S-a lansat la Expozitia Mondiala de la Shanghai noul brand turistic al României sub sloganul "Descopera grãdina Carpaţilor".
.
Ce mi s-a pãrut interesant din toatã povestea este ca unii bãieţi cu ale lor fete “experte” s-au plimbat pânã hãt în China pentru a lansa o frunzã şutitã de pe net şi plantatã peste numele ţãrii scris la o beţie de brainstorming. Asta cicã e o nouã “dudã” pe care noi, neştiutorii care ne ocupãm ca proştii cu astfel de lucruri, nu avem capacitatea politicã de a o înţelege. Despre ce şi cum este cu creaţia şi marketingu’ de turism pentru turism … e o altã poveste.
.
Acum nu putem sã spunem cã bãieţii care au vândut duda pe post de mare realizare mondialã se bucurã pentru cã încã nu au vãzut banii din câte am înţeles. La câti euroi au câştigat licitaţia eu în locul lor aş oferi încã un brand bonus ...pentru ce o vrea sufleţelul organizatorilor. Sã fie … cã este loc ...doar e plin netu’ de sigle , logouri şi alte bazaconii de 9.99 USD. Unde a mers o data mai merge…
.
Interesant e faptul ca noul brand defineşte România drept grãdina Carpaţilor. Stim şi noi cã suntem ţara pet-ului curgãtor pe râuri şi atotprezent, a chiştocului aruncat din vârful degetelor fix pe haina trecãtorului, a asfaltului care din când în când stricã frumuseţea lin curgãtoare a gropilor dar nici chiar o grãdinã.
.
Am trait câteva secunde privind sloganul de promovare cu nostalgia României despre care se cântau frumoase ode nord-coreene. Rãutatea ziariştilor şi a oamenilor plãtiţi de mogului sã injure este demnã de milã din punctual meu de vedere.
.
Cã am dat iarã cu brandu’-n gard e încã o mândrã faptã de vitejie româneascã.
.
Nu ştiu ce cautã doamna Udrea în toatã povestea aceasta. Dumneaei a intrat în problemã şi imediat s-au vãzut rezultatele. S-au fãcut conferinţe de presã, comiţii, discuţii. Totul sub un profesionism demn de o ţaţã europeanã. Tarã am vrut sã spun desigur.
.
Din toatã tãrãşenia cu brandu’ României ( pentru Moroşanu – e altceva decât muşchiul tãu dopat cu Cotnari ) am înţeles un lucru .. ce tare era tatã în brand Ceauşescu…
.
.
Ce mi s-a pãrut interesant din toatã povestea este ca unii bãieţi cu ale lor fete “experte” s-au plimbat pânã hãt în China pentru a lansa o frunzã şutitã de pe net şi plantatã peste numele ţãrii scris la o beţie de brainstorming. Asta cicã e o nouã “dudã” pe care noi, neştiutorii care ne ocupãm ca proştii cu astfel de lucruri, nu avem capacitatea politicã de a o înţelege. Despre ce şi cum este cu creaţia şi marketingu’ de turism pentru turism … e o altã poveste.
.
Acum nu putem sã spunem cã bãieţii care au vândut duda pe post de mare realizare mondialã se bucurã pentru cã încã nu au vãzut banii din câte am înţeles. La câti euroi au câştigat licitaţia eu în locul lor aş oferi încã un brand bonus ...pentru ce o vrea sufleţelul organizatorilor. Sã fie … cã este loc ...doar e plin netu’ de sigle , logouri şi alte bazaconii de 9.99 USD. Unde a mers o data mai merge…
.
Interesant e faptul ca noul brand defineşte România drept grãdina Carpaţilor. Stim şi noi cã suntem ţara pet-ului curgãtor pe râuri şi atotprezent, a chiştocului aruncat din vârful degetelor fix pe haina trecãtorului, a asfaltului care din când în când stricã frumuseţea lin curgãtoare a gropilor dar nici chiar o grãdinã.
.
Am trait câteva secunde privind sloganul de promovare cu nostalgia României despre care se cântau frumoase ode nord-coreene. Rãutatea ziariştilor şi a oamenilor plãtiţi de mogului sã injure este demnã de milã din punctual meu de vedere.
.
Cã am dat iarã cu brandu’-n gard e încã o mândrã faptã de vitejie româneascã.
.
Nu ştiu ce cautã doamna Udrea în toatã povestea aceasta. Dumneaei a intrat în problemã şi imediat s-au vãzut rezultatele. S-au fãcut conferinţe de presã, comiţii, discuţii. Totul sub un profesionism demn de o ţaţã europeanã. Tarã am vrut sã spun desigur.
.
Din toatã tãrãşenia cu brandu’ României ( pentru Moroşanu – e altceva decât muşchiul tãu dopat cu Cotnari ) am înţeles un lucru .. ce tare era tatã în brand Ceauşescu…
.