Acum când bãncile cunosc o scãdere a încrederii în funcţiile şi capacitatea lor se pune întrebarea fireascã daca mai este utilã existenţa unui cont bancar. Oare banii din acele conturi sunt siguri sau pot fi pierduţi. La ce mã ajutã un cont bancar când eu oricum fac plãţile mai mult cash ?
Existenţa unui cont bancar nu este un necesarã pentru marea majoritatea a românilor care au o singura sursã de venit , salariul sau pensia , şi care fac doar plãţi curente. Este pot spune un obstacol mai ales dacã locuiesc la ţarã unde activitatea bancarã este mai firavã sau lipseste cu desãvârşire. Nu vãd necesar ca un pensionar sã aibe un cont. Pânã la urmã poate aştepta poştaşul sã îi înmâneze pensia lunar cum fac milioane de pensionari în ţara noastrã. Poate cumpãra din supermarket cu banii jos, la frizerie nu are nevoie de cont şi nici în piaţã. Pentru aceastã categorie poate fi considerat un moft. Piaţa bancarã poate nu este pregãtitã pentru ei.
Pentru cine doreşte sã de pãşeascã nivelul autosuficienţei este însã obligatoriu. Contul bancar , chiar şi mai gol , lasã în urmã o istorie. Fiecare tranzacţie efectuatã printr-un cont creeazã precedent, creazã o imagine a mişcãrii banilor. Aceastã istorie spune bãncii multe despre tine, despre obiceiurile tale de cumpãrare iar banca se poate adapta şi poate adapta produsele pentru nevoile tale sau ale persoanelor din categoria ta socialã.
Existenţa unui cont bancar este unul din elementele obligatorii pe care se bazeazã cardul bancar şi produsele asociate acestuia.
Banii aflaţi într-un cont nu pot fi decât bani obţinuţi la vedere , în mod legal. Pentru cã sursele lor pot fi verificate. Contul bancar nu este un element de statut cum greşit interpreteazã unii. Contul bancar este o necesitate într-o economie cuplatã la economia mondialã. Cum momentan România nu are o economie pefect integratã în cea mondialã nu putem avea cerinţa absurdã a existenţei pentru fiecare persoanã a minim unui cont bancar.
Banii care se plimbã prin bãnci sunt mult mai uşor de urmãrit atât de bãnci cât şi de autoritãţi.
Practic BNR ar trebui sã încurajeze existenţa conturilor bancare pentru toţi pensionarii , pentru tot personalul bugetar şi nu numai. Astfel pot fi verificate sursele de venituri, nivelul cheltuielilor familiare şi de ce nu , determinate chiar potenţialele încãlcãri ale legilor.
Banii care sunt într-un cont nu sunt bani blocaţi. Ei lucreazã, pentru ei se încaseazã dobândã. Ei sunt reintrodusi în circuitul economic pentru a produce mai multi bani , pentru tranzacţii sau pentru schimburile de marfuri. Astfel banii nu trândãvesc şi sunt folosiţi.
Banii dintr-un cont bancar sunt garantaţi de banca respectivã prin puterea contractului între pãrţi. Banca garanteazã cã în schimbul unor înscrisuri va face cu banii ceea ce clientul decide. Un alt element de siguranţã al banilor din conturi o reprezintã şi garanţia Bãncii Naţionale a României pentru un plafon de 50.000 de euro. Practic cine deţine bani în conturi sub valoarea aceasta îi va primi înapoi indiferent daca banca va exista sau nu.
Contul bancar deschide noi perspective pentru industria bancarã. Cu cât mai multe persoane au acces la conturi cu atât mai multe vor fi şi persoanele care vor folosi cardurile de credit sau de debit, plãţile prin instrumente moderne, inclusiv prin internet.
Accesul la resursele bãncilor pentru împrumuturi şi operaţiuni se face numai prin intermediul conturilor . Ele sunt centrii nervosi ai bãncilor. Cu cât sunt mai mulţi astfel de centri cu atât mesajele primite sau transmise sunt mai complete în ambele direcţii ale clienţilor şi al bãncilor.
Pentru a intra în lumea modernã, unde internetul si viteza , alãturi de informaţie sunt puterea este nevoie de existenţa unui cont bancar individual atât pentru individ ca formã de integrare socialã cât şi pentru societate ca formã de control şi propãşire.
