Până la acest volum
numele lui Elisei Virgil îmi era necunoscut. Am căutat și am găsit că este
ziarist, scriitor de succes și implicat în diverse forme de manifestare a
culturii în Alexandria, județul Teleorman. Cum s-ar zice omul mi-a vorbit prin
scris.
Romanul său Ceasul din gară se poate înscrie cu brio
alături de alte astfel de romane care aduc în atenție personaje și destine, pe
fundalul unor evenimente istorice. Tot citind romanul îmi dădeam seama că parcă
l-aș mai fi citit dar într-o formă puțin mai barocă. Până la urmă am admis că
nu îl citisem dar că citisem Negru și
Roșu de Ioan T. Morar care are un început asemănător. În ambele este vorba
de un băiat care fuge de acasă și se înscrie la liceul militar, care absolvă
apoi școala de ofițeri, care devine devotat mareșalului Antonescu. De aici
direcțiile celor două cărți o pornesc spre ofizonturi opuse. În timp ce la Ioan
T. Morar pesonajul se mulțumește cu conformismul, cu trădarea, ajungând chiar
printre călăii idolului său, la Elisei Virgil nu avem trădare. Persoanjul
teleormăneanului preferă să rămână consecvent, ajungând într-un final să devină
un paria al societății, după efectuarea a șapte ani de închisoare. Se desparte
de haina militară fortuit și face apoi, toată viața, doar munci degradante care
îi asigură necesarul traiului.
Complexitatea celor doi
autori face ca și romanele lor să se ducă spre dezvoltări diferite. Ceasul din gară pe care l-am citit este
cel din a II-a ediție revizuită față de prima. Cum volumul a văzut lumina
tiparului inițial în 2011 și a II-a ediție în 2013 este miraculoasă și această
dată, față de romanul lui Ioan T. Morar care apărea și el în 2013. Practic ele
au fost scrise de autori aproape în același timp! A fost un timp al ieșirii din
istorie acea perioadă și adevărurile care nu s-au putut scrie atât amar de ani
iată, că au devenit inspirație pentru mai mulți scriitori în același timp.
Elisei Virgil nu
urmărește doar viața lui Tudor Soare ci introduce în aceasta o serie de
personaje asupra căruia se poate pronunța prin intermediul alter-egoului său.
Este vorba aici de mareșalul Ion Antonescu, de generalul Nicolae Ceaușescu și
de comunistul Ionel Iliescu. Așa cum observați toți, au fost polosiți, pentru a
contura unele momente din viața lui Tudor Soare. Astfel, Ion Antonescu devine
idolul din prima parte a armatei pe care o face, generalul Nicolae Ceaușescu
cel care îl promovează dar și retrogradează când nu mai corespunde exigențelor
politice iar Ion Iliescu, Ionel, este introdus în poveste prin intermediul unei
rude iar scopul lui ar fi fost acela de a ajuta o cunoștință abia ieșită din
închisoare care nu își găsea de muncă – erou nostru Tudor Soare. Toate aceste
persoanje istorice se vor comporta și acționa așa cum este general cunoscut,
momentele întărind puternic romanul la capitolul autenticitate.
Povestea este desfășurată
asemena unei funii împletite din mai multe fire. Avem primul fir, cel al
carierei în armată, al doilea fir, cel al vieții amoroase și al treilea fir,
cel al evenimentelor politice care se întâmplă în România anilor cuprinși în
poveste. Faptul că romanul se termină la mulți ani după revoluția din 1989 îi
oferă autorului posibilitatea de a trage o serie de concluzii atât legate de
unele personaje celebre de care am amintit cât și referitoare la viață, în
general.
Metafora titlului este
complexă și într-un fel cuprinde romanul. Este vorba de un ceas din gara
Râmnicu Vâlcea, care tot apare în diversele momente ale vieții lui Tudor Soare
și care este recuperat de acesta la senectute, când ceasul este demolat, pentru
a fi casat. Personajul nostru reușește să-l ducă la locul său de reședință,
casa ficei sale, unde, în mod simbolic, îl va cronometa greșit, în ultimele
momente ale vieții.
Scris cu dinamism,
cursiv, plin de întorsături, romanul Ceasul
din gară ne arată un scriitor deplin conștien de valoarea sa, de mijlocele
pe care le are la dispoziție și de talentul cu care este înzestrat. Dacă Ceasul din gară ar fi apărut la una din
primele cinci edituri din România probabil ar fi fost nominalizat la cartea
anului, așa cum a fost romanul semnat de Ioan. T. Morar.
Elisei Virgil, Ceasul din gară, Plosca,
editura EVD, 2013, 172 pagini.
publicată în primul număr ar revistei Armonium din Măgurele.