"Opinia mea" are astazi un invitat: dl Lect. dr. ec. Cristian Morozan.
Prezenta lucrare despre bloguri ii apartine.
Multumim si pe aceasta cale pentru dreptul de a o publica.
"COMUNICAREA ON-LINE PRIN INTERMEDIUL BLOG-URILOR"
Lect. dr. ec. Cristian Morozan.
1. Concept şi caracteristici
Pe măsura dezvoltării economico-sociale a ţărilor şi grupurilor de ţări, tot mai multe organizaţii care se implică constant în comunicarea cu publicul, completează şi îmbunătăţesc formele de prezentare clasice prin folosirea unor sisteme electronice care au avantajul că sunt mai flexibile, pot avea părţi rezervate utilizatorilor interni sau deschise publicului larg, iar actualizarea este foarte facilă.
Putem vorbi despre o activitate în care o persoană care capătă o anumită experienţă sau un cercetător îşi fac publice observaţiile, ideile, reflecţiile, reacţiile şi dilemele, scriind un weblog accesibil tuturor, fie unul cu acces restrâns, rezervat unor probleme cu caracter confidenţial.
Interesul publicului faţă de blog-uri dovedeşte că acestea reprezintă încă o formă de folosire a tehnologiei şi „produselor” sale, care au revoluţionat (sau vor revoluţiona) Internet ul şi, mai ales, multe din activităţile care se bazează pe acesta. Avem în vedere, în principal, efectele pozitive ale blog-urilor asupra relaţiilor publice, jurnalisticii sau marketing ului. Blog urilor li se recunosc şi merite în domeniul managementului informaţiei sau creării comunităţilor virtuale.
Etimologic, blog este o combinaţie a cuvintelor web şi log. Ca substantiv, cuvântul înseamnă un jurnal online sau un jurnal pe web dar, în acelaşi timp, şi un sistem de gestiune a conţinutului sau o platformă pentru a publica on-line. Ca verb, to blog înseamnă a scrie un weblog.
Conceptele despre blog-uri pornesc de la cele care le privesc ca pe o formă autentică, necenzurată de exprimare a eului şi ajung la forma descriptivă de publicare, frecventă şi cronologică, a reflecţiilor personale şi a link-urilor web preferate. Un concept mai nou, integrator, exprimă tranziţia de la blog-urile personale, dedicate eului şi experienţelor personale, la blog-urile utilizate ca instrument de comunicare profesională.
Blog-ul este o pagină web cu o serie constantă, regulată şi cronologică de însemnări (posts) despre un subiect sau o multitudine de subiecte, care conţine adesea link-uri către alte site-uri Internet. În cadrul weblog-ului însemnările sunt organizate în ordine invers cronologică, cea mai nouă apărând prima pe pagină.
Blogurile presupun combinaţia unică de tehnologie şi conţinut, fiind definite prin:
• personalitate;
• frecvenţă;
• interactivitate;
• conexiuni;
• fluxul de informaţie (feed).
Primul element, şi cel ce diferenţiază blog-urile de alte forme de comunicare on-line, este personalitatea, care include felul de a fi al autorului sau autoarei, opiniile şi valorile sale, subiectivitatea inerentă a acestuia/acesteia şi stilul propriu de scriere.
Frecvenţa reflectă atât puterea de generare de conţinut a blogger-ului, cât şi fiabilitatea platformei, care permite şi persoanelor fără cunoştinţe tehnice să creeze şi să modifice pagini web.
Interactivitatea este asigurată, mai ales, de funcţia de adăugare de comentarii, pe care o au majoritatea platformelor şi pe care cititorii o consideră necesară.
Conexiunile reprezintă un alt element important, în contextul practicii frecvente de a da răspunsuri la post-urile altui autor în paginile blog-ului propriu.
Blog-urile sunt la mare căutare, în ultimul timp apărând atât jurnale audio – „podcast” (realizate, îndeosebi, de posturile de radio), cât şi video – „vlog” (create de pasionaţii de film, care utilizează tehnologia digitală de prelucrare a imaginilor).
Printre motivele pentru care blog-urile se bucură de audienţe maxime se află şi acela conform căruia aceste forme de comunicare on-line sunt ferite de presiunile economice şi politice la care sunt, de regulă, expuse publicaţiile clasice. Un ziar poate fi afectat de influenţele din partea acţionariatului, ori de ale celui care plăteşte publicitatea, blog-ul nu; ziarul costă, blog-ul este gratis.
