Metamorfoza zilei
Masa pe care scriu se plânge
Că o doare un picior
Și câte-un cui o strânge
Prea tare, prea cu dor.
Scaunul pe care stau se zbate
Că uneori eu sunt prea greu
Dar altfel nu se poate
Că n-aș mai fi chiar eu.
Colțul camerei simte durerea milei
Lumina scârție pe sub ușă
Și-n metamorfoza zilei
Normalul se transformă în căpușă.