Nu există moldovean care să nu fi auzit de
vinurile de Nicorești. Cunoscute încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare și
Dimitrie Cantemir ele au adus faima localității. Trecerea timpului nu a făcut
decât să consolideze această faimă.
Om al meleagurilor, Petre Rău s-a oprit cu
atenție asupra acestui aspect dar a vrut să prezinte nu numai vinurile ci mult
mai mult. A vrut să ne zică povestea locului. A cercetat documentele despre
originile localității și mai ales a căutat date despre oamenii care au influențat
viața sătenilor. În monografia sa Născut
în zodia Nicoreștilor sistematizează toate aceste informații. O face
într-un mod accesibil, inteligent și plin uneori de nostalgie. Din abordarea
subiectului se vede mintea sa carteziană care îl ajută să pună accente pe
detalii dar nu scapă nici un minut imaginea de ansamblu.
Comuna care azi poartă numele Nicorești are
în componența sa zece sate și cătune. Autorul face în deschidere o mică trecere
prin istoria comunei și a numelui, a caracteristicilor naturale pentru a se
opri apoi la fiecare sat. Avem un univers rural influențat de-a lungul istoriei
fie de interveția unui domnitor, fie de puterea vre-unui potental al locului.
Aflăm de pildă că o vatră de sat s-a mutat pentru că puterea banilor a schimbat
cursul unui râu care atunci când malurile sale nu au mai putut să-l încapă a măturat
case ba chiar și sfânta biserică a satului lucru care a dus apoi la mutarea lui
mai sus, pe deal. Fiecare sat component al comunei primește atenția pe care o
merită. Este făcută o scurtă istorie urmărindu-se nu atât încărcarea
cititorului cu informații ci conturarea unei imagini, a unei semnături prin
istorie.
Așa cum spuneam mai sus oamenii au fost cei
care l-au interesat în mare măsură pe autor. Ne face o evoluție a populație
pornind de la informațiile statistice cuprinse în recensămintele oficiale dar,
pe alocuri, mai strecoară și date suplimentare aflate din bătrâni, care nu au
fost cuprinse de cifrele seci. Desigur că istoria comercială a târgului nu
putea fi uitată și Petre Rău nu uită să o amintească și pe aceasta.
Cum lucrarea s-a vrut o monografie și nu o
poveste romanțată se face o inventariere a instituțiilor din comună de-a lungul
istoriei.
Capitolul lăcașurilor de cult este foarte
bogat. Datorită numărului mare de sate și cătune au existat și multe biserici.
Autorul menționează zece. Ne informează de construcția lor, de structurile
locale bisericiești, dă liste de preoți și realizări. Practic nu uită nimic.
Educația nu putea lipsi. Școlile locale și
ele numeroase și schimbătoare de-a lungul istoriei, sunt studiate una câte una.
Mi s-a părut interesant capitolul dedicat școlii de azi.Dascălii care au făcut
istoria satelor și cei de azi sunt menționați cu multă căldură.
Desigur un loc aparte îl are și podgoria
Nicorești. În fond dacă nu ar fi fost ea poate nici aceste sate nu ar fi
prosperat și perpetuat de-a lungul timpului.
Ultimul capitol clasic de monografie este
cel dedicat obiectivelor turistice ale Nicoreștiului și cetății Piroboridava.
De aici volumul se afundă mult mai mult în amintiri, în trecutul locului și
devine o carte de istorie utilă.
Cu atenție sporită Petre Rău se oprește la
eroii locului. A cercetat pesemene și cimitirele, a vizitat și monumentele din alte
părți unde odihnesc eroii satelor nicoreștene. Un omagiu mai mult decât
binevenit, un moment de mândrie pentru ziua de azi această menționare a celor
care s-au jertfit cu sânge pentru țară. Felicitări pentru informații, pentru
abordarea sobră și în același timp pioasă. Sunt pagini remarcabile ale istoriei
României cele despre Mărășești!
Dată fiind fibra de scriitor a autorului nu
puteau lipsi din volum confrații. Adunate sub simplul titlu de Personalități, elitele Nicoreștiului de
ieri și de azi ne arată că și prin locuri mai mici pot apărea oameni mari. Avem
ca nicoreșteni de faimă un Anghel Rugină, cunoscut profesor universitar, economist de
talie mondială dar și oameni precum caricaturistul Florin Balaban, pictorul
Ștefan Buțurcă sau scriitorul Gabriel Drăgan. Nu este uitat nici preotul
profesor Vasile Gh. Popa care în ultimii ani a fost marea descoperire a
literaturii gălățene datorită fiului care i-a adus scrierile în ochii
publicului.
Ce mi se pare inedit pentru o monografie o
constituie partea în care autorul dă cuvântul altor confrați. Astfel avem
incluse în volum o serie de povestiri și întâmplări despre locurile
Nicoreștiului sau despre oamenii săi care au fost prinse în lucrări literare.
Cum s-ar aspune Petre Rău vrea să se asigure cu orice preț că am prins
atmosfera locului, că am înteles ce se întâmplă în Nicorești.
Fotografiile finale nu pot decât să redea
în imagini ceea ce autorul a descris în cuvinte.
Deși este o monografie, Născut în zodia Nicorești nu se citește ca o monografie. Este o carte cursivă și,
pe alocuri, are consisteța unui roman, un roman de viață!
Cred că volumul poate constitui un model
pentru cei care doresc să scrie despre localitățile lor, să lase urmașilor
poveștile bătrânilor sistematizate după o metodă cât de cât științifică.
Pe coperta a patra profesorul Ștefan
Andronache consideră cartea drept o
enciclopedie a Nicoreștilor și cred că are dreptate. Nu este suret-ul nici unei alte monografii. Cum
nu știți ce este suret-ul? Găsiți
explicațiile în dicționarul de la finalul volumului. Citiți cartea și aflați!
Petre Rău, Născut în zodia Nicorești, Galați,
editura InfoRapArt 2017, 380 pagini.