2. Scurt istoric al blogurilor
În primele etape, blog-urile se prezentau drept site-uri personale, de dimensiuni reduse, în care autorii includeau atât link-uri preferate, cât şi comentarii, dar necesitau cunoştinţe de programare, editoarele disponibile fiind greoaie şi incompatibile. Cu timpul, funcţionalităţile s au îmbunătăţit, adăugarea de însemnări a devenit facilă, iar serviciile de blogging au oferit utilizatorilor, în continuă creştere numerică, un loc de manifestare a creativităţii.
În 1998 existau doar câteva site-uri personale ce urmau să se identifice sub denumirea de blogs (iniţiatorul fiind Jorn Barger în decembrie 1997). Interesul manifestat în jurul acestui domeniu a necesitat catalogarea şi indexarea conţinuturilor, astfel încât prima listă de blog-uri a fost creată în noiembrie 1998 de către Jesse James Garett, editorul Infosift.
Fenomenul a luat amploare atât timp cât sensul Internet-ului era în concordanţă cu această modalitate de împărtăşire a informaţiilor: simplu şi direct, adresat atât începătorilor, cât şi profesioniştilor. Din ce în ce mai mulţi blogger-i au început să îşi deschidă jurnale on line, curând numărul lor fiind cunoscut mai mult din estimări.
3. Componentele unui blog
În funcţie de instrumentul software şi de soluţia de găzduire alese, elementele unui blog pot varia, însă cele mai frecvent întâlnite sunt:
numele blog-ului: inedit, personal, unic, constituindu-se în noua identitate a creatorului;
subtitlul reprezintă o linie opţională despre blog-ul creat. Poate conţine o scurtă descriere a blog-ului, un crez, un motto;
data, ora şi minutul reţin momentul când a fost adăugată însemnarea;
titlul însemnării poate să se refere la subiectul tratat sau poate conţine câteva cuvinte semnificative din corpul însemnării;
corpul principal al însemnării poate conţine atât text, cât şi imagini;
textul opţional referitor la autorul însemnării este deosebit de relevant pentru blog-urile cu mai mulţi autori (blog-uri de grup sau ale unor comunităţi);
comentariile conţin un link care permite cititorilor/vizitatorilor să îşi exprime părerile pe marginea însemnării respective;
permalink-ul poate fi o legătură către respectiva însemnare pornind de la titlul său, de la marca temporală sau poate apare din alte blog-uri. Este deosebit de util când autorul sau altcineva vor să facă referire la acea însemnare;
arhivele conţin link-uri către însemnările precedente şi pot fi zilnice, săptămânale sau lunare; pot fi organizate pe categorii, după cele mai recente sau după numărul de comentarii întrunit de o însemnare, după cea mai recent comentată însemnare;
link-urile la diverse site-uri sunt realizate după dorinţa autorului şi pot fi constituite sub forma unui „blogroll” (o colecţie de link-uri către blog-uri favorite) sau a unor link-uri către: site-uri web favorite, liste de cărţi, cd-uri, filme etc.
4. Universul blog-urilor
În august 2005 Technorati, un serviciu de urmărire şi măsurare a blog urilor, a dat publicităţii rezultatele unei statistici întreprinse la nivel mondial, referitoare la amploarea fenomenului. Cele mai importante aspecte sunt redate mai jos:
- în lume sunt peste 14.000.000 de blog-uri, valoare dublă faţă de luna martie a aceluiaşi an, iar tendinţa se păstrează (dintre acestea, 40% sunt în altă limbă decât engleza);
- la fiecare secundă se creează un blog, iar în fiecare zi apar peste 80.000;
- aproximativ 55% dintre blog-uri sunt active, iar 13% sunt actualizate săptămânal;
- numărul însemnărilor în cadrul blog-urilor depăşeşte 900.000 pe zi.
• Creatorii blog-urilor
Aproape oricine poate scrie un blog, dacă doreşte acest lucru în mod deosebit, însă utilizatorii sunt la fel de diferiţi ca şi categoriile de blog-uri existente. Motivaţiile cele mai întâlnite pentru a lansa un blog sunt următoarele:
- menţionarea punctului de vedere propriu în cadrul unei discuţii ce are loc în diferite alte contexte (presă, instituţie, alte blog-uri etc.);
- păreri referitoare la unele aspecte interesante identificate pe Internet şi reţinerea adreselor respective;
- verificarea propriilor idei prin expunere publică;
- organizarea însemnărilor proprii pentru a fi re-utilizate într-un articol, carte etc.
