Cornel Galben își
continuă drumul lecturilor aleatorii cu al V-lea volum. Prima observație majoră
este legată de nume. Apare Simion. Până de curând criticul băcăuan semna doar
Cornel Galben pentru ca acest volum să fie semnat Cornel Simion Galben. Nu știu ce resort a determinat adăugarea acestui
Simion dar cred că el este unul de natură religioasă.
Sfântul
Simeon este cel care l-a ridicat pe pruncul Iisus la templu în brațe și a data
slavă lui Dumnezeu. El îl recunoscuse pe Mesia. A fost apoi considerat cel bun,
cel drept sau bătrânul cu interpretarea de fapt ca fiind cel înțelept. Astfel
și autorul nostru prin adăugarea acestui nume, pe care îl avea dar, pe care, nu
îl folosea, vrea să ne anunțe trecerea la un alt statut, acela de înțelept. Se
repoziționează ca autor serios, nu că până acum nu ar fi fost, plin de sfaturi
pentru cei din jur.
Acest
volum cuprinde cincizeci de cronici și recenzii literare. Autorul evită a le
numi într-un anume fel și cred că această eschivă are un rol practic. Anulează
astfel discuții supărătoare despre dacă un material este cronică sau recenzie,
dacă întrunește atributele uneia sau alteia. Așa, fără astfel de precizări,
sunt doar note de lectură, fie ea și aleatorie.
Deși
scrise de același om, notele de lectură sunt uneori diferite ca întindere sau
structură, în funcție de volumul asupra căruia se oprește. În general sunt
observații binevoitoare, fără frondă sau arătat cu degetul. Se vede că domnul
Galben nu și-a propus desființarea volumelor pe care le prezintă ci ceva mult
mai sus, și anume, al face pe cititor să caute cartea pentru lectură. Din acest
motiv uneori observațiile sale fac volte integrând generos citate precum în
cronica Poveștile satului din zare despre Amintiri din școală
semnat de Ion Machidon. Alteori face consemnări strict tehniciste precum în Plasticieni
băcăuani în colecțiile Muzeului de Artă. Atunci când un volum îl surprinde,
cum ar zice G. Ibrăileanu, criticul se înalță pe aripi de cuvinte și scrisul său
crește luminos așa cum se întâmplă în recenzia intitulată Cronicarul erudit
de gazete(II) unde scrie despre cartea lui Constantin Călin, Gustul
vieții. Varietăți critice.
Deși
lecturile sunt aleatorii ele au totuși două constanțe, cel puțin în acest volum
al V-lea. Găsim bine reprezentate scrierile bisericești, despre sfinți sau
despre părinți ai bisericii. Sunt cărți care îl liniștesc pe autor, din care
își trage un fel de sevă a binelui și pe care le urmărește și le prezintă cu
atenție. Acest substrat religios este și cel care a dus la schimbarea numelui,
cred eu. Este, dacă vreți, o completarea a stării autorului, prin conturarea
unui univers al binelui.
O
altă constantă este cea legată de autorii din Bacău. Cărțile acestea vin la
critic pentru că el cunoaște trasee literare, istorii și întâmplări pe care
apoi le folosește parțial sau total în a contura universulul aurorului de care
se ocupă. Avem o simbioză de literatură locală pe care o înțeleg și care cred
că ar trebui urmată și în alte zone ale literaturii române pentru a putea creea
puncte de respirație literară care să fie în același timp și factori de
promovare literară.
Îmi
place la Cornel Simion Galben că deși este sfătos și meticulos reușește totuși,
cu duhul blândeții, să arate și punctele mai puțin reușite din operele
analizate. O face cu un fel de bun simț care nu dorește să supere orgoliosul
autor care tocmai a dat cu bâta în baltă atât de tare, nu numai că s-a stropit
pe sine dar, a murdărit și lumea din jur. Ei, bine, Cornel Simion Galben deși
afectat, reușește într-un fel anume, cu delicatețe să-i spună autorului că-i
ud! Și acest lucru nu este de neglijat. Observațiile de acest fel fac din
autorul notelor de lectură nu doar un prezentator ci și un critic al celor
prezentate. Aici este talentul acestui condeier de a critica fără a jigni, de a
ridica întrebări fără a supăra, de a arăta greșeli fără a acuza. Le face din
dragoste pentru lectură și pentru literatură. Le face din inimă și cu inima
deschisă.
Publicate
inițial în diverse reviste, aceste note de lector, nu au precizări legate de
natura revistelor sau data de apariție. Sunt cumva lăsate libere într-un timp
al lecturii și doar din anii de apariție ale volumelor despre care face
vorbire, vedem când s-a întâmplat acest lucru. Nu este o soluție rea dar nici
cea mai bună. O simplă precizare ar fi pus unele comentarii în contextul lor.
Se pare că autorul nu a considerat că acest context ar fi important ci s-a concentrat
numai pe carte, așa că l-a eliminat.
Pot
spune, la încheiere, că aceste lecturi aleatorii sunt utile și că ele ne pot
încuraja la lectură. La urma urmei ăsta a fost și scopul autorului.
Cornel Simion Galben, Lecturi aleatorii V, Bacău, editura Ateneul Scriitorilor, 2021, 166 pagini.