Sub semnul vinului. Monografia Nicoreștilor. Recenzie Petre Rău, Născut în zodia Nicorești.


Nu există moldovean care să nu fi auzit de vinurile de Nicorești. Cunoscute încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare și Dimitrie Cantemir ele au adus faima localității. Trecerea timpului nu a făcut decât să consolideze această faimă.
Om al meleagurilor, Petre Rău s-a oprit cu atenție asupra acestui aspect dar a vrut să prezinte nu numai vinurile ci mult mai mult. A vrut să ne zică povestea locului. A cercetat documentele despre originile localității și mai ales a căutat date despre oamenii care au influențat viața sătenilor. În monografia sa Născut în zodia Nicoreștilor sistematizează toate aceste informații. O face într-un mod accesibil, inteligent și plin uneori de nostalgie. Din abordarea subiectului se vede mintea sa carteziană care îl ajută să pună accente pe detalii dar nu scapă nici un minut imaginea de ansamblu.

Comuna care azi poartă numele Nicorești are în componența sa zece sate și cătune. Autorul face în deschidere o mică trecere prin istoria comunei și a numelui, a caracteristicilor naturale pentru a se opri apoi la fiecare sat. Avem un univers rural influențat de-a lungul istoriei fie de interveția unui domnitor, fie de puterea vre-unui potental al locului. Aflăm de pildă că o vatră de sat s-a mutat pentru că puterea banilor a schimbat cursul unui râu care atunci când malurile sale nu au mai putut să-l încapă a măturat case ba chiar și sfânta biserică a satului lucru care a dus apoi la mutarea lui mai sus, pe deal. Fiecare sat component al comunei primește atenția pe care o merită. Este făcută o scurtă istorie urmărindu-se nu atât încărcarea cititorului cu informații ci conturarea unei imagini, a unei semnături prin istorie.
Așa cum spuneam mai sus oamenii au fost cei care l-au interesat în mare măsură pe autor. Ne face o evoluție a populație pornind de la informațiile statistice cuprinse în recensămintele oficiale dar, pe alocuri, mai strecoară și date suplimentare aflate din bătrâni, care nu au fost cuprinse de cifrele seci. Desigur că istoria comercială a târgului nu putea fi uitată și Petre Rău nu uită să o amintească și pe aceasta.
Cum lucrarea s-a vrut o monografie și nu o poveste romanțată se face o inventariere a instituțiilor din comună de-a lungul istoriei.
Capitolul lăcașurilor de cult este foarte bogat. Datorită numărului mare de sate și cătune au existat și multe biserici. Autorul menționează zece. Ne informează de construcția lor, de structurile locale bisericiești, dă liste de preoți și realizări. Practic nu uită nimic.
Educația nu putea lipsi. Școlile locale și ele numeroase și schimbătoare de-a lungul istoriei, sunt studiate una câte una. Mi s-a părut interesant capitolul dedicat școlii de azi.Dascălii care au făcut istoria satelor și cei de azi sunt menționați cu multă căldură.
Desigur un loc aparte îl are și podgoria Nicorești. În fond dacă nu ar fi fost ea poate nici aceste sate nu ar fi prosperat și perpetuat de-a lungul timpului.
Ultimul capitol clasic de monografie este cel dedicat obiectivelor turistice ale Nicoreștiului și cetății Piroboridava. De aici volumul se afundă mult mai mult în amintiri, în trecutul locului și devine o carte de istorie utilă.
Cu atenție sporită Petre Rău se oprește la eroii locului. A cercetat pesemene și cimitirele, a vizitat și monumentele din alte părți unde odihnesc eroii satelor nicoreștene. Un omagiu mai mult decât binevenit, un moment de mândrie pentru ziua de azi această menționare a celor care s-au jertfit cu sânge pentru țară. Felicitări pentru informații, pentru abordarea sobră și în același timp pioasă. Sunt pagini remarcabile ale istoriei României cele despre Mărășești!
Dată fiind fibra de scriitor a autorului nu puteau lipsi din volum confrații. Adunate sub simplul titlu de Personalități, elitele Nicoreștiului de ieri și de azi ne arată că și prin locuri mai mici pot apărea oameni mari. Avem ca nicoreșteni de faimă un Anghel Rugină,  cunoscut profesor universitar, economist de talie mondială dar și oameni precum caricaturistul Florin Balaban, pictorul Ștefan Buțurcă sau scriitorul Gabriel Drăgan. Nu este uitat nici preotul profesor Vasile Gh. Popa care în ultimii ani a fost marea descoperire a literaturii gălățene datorită fiului care i-a adus scrierile în ochii publicului.
Ce mi se pare inedit pentru o monografie o constituie partea în care autorul dă cuvântul altor confrați. Astfel avem incluse în volum o serie de povestiri și întâmplări despre locurile Nicoreștiului sau despre oamenii săi care au fost prinse în lucrări literare. Cum s-ar aspune Petre Rău vrea să se asigure cu orice preț că am prins atmosfera locului, că am înteles ce se întâmplă în Nicorești.
Fotografiile finale nu pot decât să redea în imagini ceea ce autorul a descris în cuvinte.
Deși este o monografie, Născut în zodia Nicorești nu se citește ca o monografie. Este o carte cursivă și, pe alocuri, are consisteța unui roman, un roman de viață!
Cred că volumul poate constitui un model pentru cei care doresc să scrie despre localitățile lor, să lase urmașilor poveștile bătrânilor sistematizate după o metodă cât de cât științifică.
Pe coperta a patra profesorul Ștefan Andronache consideră cartea drept o enciclopedie a Nicoreștilor și cred că are dreptate. Nu este suret-ul nici unei alte monografii. Cum nu știți ce este suret-ul? Găsiți explicațiile în dicționarul de la finalul volumului. Citiți cartea și aflați!


Petre Rău, Născut în zodia Nicorești, Galați, editura InfoRapArt 2017, 380 pagini.

Mai nouă Mai veche