Se pot crea următoarele tipuri principale de jurnale on-line:
(1) Blog-uri personale – se regăsesc în categoria jurnalelor intime, unele având o tematică clar definită: sport, tehnologie, educaţie, ştiri, politică, animale de casă, scris, artă sau fotografie;
(2) Blog-uri comerciale – sunt folosite pentru promovarea unor produse şi/sau servicii şi includ informaţie reală şi utilă pentru cititori, cum ar fi: analize, comentarii, link-uri către articole relevante şi resurse similare, în detrimentul reclamelor propriu-zise;
(3) Blog-uri organizaţionale – ajută la comunicarea în interiorul (cu colegii, studenţii etc.) şi/sau în exteriorul organizaţiei (clienţii, cu publicul larg etc.). Asemenea blog uri se regăsesc în companii, instituţii de educaţie, ONG-uri, cluburi, asociaţii;
(4) Blog-uri profesionale – mai puţine ca număr, sunt realizate de persoane angajate sau plătite special pentru acest lucru.
• Cititorii blog-urilor
De cealaltă parte, destinatarii blog-urilor se regăsesc între persoanele ce beneficiază de o conexiune la Internet. De când motoarele de căutare, precum Google, au început să indexeze blog-uri, acestea apar într-un număr în creştere între rezultatele căutărilor. Dincolo de aspectele psihologice şi sociale care determină utilizatorii Internet-ului să îşi arate interesul pentru blog-uri, mai există şi motive precum:
• consultarea diverselor opinii legate de ştiri, probleme şi alte chestiuni de interes;
• obţinerea de informaţii dintr-o sursă de încredere;
• aflarea mai multor detalii despre un anumit subiect;
• găsirea de oameni cu aceleaşi preocupări şi idei.
Cel mai bun public al blog-urilor este reprezentat chiar de realizatorii unor asemenea jurnale. Pe lângă faptul că îi interesează ce scriu alţii, menţionând acest lucru în propriile blog-uri, fac şi referiri la însemnările respective. Numărul blogger-ilor este în continuă creştere, pe măsură ce instrumentele software devin tot mai accesibile. Un raport recent realizat de Jupiter Research arăta, însă, că doar cca. 0,4% din comunitatea on-line citeşte blog-uri în mod regulat, din aceştia 60% fiind bărbaţi.
5. Utilizarea blog-urilor în activităţi de relaţii publice
Extinderea folosirii blog-urilor se observă în diverse domenii, dar mai ales în cadrul relaţiilor publice. Astfel, prin intermediul comunicării on-line la nivel de organizaţie, se urmăreşte interacţiunea directă cu publicul extern sau chiar intern.
O mare parte din conţinutul transmis prin blog-urile de relaţii cu clienţii sau prin cele de marketing este deja inclusă, în diverse modalităţi, în informaţiile distribuite de organizaţie însă, prin intermediul blog-ului, comunicarea devine directă, imediată, se adaugă o anumită personalitate celor transmise. Blog-urile reprezintă o importantă sursă de noutăţi despre opiniile şi nevoile consumatorului putând, de exemplu, să dea semnale timpurii despre problemele pe care le ridică în utilizare anumite produse şi servicii.
O altă posibilă utilizare a blog-urilor se regăseşte în comunicarea internă cu angajaţii, pentru ca aceştia să fie tot timpul la curent nu numai cu deciziile, ci şi cu procesele decizionale, cu motivaţiile care au dus la luarea anumitor hotărâri ale conducerii.
Considerăm că extinderea importanţei blog-urilor în domeniul relaţiilor publice este încurajată şi de faptul că prin acest mod de comunicare se amplifică forţa de informare şi persuasiune a mass media tradiţionale. Blogurile au devenit în alte ţări (şi vor deveni cu siguranţă şi în România) un „supliment” la mass-media tradiţională. Astfel, pe lângă articolele de presă, emisiunile radio şi TV în cadrul cărora se aduc aprecieri sau se critică un anumit eveniment, se deschid şi blog-uri pentru a se exprima luări de poziţie, păreri subiective, toate având drept scop formarea unei păreri mult mai bogate şi mai complete a publicului asupra acelui eveniment.
Cu toate acestea, mass-media tradiţională diferă, însă, de blog-uri pentru că se află în căutarea obiectivităţii. Blog-urile sunt subiective prin natura lor, ceea ce înseamnă că abordarea personală a informaţiei nu o va putea substitui, vreodată, pe cea obiectivă şi nici nu va fi preferată celei din urmă. De asemenea, blog-urile vor deveni un interlocutor pentru mass-media, care va căuta aici subiecte şi reflecţii ale temelor tratate. Pentru multe subiecte blog-urile vor oferi un alt punct de vedere, adeverind sau infirmând informaţii.
