In matematica cand doua cercuri se ating intr-un singur punct se numesc cercuri tangente. Punctul acela este singurul lor lucru comun. Mai e cunoscut si sub numele de punct de tangenta.
In Romania avem deja doua cercuri ale societatii.Unul mai mic ca numar de persoane format din clasa celor bogati si din politicieni si altul mai mare format din restul populatiei.
Punctul de tangenta dintre cele doua cercuri este momentul alegerilor.
Acel moment este singurul cand interesele dezvoltate de oamenii din cele doua cercuri ale societatii se intalnesc.
Unii, din cercul cel mic, cer votul si in schimb „arunca” ceva bunastare spre cercul mare iar altii din cercul mare in schimbul promisiunilor sau chiar a unor beneficii voteaza alesul din cercul mic.
Politicienii si bogatii Romaniei au pe agenda lucruri care nu intereseaza populatia majoritara. Pentru cei din cercul mic este prioritara plata unui impozit cat mai mic, obtinerea unei scutiri de mii de lei (roni), reesalonarea pana la pastele cailor a unor datorii, plimbarea prin cele mai incredibile locuri ale planetei pentru a acumula „experienta” ( vezi politicienii) si altele si altele. Zona lor de „joaca” este parlamentul , televiziunile, ziarele si influentele „pile”. Scopul principat : imbogatirea.
In cercul mare situatia e alta. Prioritar e sa-ti platesti la timp curentul, gazele ,cablul tv pentru ca altfel vin „aia” si ti le taie. Economia are aplicatii practice unde Stolojan cu toata stiinta lui de fost slujbas la Banca Mondiala ar pali: cum sa faci dintr-o pensie de 5 milioane sa traiesti „bine” , sa iei medicamente, sa-ti platesti darile si sa iti poti permite luxul unei carti ( obiectul acela tiparit cu multe pagini fara poze si fara „vedete” care foloseste la cresterea gradului de cultura). Locul de „joaca” este strada plina de gunoaie si de caini vagabonzi. E zona unde greselile se platesc intotdeauna si nu de putine ori mai „aspru” de cat trebuie pentru ca „prostimea” sa invete ce e „legea”.
Romania s-a inscris din pacate pe tiparul modelului sud-american , unde bogatia apartine unor putini „alesi” iar saracia celor multi. Culmea este ca avand o astfel de structura sociala tara noastra nu ar fi trebuit sa fie primita in vecii vecilor in Uniunea Europeana care prin toate politice sale tocmai acest tip de societate incerca sa-l combata. Dar si acolo au decis „oamenii mari”.
Punctul de tangenta este punctul in care cercurile se intalnesc.
E singurul loc unde exista doar o Romanie.
Din pacate punctul este finit in timp si spatiu.
In Romania avem deja doua cercuri ale societatii.Unul mai mic ca numar de persoane format din clasa celor bogati si din politicieni si altul mai mare format din restul populatiei.
Punctul de tangenta dintre cele doua cercuri este momentul alegerilor.
Acel moment este singurul cand interesele dezvoltate de oamenii din cele doua cercuri ale societatii se intalnesc.
Unii, din cercul cel mic, cer votul si in schimb „arunca” ceva bunastare spre cercul mare iar altii din cercul mare in schimbul promisiunilor sau chiar a unor beneficii voteaza alesul din cercul mic.
Politicienii si bogatii Romaniei au pe agenda lucruri care nu intereseaza populatia majoritara. Pentru cei din cercul mic este prioritara plata unui impozit cat mai mic, obtinerea unei scutiri de mii de lei (roni), reesalonarea pana la pastele cailor a unor datorii, plimbarea prin cele mai incredibile locuri ale planetei pentru a acumula „experienta” ( vezi politicienii) si altele si altele. Zona lor de „joaca” este parlamentul , televiziunile, ziarele si influentele „pile”. Scopul principat : imbogatirea.
In cercul mare situatia e alta. Prioritar e sa-ti platesti la timp curentul, gazele ,cablul tv pentru ca altfel vin „aia” si ti le taie. Economia are aplicatii practice unde Stolojan cu toata stiinta lui de fost slujbas la Banca Mondiala ar pali: cum sa faci dintr-o pensie de 5 milioane sa traiesti „bine” , sa iei medicamente, sa-ti platesti darile si sa iti poti permite luxul unei carti ( obiectul acela tiparit cu multe pagini fara poze si fara „vedete” care foloseste la cresterea gradului de cultura). Locul de „joaca” este strada plina de gunoaie si de caini vagabonzi. E zona unde greselile se platesc intotdeauna si nu de putine ori mai „aspru” de cat trebuie pentru ca „prostimea” sa invete ce e „legea”.
Romania s-a inscris din pacate pe tiparul modelului sud-american , unde bogatia apartine unor putini „alesi” iar saracia celor multi. Culmea este ca avand o astfel de structura sociala tara noastra nu ar fi trebuit sa fie primita in vecii vecilor in Uniunea Europeana care prin toate politice sale tocmai acest tip de societate incerca sa-l combata. Dar si acolo au decis „oamenii mari”.
Punctul de tangenta este punctul in care cercurile se intalnesc.
E singurul loc unde exista doar o Romanie.
Din pacate punctul este finit in timp si spatiu.