Oamenii lună
Își arată o față de ceară
Când construiesc iluzii de fum
Idolii noștrii de plastic ne mint
Că vor să miște "căruța"
Din drum.
Sunt gata să o împingă
I-au pus chiar patru roți pătrate
Și ne conduc...
Ținând imaginar volan
În mâini tot mai pătate.
Noi, le vedem doar o față
Ce moacă încrezută...
De ceară și de lună
Dar adevărul este
Brăzdat în partea lor, cea nevăzută!