Datorită blogger-ilor, o serie de informaţii transmise vor fi mult mai bine documentate. Blogger-ii sunt obişnuiţi să se documenteze asupra a ceea ce trăiesc sau gândesc, prin înregistrări audio, video, prin fotografii, prin informaţii culese de la faţa locului şi incluse pe pagina de blog. În acest fel, experienţa personală, destul de greu de accesat de către jurnalist, devine oficială şi, mai ales, citabilă, astfel încât publicul va fi mai bine informat.
Un alt aspect care capătă din ce în ce mai mult teren este legat de responsabilitatea socială a organizaţiilor. O asemenea abordare, foarte discutată pe plan internaţional, poate fi promovată excelent prin blog-uri pentru că acestea permit acumularea informaţiei foarte simplu, pe măsură ce este generată. Responsabilitatea socială este un domeniu dinamic, teoriile, opiniile şi resursele aferente apărând într-un ritm susţinut. Un site tradiţional sau un portal nu ar permite cu tot atâta uşurinţă adunarea, categorizarea şi căutarea acestor informaţii. Ca în orice domeniu, multe idei devin perimate, însă, din dorinţa de le conserva pentru anumite utilizări viitoare, se păstrează într-o structură ramificată, greoaie, în cadrul unui site. În cadrul blog ului, noutăţile apar la suprafaţă, ce este deja cunoscut este uşor accesibil, iar derularea discuţiilor în jurul unei idei este total vizibilă. Tangenţial, blog-urile aduc mai mulţi vizitatori site urilor tradiţionale şi expun mai multe persoane la mesajele cu caracter social ale organizaţiei.
6. Blogurile în România
Urmând tendinţele înregistrate pe plan internaţional şi în ţara noastră numărul blog urilor este în creştere, estimările precizând un număr de circa 5.000 de jurnale on-line. Putem vorbi, astfel, de o blogosferă romanească în continuă expansiune, compusă din weblog-uri cu tematici variate şi care utilizează tot mai eficient tehnologia pentru a dobândi o cât mai bună vizibilitate. Blogosfera din România cuprinde jurnale scrise de români care trăiesc în ţară sau în străinătate şi se exprimă nu numai în limba maternă, ci şi în engleză, franceză, germană, italiană etc.
În 2005 existau, la nivel naţional, următoarele categorii de blog-uri, scrise în majoritate de către bărbaţi (75-80%); în ceea ce priveşte vârsta, pe ansamblu, jumătate dintre autori au între 20 şi 29 de ani:
Structura blog-urilor din România în 2005
1. business - 7%
2. drept - 2%
3. educaţie - 8%
4. IT - 29%
5. personale - 38%
6. politică - 8%
7. cultură - 1%
8. foto - 6%
Sursa: www.gandul.info
Predomină blog-urile individuale, adică cele scrise de un singur autor, situaţie care se înscrie în tendinţele la nivel mondial. Majoritatea blog-urilor sunt personale, adică sunt echivalentul electronic al tradiţionalului jurnal, ce reflectă experienţele şi trăirile autorului. Mulţi dintre blogger-ii români scriu sub preudonim, sunt adolescenţi şi relativ tineri (între 23 şi 35 de ani) şi au pregătire în domenii precum: literatura, comunicarea, tehnologia informaţiei.
Pe de altă parte, se extind şi blog-urile specializate, care se adresează publicului cu aceleaşi interes ca autorul şi urmăresc un anumit domeniu (de exemplu, relaţiile publice, arta fotografică, tehnologia informaţiei etc.) în care se specializează / de care se interesează autorul. Deocamdată, acest tip de blog se întâlneşte mai mult în domeniul tehnologiei informaţiei.
Blog-urile corporative, în cadrul cărora o anumită organizaţie comunică despre sine sau despre unul din proiectele sale, sunt mai slab reprezentate în ţara noastră, însă avem speranţa că numărul acestora se va multiplica.
Desigur, putem afirma că scrierea / citirea blogurilor şi tendinţele la nivel naţional nu au cum să nu fie influenţate de răspândirea Internet-ului care, în ţara noastră, este încă redusă comparativ cu alte ţări, cum ar fi cele membre ale Uniunii Europene.
Concluzie:
Blog-urile vor deveni din ce în ce mai importante ca mijloc de comunicare on-line, etichetele lor şi comentariile fiind regăsite, susţinute şi discutate frecvent în mass-media, în condiţiile existenţei şi dezvoltării infrastructurii (servicii gratuite de găzduire, servicii de agregare on-line). Pe de altă parte, blog-urile vor fi şi mai mult decât până acum subiecte de studiu şi discuţie în cadrul profesiilor legate de comunicare (marketing, relaţii publice etc.). O mai mare popularitate a acestora va fi, însă, condiţionată de creşterea gradului de utilizare a Internet-ului şi de sprijinul dat de sectorul de afaceri.
