Cu toate cã actuala crizã a pornit sã cutreiere lumea din cauza episoadelor speculative din SUA, se poate spune cã era aşteptată într-un fel, dacã o privim din perspectiva ciclurilor economice. Economia mondialã în toatã istoria ei nu a cunoscut o evoluţie liniarã, ci s-a manifestat prin creşteri şi crize ciclice. Pânã la al doilea rãzboi mondial, aceste cicluri erau pe perioade destul de lungi de timp. Primele studiate aveau circa 50 de ani. Apoi, datoritã în special progresului tehnologic, s-au contractat. Perioada rãzboiului rece de pânã în 1989 a cunoscut şi ea câteva astfel de cicluri, dar noi în România socialistã le-am resimţit indirect, uneori mai atenuat, alteori mai brutal, dar oricum mantia protectoare a statului a funcţionat în acea perioadã ca un amortizor care a preluat şocurile într-o oarecare mãsurã. Dupã 1990, România nu a fost cuplatã decât periferic la mersul economiei mondiale, fiind afundatã mai mult în propriile probleme. Din anii 2000, dar cu precãdere de la intrarea în Uniunea Europeanã, contactul nostru cu fenomenele globale este mult mai puternic. Imediat dupã cãderea comunismului, economiile vestice, care se aflau pe o pantã descendentã încã din 1987, au cunoscut brusc o creştere. Noi pieţe, puţin reglementate, se deschideau, iar economia mondialã devenea pentru prima oarã globalã în adevãratul sens. Boomul capitalismului a atins forme nemaiîntâlnite pânã atunci. Practic începea un nou ciclu de creştere economicã bazat pe conectarea economiilor statelor foste socialiste la economia mondialã. Acesta ciclu s-a suprapus şi pe o creştere profundã a specializãrii şi productivitãţii muncii. În anul 2000, practic, a încetat creşterea bazatã pe decesul comunismului. Atunci a fost o micã scãdere atenuatã puternic de noua erã a informaţiei care scotea capul prin explozia companiilor dot-com care încã din anii 1990 începuserã sã aparã şi sã ofere soluţii şi produse unice. Ciclul a continuat pe valul noilor tehnologii şi pe construcţia şi reglementarea noilor pieţe regionale. Aceastã creştere şi-a consumat şi ea combustibilul, iar imobiliarele şi speculaţiile financiare de genul subprime au pãrut a fi noul motor care se spera cã va împinge creşterea economicã pentru câţiva ani, dar nu a fost aşa. Criza s-a declanşat puternic, iar omenirea a intrat într-un nou ciclu, de data aceasta de scãdere. Finanţele, firmele, relaţiile de afaceri de pânã acum au devenit desuete sau nu mai rãspund noilor nevoi ale pieţei. Statele sunt incapabile, guvernele dezorientate, iar realitatea este cã actuala economie e dominatã de supraproducţie industrialã. Având în vedere nivelul tehnologic actual, productivitatea muncii, nivelul de informatizare şi informaţiile disponibile cred cã noul viitor ciclu de creştere de dupã crizã va fi în cu totul altã direcţie. Poluarea creşte, populaţia creşte, materiile prime devin mai rare şi mai scumpe. Zona care ne va scoate din crizã este cea care va include energiile regenerabile, produsele ecologice, produsele de protejare a mediului şi a sãnãtãţii unei populaţii tot mai numeroase. Practic, criza este un semnal al restructurãrii la nivel global a cheltuielilor, domeniilor de activitate, firmelor, în direcţia optimizãrii resurselor cu necesitãţile. Criza este doar o altã formã, sãnãtoasã, de a pune ordine în economia mondialã.
articol aparut in Ziarul de Braila
articol aparut in Ziarul de Braila