Daca o persoanã furã de la altã persoanã un bun şi este descoperitã atunci pe baza dovezilor poate suporta consecinţele faptelor sale putând ajunge pânã la închisoare. Ei bine nu acelaşi lucru se întâmplã în lumea perfidã a firmelor !
Sã zicem cã ai o firmã care produce biscuiţi. Firma ta are doar douã modele de ambalaj la 250 de grame şi la 500 de grame. La fel are şi concurenţa. Eşti în competiţie cu câteva sute de alte firme. Reţeta ta de biscuiţi nu este nici cea mai bunã şi nici cea mai proastã. Preţul tãu de vanzare este de 1 RON la pachetul de 250 de grame şi 3 RON la pachetul de 500 grame. De obicei rata profitului este undeva la 15%. Mergând pe aceeeaşi direcţie nu poţi dezvolta firma, nu poţi creşte, nu poţi fi competitiv. Marea majoritate a managerilor ar gândi astfel : sã scadã costurile, sã optimizeze transporturile, sã optimizeze structura personaluilui, sã gãseascã materii prime la un preţ mai mic etc. Ce face însã un manager şmecher ? Nimic din toate acestea.
El va aplica o metodã care la prima vedere este banal de simplã : schimbã gramajul produsului respectiv pãstrând mãrimea ambalajului. Sã mã explic : clientul cunoaşte produsul, cunoaşte mãrimea ambalajului şi ştie preţul de vânzare al produsului. Deci aici nu se poate acţiona gândeşte managerul şmecher. Singurul lucru de fãcut în viziunea sa este de a pune mai puţin produs astfel încât clientul sã nu bage de seamã. Pentru cazul nostru pachetul de biscuiţi de 250 de grame va deveni un pachet de 230 de grame. Practic scoate un biscuite. Nu se simte la greutate cand clientul pune mâna pe produs şi nici când consumi produsul. E o greutate relativ micã. Ei bine banii rezultaţi din aceastã schimbare sunt însã mulţi. Practic preţul de vânzare ar trebui sã fie de 0.92 RON dar el va rãmâne 1 RON. Astfel producãtorul a bãgat în buzunar 0.08 RON pe fiecare pachet. Adicã a crescut adaosul lui comercial cu 8% la fiecare produs. La 1000 de pachete vândute incaseazã suma de 80 de RON. Peste 100.000 de pachete deja se ajunge la cifre frumoase. Din ce sunt scoase : din nimic ! Din înşelarea legalã a clientului.
Pentru a fi acoperit producãtorul scrie pe loturile produse cu un biscuite mai puţin noul gramaj diminuat de 230 de grame. Ceea ce a fãcut el este legal din punct de vedere comercial dar de fapt ascunde o fraudã ! Cumpãrãtorii au fost înşelaţi crezând cã primesc ceea ce au primit de la început dar nu este aşa.
Astfel avem supermarketurile pline de produse atipice în gramaj. Cutiile de detergenţi aveau acum câţiva ani 600 de grame pentru a ajunge acum la 450 de grame sau 500 de grame, muştarul era ambalat la 100 de grame pentru al gãsi azi la 70 de grame, iaurtul era standardizat practic cu gramajul mic la 150 de grame pentru a gãsi acum o varietate de la 125 de grame la 145 de grame şi exemplele pot continua.
Ce vreau sã de monstrez cu aceastã pledoarie pentru atenţie ? Faptul cã sunt firme şi firme , produse şi produse. Dumneavoastrã atunci când cumpãraţi trebuie sã ţineţi cont si de aceste aspecte care uneori scapã atenţiei noastre. M-a pacãlit ani de zile la gramaj firma X atunci nu îi mai cumpãr produsele. La un moment dat cineva de la firma respectiva va înţelege mesajul şi practica lor va înceta sau firma va dispãrea.
Atenţie deci la „furturile” legale ale companiilor.
articol aparut in Ziarul de Braila
Sã zicem cã ai o firmã care produce biscuiţi. Firma ta are doar douã modele de ambalaj la 250 de grame şi la 500 de grame. La fel are şi concurenţa. Eşti în competiţie cu câteva sute de alte firme. Reţeta ta de biscuiţi nu este nici cea mai bunã şi nici cea mai proastã. Preţul tãu de vanzare este de 1 RON la pachetul de 250 de grame şi 3 RON la pachetul de 500 grame. De obicei rata profitului este undeva la 15%. Mergând pe aceeeaşi direcţie nu poţi dezvolta firma, nu poţi creşte, nu poţi fi competitiv. Marea majoritate a managerilor ar gândi astfel : sã scadã costurile, sã optimizeze transporturile, sã optimizeze structura personaluilui, sã gãseascã materii prime la un preţ mai mic etc. Ce face însã un manager şmecher ? Nimic din toate acestea.
El va aplica o metodã care la prima vedere este banal de simplã : schimbã gramajul produsului respectiv pãstrând mãrimea ambalajului. Sã mã explic : clientul cunoaşte produsul, cunoaşte mãrimea ambalajului şi ştie preţul de vânzare al produsului. Deci aici nu se poate acţiona gândeşte managerul şmecher. Singurul lucru de fãcut în viziunea sa este de a pune mai puţin produs astfel încât clientul sã nu bage de seamã. Pentru cazul nostru pachetul de biscuiţi de 250 de grame va deveni un pachet de 230 de grame. Practic scoate un biscuite. Nu se simte la greutate cand clientul pune mâna pe produs şi nici când consumi produsul. E o greutate relativ micã. Ei bine banii rezultaţi din aceastã schimbare sunt însã mulţi. Practic preţul de vânzare ar trebui sã fie de 0.92 RON dar el va rãmâne 1 RON. Astfel producãtorul a bãgat în buzunar 0.08 RON pe fiecare pachet. Adicã a crescut adaosul lui comercial cu 8% la fiecare produs. La 1000 de pachete vândute incaseazã suma de 80 de RON. Peste 100.000 de pachete deja se ajunge la cifre frumoase. Din ce sunt scoase : din nimic ! Din înşelarea legalã a clientului.
Pentru a fi acoperit producãtorul scrie pe loturile produse cu un biscuite mai puţin noul gramaj diminuat de 230 de grame. Ceea ce a fãcut el este legal din punct de vedere comercial dar de fapt ascunde o fraudã ! Cumpãrãtorii au fost înşelaţi crezând cã primesc ceea ce au primit de la început dar nu este aşa.
Astfel avem supermarketurile pline de produse atipice în gramaj. Cutiile de detergenţi aveau acum câţiva ani 600 de grame pentru a ajunge acum la 450 de grame sau 500 de grame, muştarul era ambalat la 100 de grame pentru al gãsi azi la 70 de grame, iaurtul era standardizat practic cu gramajul mic la 150 de grame pentru a gãsi acum o varietate de la 125 de grame la 145 de grame şi exemplele pot continua.
Ce vreau sã de monstrez cu aceastã pledoarie pentru atenţie ? Faptul cã sunt firme şi firme , produse şi produse. Dumneavoastrã atunci când cumpãraţi trebuie sã ţineţi cont si de aceste aspecte care uneori scapã atenţiei noastre. M-a pacãlit ani de zile la gramaj firma X atunci nu îi mai cumpãr produsele. La un moment dat cineva de la firma respectiva va înţelege mesajul şi practica lor va înceta sau firma va dispãrea.
Atenţie deci la „furturile” legale ale companiilor.
articol aparut in Ziarul de Braila