Prezenta lucrare despre bloguri ii apartine.
Multumim si pe aceasta cale pentru dreptul de a o publica.
"COMUNICAREA ON-LINE PRIN INTERMEDIUL BLOG-URILOR"
Lect. dr. ec. Cristian Morozan.
1. Concept şi caracteristici
Pe măsura dezvoltării economico-sociale a ţărilor şi grupurilor de ţări, tot mai multe organizaţii care se implică constant în comunicarea cu publicul, completează şi îmbunătăţesc formele de prezentare clasice prin folosirea unor sisteme electronice care au avantajul că sunt mai flexibile, pot avea părţi rezervate utilizatorilor interni sau deschise publicului larg, iar actualizarea este foarte facilă.
Putem vorbi despre o activitate în care o persoană care capătă o anumită experienţă sau un cercetător îşi fac publice observaţiile, ideile, reflecţiile, reacţiile şi dilemele, scriind un weblog accesibil tuturor, fie unul cu acces restrâns, rezervat unor probleme cu caracter confidenţial.
Interesul publicului faţă de blog-uri dovedeşte că acestea reprezintă încă o formă de folosire a tehnologiei şi „produselor” sale, care au revoluţionat (sau vor revoluţiona) Internet ul şi, mai ales, multe din activităţile care se bazează pe acesta. Avem în vedere, în principal, efectele pozitive ale blog-urilor asupra relaţiilor publice, jurnalisticii sau marketing ului. Blog urilor li se recunosc şi merite în domeniul managementului informaţiei sau creării comunităţilor virtuale.
Etimologic, blog este o combinaţie a cuvintelor web şi log. Ca substantiv, cuvântul înseamnă un jurnal online sau un jurnal pe web dar, în acelaşi timp, şi un sistem de gestiune a conţinutului sau o platformă pentru a publica on-line. Ca verb, to blog înseamnă a scrie un weblog.
Conceptele despre blog-uri pornesc de la cele care le privesc ca pe o formă autentică, necenzurată de exprimare a eului şi ajung la forma descriptivă de publicare, frecventă şi cronologică, a reflecţiilor personale şi a link-urilor web preferate. Un concept mai nou, integrator, exprimă tranziţia de la blog-urile personale, dedicate eului şi experienţelor personale, la blog-urile utilizate ca instrument de comunicare profesională.
Blog-ul este o pagină web cu o serie constantă, regulată şi cronologică de însemnări (posts) despre un subiect sau o multitudine de subiecte, care conţine adesea link-uri către alte site-uri Internet. În cadrul weblog-ului însemnările sunt organizate în ordine invers cronologică, cea mai nouă apărând prima pe pagină.
Blogurile presupun combinaţia unică de tehnologie şi conţinut, fiind definite prin:
• personalitate;
• frecvenţă;
• interactivitate;
• conexiuni;
• fluxul de informaţie (feed).
Primul element, şi cel ce diferenţiază blog-urile de alte forme de comunicare on-line, este personalitatea, care include felul de a fi al autorului sau autoarei, opiniile şi valorile sale, subiectivitatea inerentă a acestuia/acesteia şi stilul propriu de scriere.
Frecvenţa reflectă atât puterea de generare de conţinut a blogger-ului, cât şi fiabilitatea platformei, care permite şi persoanelor fără cunoştinţe tehnice să creeze şi să modifice pagini web.
Interactivitatea este asigurată, mai ales, de funcţia de adăugare de comentarii, pe care o au majoritatea platformelor şi pe care cititorii o consideră necesară.
Conexiunile reprezintă un alt element important, în contextul practicii frecvente de a da răspunsuri la post-urile altui autor în paginile blog-ului propriu.
Blog-urile sunt la mare căutare, în ultimul timp apărând atât jurnale audio – „podcast” (realizate, îndeosebi, de posturile de radio), cât şi video – „vlog” (create de pasionaţii de film, care utilizează tehnologia digitală de prelucrare a imaginilor).
Printre motivele pentru care blog-urile se bucură de audienţe maxime se află şi acela conform căruia aceste forme de comunicare on-line sunt ferite de presiunile economice şi politice la care sunt, de regulă, expuse publicaţiile clasice. Un ziar poate fi afectat de influenţele din partea acţionariatului, ori de ale celui care plăteşte publicitatea, blog-ul nu; ziarul costă, blog-ul este gratis.
