Trăim vremea manelei
Mi-e scârbă să mai zic ceva
Să mai arăt că mai gândesc
Când lumea asta nu-i a mea
Ci a gângăilor cu ceafă
Ce râgâie cu greu cuvinte
Și râd gronjos
De lucruri fără minte!
Trăim în universuri paralele
Tu crezi că-n ăla bun
Iar ei, în cele rele!
Stă scârba-n gât ca o cravată
Și ochii tăi nu vor să-i vadă
O...oameni ai Venerei
Azi, noi trăim vremea manelei!