Spre identitatea pierdută

Principala stradă din Brăila începe, sau cel puţin încearcă, să aducă la viaţă vechea ei identitate. Cunoscută în trecut sub numele de Strada Regală, artera este acum împărţită pe nedrept în două segmente numite strada 1 Decembrie 1918 şi Strada Mihai Eminescu care au ca delimitare Bulevardul Independenţei. Cu toate că din vechime această stradă a fost un tot, pe considerente care nu mai sunt actuale astăzi avem acum această ciopârţire nedemnă de un oraş cu faima Brăilei. Consider că primul lucru cu care ar fi trebuit să se înceapă ar fi fost schimbarea celor două denumiri cu vechea denumire şi anume Strada Regală. Din două segmente neuniforme şi haotic dezvoltate să se revină la unul singur, unitar şi armonios dezvoltat atât din punct de vedere comercial, cât mai ales din punct de vedere arhitectural. Strada Mihai Eminescu cunoaşte investiţii majore cuprinse în special în reamenajarea unei zone carosabile, în plantarea de salcâmi pe considerente de tradiţie locală, de refacerea clădirilor de patrimoniu şi chiar particulare. Cu toate aceste măsuri, mai este mult de făcut şi, din păcate, primăriei îi revine cea mai mare parte. Aceasta trebuie să impună un plan urbanistic zonal nemodificabil la presiunea unuia sau altuia, modalităţi de refacere a faţadelor, evacuarea în alte imobile a celor care trăiesc cu chirii subvenţionate, evacuarea chiriaşilor abuzivi şi, nu în ultimul rând, trebuie să trezească la viaţă locul prin manifestări specifice de weekend. Primăria trebuie, prin administraţiile din subordine, să întocmească un calendar clar de evenimente, trebuie să dezvolte formele de expunere prin propriile mijloace şi în primul rând să mediatizeze evenimentele. Ce s-ar putea organiza în acest spaţiu imens în aer liber? O mulţime de evenimente cum ar fi: expoziţii în aer liber pentru artiştii plastici amatori, pentru olari şi pentru cei care produc artizanat, expoziţii de carte, festivaluri în aer liber dedicate oraşului, Crăciunului, Anului Nou, zilelor Marinei, flotei fluviale, evenimentelor culturale locale etc. La preţuri modice, cei interesaţi să închirieze pe perioada weekend-ului tarabe, tonete, cuşete şi alte forme de expunere, de la primărie sau de la o administraţie locală, care apoi, la terminarea evenimentului, să strângă totul şi să cureţe locul pentru următorul eveniment. Astfel, zona ar deveni una a artelor şi culturii de masă, propice cadrului arhitectural şi apropierii teatrului şi galeriilor de artă. De ce primăria să organizeze toate acestea? Pentru că avem de-a face cu un spaţiu public, cu investiţii publice spre binele tuturor, iar implicarea unei firme sau alteia ar crea invidii şi partizanate care ar dăuna proiectului. Mai rămâne găsirea unor soluţii pentru clădirile aflate în paragină, precum fostul Hotel Pescăruş sau pentru fosta arenă de box. Nu trebuie uitate nici zonele libere de construcţii precum parcarea de lângă fostul CEC şi nici clădirile care stau să cadă şi ale căror proprietari nu dau niciun semn că ar dori să le renoveze. Sunt soluţii locale, prin înăsprirea impozitării pentru locuinţele părăsite sau aflate în stare de degradare accentuată, prin impunerea unor penalizări foarte mari celor care nu se încadrează în planul urbanistic zonal, de a-i aduce pe drumul drept. Renaşterii porţiunii numite Strada Eminescu ar trebui să îi urmeze firesc revenirea şi renaşterea Străzii 1 Decembrie, pornind de la arhitectură şi ajungând până la tipul de magazine care pot fi autorizate. Toate oraşele importante din Europa au o stradă principală care atrage ca un magnet, prin specificul local, turiştii, cât şi floarea comercianţilor locali. A venit vremea să impunem reguli pentru a putea fi ce-am fost.

articol aparut in Ziarul de Braila
Mai nouă Mai veche