2. Scurt istoric al blogurilor
În primele etape, blog-urile se prezentau drept site-uri personale, de dimensiuni reduse, în care autorii includeau atât link-uri preferate, cât şi comentarii, dar necesitau cunoştinţe de programare, editoarele disponibile fiind greoaie şi incompatibile. Cu timpul, funcţionalităţile s au îmbunătăţit, adăugarea de însemnări a devenit facilă, iar serviciile de blogging au oferit utilizatorilor, în continuă creştere numerică, un loc de manifestare a creativităţii.
În 1998 existau doar câteva site-uri personale ce urmau să se identifice sub denumirea de blogs (iniţiatorul fiind Jorn Barger în decembrie 1997). Interesul manifestat în jurul acestui domeniu a necesitat catalogarea şi indexarea conţinuturilor, astfel încât prima listă de blog-uri a fost creată în noiembrie 1998 de către Jesse James Garett, editorul Infosift.
Fenomenul a luat amploare atât timp cât sensul Internet-ului era în concordanţă cu această modalitate de împărtăşire a informaţiilor: simplu şi direct, adresat atât începătorilor, cât şi profesioniştilor. Din ce în ce mai mulţi blogger-i au început să îşi deschidă jurnale on line, curând numărul lor fiind cunoscut mai mult din estimări.
3. Componentele unui blog
În funcţie de instrumentul software şi de soluţia de găzduire alese, elementele unui blog pot varia, însă cele mai frecvent întâlnite sunt:
numele blog-ului: inedit, personal, unic, constituindu-se în noua identitate a creatorului;
subtitlul reprezintă o linie opţională despre blog-ul creat. Poate conţine o scurtă descriere a blog-ului, un crez, un motto;
data, ora şi minutul reţin momentul când a fost adăugată însemnarea;
titlul însemnării poate să se refere la subiectul tratat sau poate conţine câteva cuvinte semnificative din corpul însemnării;
corpul principal al însemnării poate conţine atât text, cât şi imagini;
textul opţional referitor la autorul însemnării este deosebit de relevant pentru blog-urile cu mai mulţi autori (blog-uri de grup sau ale unor comunităţi);
comentariile conţin un link care permite cititorilor/vizitatorilor să îşi exprime părerile pe marginea însemnării respective;
permalink-ul poate fi o legătură către respectiva însemnare pornind de la titlul său, de la marca temporală sau poate apare din alte blog-uri. Este deosebit de util când autorul sau altcineva vor să facă referire la acea însemnare;
arhivele conţin link-uri către însemnările precedente şi pot fi zilnice, săptămânale sau lunare; pot fi organizate pe categorii, după cele mai recente sau după numărul de comentarii întrunit de o însemnare, după cea mai recent comentată însemnare;
link-urile la diverse site-uri sunt realizate după dorinţa autorului şi pot fi constituite sub forma unui „blogroll” (o colecţie de link-uri către blog-uri favorite) sau a unor link-uri către: site-uri web favorite, liste de cărţi, cd-uri, filme etc.
4. Universul blog-urilor
În august 2005 Technorati, un serviciu de urmărire şi măsurare a blog urilor, a dat publicităţii rezultatele unei statistici întreprinse la nivel mondial, referitoare la amploarea fenomenului. Cele mai importante aspecte sunt redate mai jos:
- în lume sunt peste 14.000.000 de blog-uri, valoare dublă faţă de luna martie a aceluiaşi an, iar tendinţa se păstrează (dintre acestea, 40% sunt în altă limbă decât engleza);
- la fiecare secundă se creează un blog, iar în fiecare zi apar peste 80.000;
- aproximativ 55% dintre blog-uri sunt active, iar 13% sunt actualizate săptămânal;
- numărul însemnărilor în cadrul blog-urilor depăşeşte 900.000 pe zi.
• Creatorii blog-urilor
Aproape oricine poate scrie un blog, dacă doreşte acest lucru în mod deosebit, însă utilizatorii sunt la fel de diferiţi ca şi categoriile de blog-uri existente. Motivaţiile cele mai întâlnite pentru a lansa un blog sunt următoarele:
- menţionarea punctului de vedere propriu în cadrul unei discuţii ce are loc în diferite alte contexte (presă, instituţie, alte blog-uri etc.);
- păreri referitoare la unele aspecte interesante identificate pe Internet şi reţinerea adreselor respective;
- verificarea propriilor idei prin expunere publică;
- organizarea însemnărilor proprii pentru a fi re-utilizate într-un articol, carte etc.
