Ne mor poeții


pentru Stere Bucovală

Se scutură viața de poeți 
Nu mai rămân nici urme
Foști înaripați discreți 
Și purtători de nume.

Acum e raiul mult mai plin 
Și ce colocvii sunt acolo ...
Ei ce-au avut aici destin de chin 
După ce-au ars, s-au întrupat dincolo.

Prin amintiri bezmetic tot alerg
Și îi găsesc bine pe toți 
Îmi rog memoria să nu îi șterg
Pun gândurilor ferecate porți. 

Scriu greu și versul abia curge,
Despre ai tăi e greu de spus,
Cerneala parcă nu-mi ajunge 
Iar lacrimile mi-au apus. 


Mai nouă Mai veche