Pentru brãileni primele supermarketuri care au apãrut în oraş au fost puţin ciudate. Nu impresionau atât prin mãrime , mai vãzusem noi magazine mari sau mãcar METRO-ul de la Galaţi cât impresionau prin parcãri. Imense parcã supradimensionate faţã de dimensiunea magazinului.
Cum la începuturile comerţului modern unele din supermarketuri au fost privite cu puţinã suspiciune , parcãrile mari , mereu libere erau un semn de întrebare – oare nu au greşit cei care le-au proiectat ?
Nu sunt oare ele o pierdere de spaţiu care putea fi folosit altfel pentru oraş?
Primul magazin Billa a apãrut pe un teren viran de pe şoseaua Buzãului. Era normal dupã cei mai mulţi sã aibe loc pentru o parcare mare . Apoi si Billa împreunã cu Praktiker şi-au pus parcãrile la un loc creeând o super parcare între cele douã tocmai în zona centralã a comerţului oraşului de pe strada Râmnicu Sãrat.
La ce le-a trebuit una ca asta era întrebarea fireascã.
Atâta spaţiu risipit în opinia unora...
Totuşi cei care au construit şi investit în aceste supermarketuri sau chiar şi în cele douã malluri din Brãila cunoşteau problema mai bine ca noi. De fapt unul din secretul vânzãrilor lor o constituie tocmai parcarea !
La prima vedere poate suna chiar de-a dreptul aiuritor dar nu este aşa. Efortul de a gãsi un loc de parcare este un efort care de cele mai multe ori îl determinã pe cel care îl face sã abandoneze dorinţa de a cumpãra. Ei bine tocmai acest lucru au dorit sã preîntâmpine aceste supermarketuri.
Parcãrile mari, primitoare , bine organizate , cu semafoare sau cu copertinã precum cele de la Selgros nu sunt altceva decât o invitaţie la destresare la crearea plãcerii de a cumpãra şi la inocularea ideii cã doar acolo clientul este tratat ca un rege. El este în atenţia magazinului. Maşina lui este importantã mai ales cã de cele mai multe ori este chiar mijlocul cu ajutorul cãruia sunt transportate spre locuiţe preţioasele cupãrãturi.
Mai mult decãt atât parcarea este un spaţiu ideal de promovare atât pentru magazin în sine cât şi pentru partenerii lui.
Tot în parcare pot avea loc manifestãri diverse de la spectacole la târguri tematice şi astfel sã atragã cât mai multã lume care odatã venitã la un aşa eveniment va face de cele mai multe ori şi o vizitã prin magazinul a cãrui parcare tocmai au vizitat-o .
Practic în termenii comerţului modern parcarea este cea care vinde. Sunt o mulţime de exemple de mari supermarketuri care au fost nevoite sã creeze parcãri subterane tocmai pentru a putea oferi acel confort clienţilor cu care aceştia sunt deja obişnuiţi ca standard.
Cu cât oraşul este mai mare , mai aglomerat iar magazinul mai în interiorul lui cu atât parcarea capãtã o valoare tot mai importantã.
Parcare care de cele mai multe ori înconjoarã supermarketurile sau mallurile mai are şi un rol psihologic. Ea pune în valoare magazinul !
Intr-un fel se vede o clãdire înconjuratã de un spaţiu deschis şi altfel pare o clãdire înghesuitã între blocuri. Mãreţia şi importanţa magazinului sunt astfel subliniate la nivel de subconştient.
Un supermarket fãrã parcare este acum în comerţul modern sinonimul nereuşitei şi al eşecului. Doar am mai spus cã parcare este cea care vinde ...
articol aparut in Ziarul de Braila
.
Cum la începuturile comerţului modern unele din supermarketuri au fost privite cu puţinã suspiciune , parcãrile mari , mereu libere erau un semn de întrebare – oare nu au greşit cei care le-au proiectat ?
Nu sunt oare ele o pierdere de spaţiu care putea fi folosit altfel pentru oraş?
Primul magazin Billa a apãrut pe un teren viran de pe şoseaua Buzãului. Era normal dupã cei mai mulţi sã aibe loc pentru o parcare mare . Apoi si Billa împreunã cu Praktiker şi-au pus parcãrile la un loc creeând o super parcare între cele douã tocmai în zona centralã a comerţului oraşului de pe strada Râmnicu Sãrat.
La ce le-a trebuit una ca asta era întrebarea fireascã.
Atâta spaţiu risipit în opinia unora...
Totuşi cei care au construit şi investit în aceste supermarketuri sau chiar şi în cele douã malluri din Brãila cunoşteau problema mai bine ca noi. De fapt unul din secretul vânzãrilor lor o constituie tocmai parcarea !
La prima vedere poate suna chiar de-a dreptul aiuritor dar nu este aşa. Efortul de a gãsi un loc de parcare este un efort care de cele mai multe ori îl determinã pe cel care îl face sã abandoneze dorinţa de a cumpãra. Ei bine tocmai acest lucru au dorit sã preîntâmpine aceste supermarketuri.
Parcãrile mari, primitoare , bine organizate , cu semafoare sau cu copertinã precum cele de la Selgros nu sunt altceva decât o invitaţie la destresare la crearea plãcerii de a cumpãra şi la inocularea ideii cã doar acolo clientul este tratat ca un rege. El este în atenţia magazinului. Maşina lui este importantã mai ales cã de cele mai multe ori este chiar mijlocul cu ajutorul cãruia sunt transportate spre locuiţe preţioasele cupãrãturi.
Mai mult decãt atât parcarea este un spaţiu ideal de promovare atât pentru magazin în sine cât şi pentru partenerii lui.
Tot în parcare pot avea loc manifestãri diverse de la spectacole la târguri tematice şi astfel sã atragã cât mai multã lume care odatã venitã la un aşa eveniment va face de cele mai multe ori şi o vizitã prin magazinul a cãrui parcare tocmai au vizitat-o .
Practic în termenii comerţului modern parcarea este cea care vinde. Sunt o mulţime de exemple de mari supermarketuri care au fost nevoite sã creeze parcãri subterane tocmai pentru a putea oferi acel confort clienţilor cu care aceştia sunt deja obişnuiţi ca standard.
Cu cât oraşul este mai mare , mai aglomerat iar magazinul mai în interiorul lui cu atât parcarea capãtã o valoare tot mai importantã.
Parcare care de cele mai multe ori înconjoarã supermarketurile sau mallurile mai are şi un rol psihologic. Ea pune în valoare magazinul !
Intr-un fel se vede o clãdire înconjuratã de un spaţiu deschis şi altfel pare o clãdire înghesuitã între blocuri. Mãreţia şi importanţa magazinului sunt astfel subliniate la nivel de subconştient.
Un supermarket fãrã parcare este acum în comerţul modern sinonimul nereuşitei şi al eşecului. Doar am mai spus cã parcare este cea care vinde ...
articol aparut in Ziarul de Braila
.