Se pot crea următoarele tipuri principale de jurnale on-line:
(1) Blog-uri personale – se regăsesc în categoria jurnalelor intime, unele având o tematică clar definită: sport, tehnologie, educaţie, ştiri, politică, animale de casă, scris, artă sau fotografie;
(2) Blog-uri comerciale – sunt folosite pentru promovarea unor produse şi/sau servicii şi includ informaţie reală şi utilă pentru cititori, cum ar fi: analize, comentarii, link-uri către articole relevante şi resurse similare, în detrimentul reclamelor propriu-zise;
(3) Blog-uri organizaţionale – ajută la comunicarea în interiorul (cu colegii, studenţii etc.) şi/sau în exteriorul organizaţiei (clienţii, cu publicul larg etc.). Asemenea blog uri se regăsesc în companii, instituţii de educaţie, ONG-uri, cluburi, asociaţii;
(4) Blog-uri profesionale – mai puţine ca număr, sunt realizate de persoane angajate sau plătite special pentru acest lucru.
• Cititorii blog-urilor
De cealaltă parte, destinatarii blog-urilor se regăsesc între persoanele ce beneficiază de o conexiune la Internet. De când motoarele de căutare, precum Google, au început să indexeze blog-uri, acestea apar într-un număr în creştere între rezultatele căutărilor. Dincolo de aspectele psihologice şi sociale care determină utilizatorii Internet-ului să îşi arate interesul pentru blog-uri, mai există şi motive precum:
• consultarea diverselor opinii legate de ştiri, probleme şi alte chestiuni de interes;
• obţinerea de informaţii dintr-o sursă de încredere;
• aflarea mai multor detalii despre un anumit subiect;
• găsirea de oameni cu aceleaşi preocupări şi idei.
Cel mai bun public al blog-urilor este reprezentat chiar de realizatorii unor asemenea jurnale. Pe lângă faptul că îi interesează ce scriu alţii, menţionând acest lucru în propriile blog-uri, fac şi referiri la însemnările respective. Numărul blogger-ilor este în continuă creştere, pe măsură ce instrumentele software devin tot mai accesibile. Un raport recent realizat de Jupiter Research arăta, însă, că doar cca. 0,4% din comunitatea on-line citeşte blog-uri în mod regulat, din aceştia 60% fiind bărbaţi.
5. Utilizarea blog-urilor în activităţi de relaţii publice
Extinderea folosirii blog-urilor se observă în diverse domenii, dar mai ales în cadrul relaţiilor publice. Astfel, prin intermediul comunicării on-line la nivel de organizaţie, se urmăreşte interacţiunea directă cu publicul extern sau chiar intern.
O mare parte din conţinutul transmis prin blog-urile de relaţii cu clienţii sau prin cele de marketing este deja inclusă, în diverse modalităţi, în informaţiile distribuite de organizaţie însă, prin intermediul blog-ului, comunicarea devine directă, imediată, se adaugă o anumită personalitate celor transmise. Blog-urile reprezintă o importantă sursă de noutăţi despre opiniile şi nevoile consumatorului putând, de exemplu, să dea semnale timpurii despre problemele pe care le ridică în utilizare anumite produse şi servicii.
O altă posibilă utilizare a blog-urilor se regăseşte în comunicarea internă cu angajaţii, pentru ca aceştia să fie tot timpul la curent nu numai cu deciziile, ci şi cu procesele decizionale, cu motivaţiile care au dus la luarea anumitor hotărâri ale conducerii.
Considerăm că extinderea importanţei blog-urilor în domeniul relaţiilor publice este încurajată şi de faptul că prin acest mod de comunicare se amplifică forţa de informare şi persuasiune a mass media tradiţionale. Blogurile au devenit în alte ţări (şi vor deveni cu siguranţă şi în România) un „supliment” la mass-media tradiţională. Astfel, pe lângă articolele de presă, emisiunile radio şi TV în cadrul cărora se aduc aprecieri sau se critică un anumit eveniment, se deschid şi blog-uri pentru a se exprima luări de poziţie, păreri subiective, toate având drept scop formarea unei păreri mult mai bogate şi mai complete a publicului asupra acelui eveniment.
Cu toate acestea, mass-media tradiţională diferă, însă, de blog-uri pentru că se află în căutarea obiectivităţii. Blog-urile sunt subiective prin natura lor, ceea ce înseamnă că abordarea personală a informaţiei nu o va putea substitui, vreodată, pe cea obiectivă şi nici nu va fi preferată celei din urmă. De asemenea, blog-urile vor deveni un interlocutor pentru mass-media, care va căuta aici subiecte şi reflecţii ale temelor tratate. Pentru multe subiecte blog-urile vor oferi un alt punct de vedere, adeverind sau infirmând informaţii.
