21 ian. 2019

Textualismul este mort.Să revenim la poezie

Dictatura comunistă a forțat mai mulți scriitori optzeciști să îmbrățișeze textualismul și astfel opera lor să poată păși dincolo de cenzură. Intertextualitatea era destul de ambiguă și de complexă pentru a ameți cerberii culturii de la acea vreme. Mai mult,textualismul era ceva în contra direcției oficiale a realismului socialist și dădea bine. Autorul se putea prezenta ca un dizident deși din scrierile sale alambicate nu reieșea asta. Talmeș-balmeșul publicat putea însemna orice.

De treizeci de ani dictatura a dispărut, textualiștii nu. Limba și limbajul sunt astăzi mai libere ca oricând. Nimic nu mai poate sta în calea marilor opere literare. Totuși, generația optzecistă nu le oferă publicului. Autorii au rămas prinși în acest curent și azi sunt morți literar numai că ei nu realizează asta. Continuă să publice pe bandă rulantă cărți fără valoare, se laudă între ei, își arogă merite literare inexistente.


Redacțiile revistelor de cultură ale Uniunii Scriitorilor din România sunt pline de textualiști. Ei populează juriile celor mai importante premii literare. Premiază ceea ce ei cred că ar fi literatura de azi - textualismul întârziat.Urmarea unei astfel de abordări o vedem în îndepărtarea publicului larg de literatură, chiar disprețul față de poezie în unele cazuri. Textualiștii sunt cei care au omorât dorința de a citi. Pe cine să intereseze lamentațiile unora care nu duc la nimic?

Textualiștii trebuie să revină la literatură dacă mai doresc să prindă măcar eratele viitoarelor dicționare literare! Poezia trebuie să își găsească poezia!

revista Litera 13, nr 17/2019, pg.3
https://www.litera13.ro/2019/01/litera-13-nr172019.html


Niciun comentariu: