pentru Stere Bucovală
Se scutură viața de poeți
Nu mai rămân nici urme
Foști înaripați discreți
Și purtători de nume.
Acum e raiul mult mai plin
Și ce colocvii sunt acolo ...
Ei ce-au avut aici destin de chin
După ce-au ars, s-au întrupat dincolo.
Prin amintiri bezmetic tot alerg
Și îi găsesc bine pe toți
Îmi rog memoria să nu îi șterg
Pun gândurilor ferecate porți.
Scriu greu și versul abia curge,
Despre ai tăi e greu de spus,
Cerneala parcă nu-mi ajunge
Iar lacrimile mi-au apus.