedere. Într-o mică aventură începută în autobuz și terminată într-o garsonieră, aflăm zbuciumul interior al unei frumuseți brăilene. E o introspecție în cele mai intime gânduri.
O proză de mare întindere este Noroiul. Prezintă eșecurile unei vieți de femeie care până la urmă va ajunge să-și facă o viață luminoasă și bună alături de un soț agronom într-o mică localitate de lângă București. Aici vedem că viața poate fi surprinzătoare.
Partida o consider a doua povestire ca valoare din acest volum. Într-o discuție de birou, doamna Nineta Leu își povestește viața ei, cum a ajuns economistă, cum s-a căsătorit cu un medic de mare valoare de care apoi a divorțat și cum toată bucuria ei stă în fata pe care o are. Totul este parcă dintr-o scenă de film care se desfășoară cu încetinitorul.
O poveste încurcată este Scurtătura. Avem urmărit destinul unui oltean descurcăreț care a găsit o scurtătură a îmbogățirii în viață. El își ia o amantă bine poziționată, ingineră șefă a fabricii unde lucrează unde cu ajutorul acesteia ajunge să urce pe scara socială.
Ultimele povestiri Excursia, Sfârșit de săptămână, Dincolo de gratii nu îmi par la nivelul restului. Mai ales în ultima avem o construcție mai tristă ca niciodată.
Un astfel de volum de 268 de pagini convinge cu toate scăderile sale de final. Imaginile sunt conturate frumos, cititul decurge ușor. Acest al doilea volum îl pune pe Paul Strepol în primele rânduri ale scriitorilor brăileni de povestiri. Aștept cu interes următoarele cărți pentru a vedea dacă Paul Strepol va crește sau se va mulțumi doar cu gloria locală.
Paul Strepol, Mușuroiul de speranțe, Brăila, editura Placebo, 2016, 268 pagini.
Publicat in revista Boema nr 95 ianuarie 2017