Ultima zvâcnire a unui imperiu
Așa moare un imperiu
Când nu mai poți prinde micul dejun
Când lucrurile simple
Devin adevărate încercări
Când drumul drept trece prin Lună.
Urechile îți sângerează de neascultare
Și viețile oamenilor nu mai contează.
Îți zboară vorba în jurul lumii
Dar nimeni nu mai știe de ce să plece de acasă.
Fii tu ultima zvâcnire a unui imperiu
Care acum a început să învețe Londra engleza.
Pe aripi de zbor duci cu aroganță
Culorile alea care l-au făcut să tremure pe Napoleon
Cu aroganță întâmpini muritorii zilei
Nenorociții care au mai crezut încă în tine
Și care drept mulțumire au învățat că nu mai au casă.
Fii tu ultima zvâcnire care alungă corbii
Ce deja sfâșie înaltul cerului.