Datorită blogger-ilor, o serie de informaţii transmise vor fi mult mai bine documentate. Blogger-ii sunt obişnuiţi să se documenteze asupra a ceea ce trăiesc sau gândesc, prin înregistrări audio, video, prin fotografii, prin informaţii culese de la faţa locului şi incluse pe pagina de blog. În acest fel, experienţa personală, destul de greu de accesat de către jurnalist, devine oficială şi, mai ales, citabilă, astfel încât publicul va fi mai bine informat.
Un alt aspect care capătă din ce în ce mai mult teren este legat de responsabilitatea socială a organizaţiilor. O asemenea abordare, foarte discutată pe plan internaţional, poate fi promovată excelent prin blog-uri pentru că acestea permit acumularea informaţiei foarte simplu, pe măsură ce este generată. Responsabilitatea socială este un domeniu dinamic, teoriile, opiniile şi resursele aferente apărând într-un ritm susţinut. Un site tradiţional sau un portal nu ar permite cu tot atâta uşurinţă adunarea, categorizarea şi căutarea acestor informaţii. Ca în orice domeniu, multe idei devin perimate, însă, din dorinţa de le conserva pentru anumite utilizări viitoare, se păstrează într-o structură ramificată, greoaie, în cadrul unui site. În cadrul blog ului, noutăţile apar la suprafaţă, ce este deja cunoscut este uşor accesibil, iar derularea discuţiilor în jurul unei idei este total vizibilă. Tangenţial, blog-urile aduc mai mulţi vizitatori site urilor tradiţionale şi expun mai multe persoane la mesajele cu caracter social ale organizaţiei.
6. Blogurile în România
Urmând tendinţele înregistrate pe plan internaţional şi în ţara noastră numărul blog urilor este în creştere, estimările precizând un număr de circa 5.000 de jurnale on-line. Putem vorbi, astfel, de o blogosferă romanească în continuă expansiune, compusă din weblog-uri cu tematici variate şi care utilizează tot mai eficient tehnologia pentru a dobândi o cât mai bună vizibilitate. Blogosfera din România cuprinde jurnale scrise de români care trăiesc în ţară sau în străinătate şi se exprimă nu numai în limba maternă, ci şi în engleză, franceză, germană, italiană etc.
În 2005 existau, la nivel naţional, următoarele categorii de blog-uri, scrise în majoritate de către bărbaţi (75-80%); în ceea ce priveşte vârsta, pe ansamblu, jumătate dintre autori au între 20 şi 29 de ani:
Structura blog-urilor din România în 2005
1. business - 7%
2. drept - 2%
3. educaţie - 8%
4. IT - 29%
5. personale - 38%
6. politică - 8%
7. cultură - 1%
8. foto - 6%
Sursa: www.gandul.info
Predomină blog-urile individuale, adică cele scrise de un singur autor, situaţie care se înscrie în tendinţele la nivel mondial. Majoritatea blog-urilor sunt personale, adică sunt echivalentul electronic al tradiţionalului jurnal, ce reflectă experienţele şi trăirile autorului. Mulţi dintre blogger-ii români scriu sub preudonim, sunt adolescenţi şi relativ tineri (între 23 şi 35 de ani) şi au pregătire în domenii precum: literatura, comunicarea, tehnologia informaţiei.
Pe de altă parte, se extind şi blog-urile specializate, care se adresează publicului cu aceleaşi interes ca autorul şi urmăresc un anumit domeniu (de exemplu, relaţiile publice, arta fotografică, tehnologia informaţiei etc.) în care se specializează / de care se interesează autorul. Deocamdată, acest tip de blog se întâlneşte mai mult în domeniul tehnologiei informaţiei.
Blog-urile corporative, în cadrul cărora o anumită organizaţie comunică despre sine sau despre unul din proiectele sale, sunt mai slab reprezentate în ţara noastră, însă avem speranţa că numărul acestora se va multiplica.
Desigur, putem afirma că scrierea / citirea blogurilor şi tendinţele la nivel naţional nu au cum să nu fie influenţate de răspândirea Internet-ului care, în ţara noastră, este încă redusă comparativ cu alte ţări, cum ar fi cele membre ale Uniunii Europene.
Concluzie:
Blog-urile vor deveni din ce în ce mai importante ca mijloc de comunicare on-line, etichetele lor şi comentariile fiind regăsite, susţinute şi discutate frecvent în mass-media, în condiţiile existenţei şi dezvoltării infrastructurii (servicii gratuite de găzduire, servicii de agregare on-line). Pe de altă parte, blog-urile vor fi şi mai mult decât până acum subiecte de studiu şi discuţie în cadrul profesiilor legate de comunicare (marketing, relaţii publice etc.). O mai mare popularitate a acestora va fi, însă, condiţionată de creşterea gradului de utilizare a Internet-ului şi de sprijinul dat de sectorul de afaceri.