Din pãcate România nu îndeplineşte aceste cerinţe dar mãcar sperãm cã este pe drumul cel bun.
articol aparut in Ziarul de Braila
Existenţa unui cont bancar nu este un necesarã pentru marea majoritatea a românilor care au o singura sursã de venit , salariul sau pensia , şi care fac doar plãţi curente. Este pot spune un obstacol mai ales dacã locuiesc la ţarã unde activitatea bancarã este mai firavã sau lipseste cu desãvârşire. Nu vãd necesar ca un pensionar sã aibe un cont. Pânã la urmã poate aştepta poştaşul sã îi înmâneze pensia lunar cum fac milioane de pensionari în ţara noastrã. Poate cumpãra din supermarket cu banii jos, la frizerie nu are nevoie de cont şi nici în piaţã. Pentru aceastã categorie poate fi considerat un moft. Piaţa bancarã poate nu este pregãtitã pentru ei.
Pentru cine doreşte sã de pãşeascã nivelul autosuficienţei este însã obligatoriu. Contul bancar , chiar şi mai gol , lasã în urmã o istorie. Fiecare tranzacţie efectuatã printr-un cont creeazã precedent, creazã o imagine a mişcãrii banilor. Aceastã istorie spune bãncii multe despre tine, despre obiceiurile tale de cumpãrare iar banca se poate adapta şi poate adapta produsele pentru nevoile tale sau ale persoanelor din categoria ta socialã.
Existenţa unui cont bancar este unul din elementele obligatorii pe care se bazeazã cardul bancar şi produsele asociate acestuia.
Banii aflaţi într-un cont nu pot fi decât bani obţinuţi la vedere , în mod legal. Pentru cã sursele lor pot fi verificate. Contul bancar nu este un element de statut cum greşit interpreteazã unii. Contul bancar este o necesitate într-o economie cuplatã la economia mondialã. Cum momentan România nu are o economie pefect integratã în cea mondialã nu putem avea cerinţa absurdã a existenţei pentru fiecare persoanã a minim unui cont bancar.
Banii care se plimbã prin bãnci sunt mult mai uşor de urmãrit atât de bãnci cât şi de autoritãţi.
Practic BNR ar trebui sã încurajeze existenţa conturilor bancare pentru toţi pensionarii , pentru tot personalul bugetar şi nu numai. Astfel pot fi verificate sursele de venituri, nivelul cheltuielilor familiare şi de ce nu , determinate chiar potenţialele încãlcãri ale legilor.
Banii care sunt într-un cont nu sunt bani blocaţi. Ei lucreazã, pentru ei se încaseazã dobândã. Ei sunt reintrodusi în circuitul economic pentru a produce mai multi bani , pentru tranzacţii sau pentru schimburile de marfuri. Astfel banii nu trândãvesc şi sunt folosiţi.
Banii dintr-un cont bancar sunt garantaţi de banca respectivã prin puterea contractului între pãrţi. Banca garanteazã cã în schimbul unor înscrisuri va face cu banii ceea ce clientul decide. Un alt element de siguranţã al banilor din conturi o reprezintã şi garanţia Bãncii Naţionale a României pentru un plafon de 50.000 de euro. Practic cine deţine bani în conturi sub valoarea aceasta îi va primi înapoi indiferent daca banca va exista sau nu.
Contul bancar deschide noi perspective pentru industria bancarã. Cu cât mai multe persoane au acces la conturi cu atât mai multe vor fi şi persoanele care vor folosi cardurile de credit sau de debit, plãţile prin instrumente moderne, inclusiv prin internet.
Accesul la resursele bãncilor pentru împrumuturi şi operaţiuni se face numai prin intermediul conturilor . Ele sunt centrii nervosi ai bãncilor. Cu cât sunt mai mulţi astfel de centri cu atât mesajele primite sau transmise sunt mai complete în ambele direcţii ale clienţilor şi al bãncilor.
Pentru a intra în lumea modernã, unde internetul si viteza , alãturi de informaţie sunt puterea este nevoie de existenţa unui cont bancar individual atât pentru individ ca formã de integrare socialã cât şi pentru societate ca formã de control şi propãşire.
Din pãcate România nu îndeplineşte aceste cerinţe dar mãcar sperãm cã este pe drumul cel bun.
articol aparut in Ziarul de Braila