România pare a fi patria paradoxurilor.
Aici se întâmplă cele mai ciudate fenomene politice, economice și sociale. Stan
Brebenel adună o parte din editorialele
publicate în săptămânalul Viața Buzăului
într-un volum cu un titlu sugestiv Deștepți
în țara proștilor! Avem o radigrafie a anilor 2014-2015 unde putem vedea
evoluția băieților deștepți.
Statul, care este un
prost manager cu avuția sa, a fost extrem de generos cu personaje de acest fel
fără ca acestea să fie cu adevărat cele mai luminate minți ale societății
noastre. Păpușarii ne-au tras pe sfoară și ne vor trage mult timp de acum
încolo. Depinde de noi cât o vor mai face.
Multe din titlurile editorialelor sunt de-a
dreptul ispititoare. Mi-au plăcut: Țațele
din politica românească, Tanti
Corupția damă de companie perversă sau Din regatul umilit în Regatul Unit.
Problemele atinse de autor sunt realiste.
De exemplu despre scumpirea R.C.A-ului scrie: O altă
aberație financiară a începutului de an este gândită de firmele de asigurare și
dusă la îndeplinire de nababii, cu salarii de la stat, de la A.S.F.: R.C.A-ul
pentru tineri a crescut și de patru ori ca valoare. A ajuns astfel ca această
taxă să coste, în unele cazuri, mai mult decât mașina asigurată. Este cazul
proprietarilor celebrei Dacia 1300.
Nu sunt uitați nici puternicii politici ai
zilei. Iată cum atacă o problemă delicată a momentului Traian Băsescu
președintele infidel: Gura lumii slobodă.
Mai multe surse sigureși credibile, după cum ne asigură Cotidianul, dau ca
certă acțiunea Mariei Băsescu de a căuta avocați într-un proces de divorț.
Faptul că mai întâi a divorțat Elena Udrea de Dorin Cocoș te duce cu gândul la
speculații. S-a rupt lanțul de iubire sau este nevoie de o partajare pentru
protejarea uriașelor averi acumulate nejustificat?Până și fetele lu’
tata se ciondănesc. Cea care este de partea mamei este în conflict și cu coana
Leana de la Nana. Prima doamnă desminte știrea. Ce putea face?
O caracteristică a editorialelor și deci și
a cărții îl constituie limbajul. Stan Brebenel folosește o limbă română curată,
decentă, fără derapajele la care poate ar fi avut acces date fiind subiectele.
Ei bine nu! Limbajul este mereu încorsetat de bunul simț uneori, ca în
subiectul exemplificat mai sus, fiind de-a dreptul la limita corectitudinii
politice! Cred că această abordare voită limitează tușarea unor actori sau
situații dar nu limitează ideile sau punctele pe care autorul a vrut să le
sublinieze.
Efemerul politic, zbaterile nesfârșite din
domeniul economic fac ca realitatea imediată să fie acoperită de un balastru de
nimicuri. Ne enervăm pe nimicuri cotidiene și uităm de cele mai multe ori ceea
ce contează. Astfel de cărți precum Deștepți
în țara proștilor ne readuc în memorie lucrurile care ne-au secat de viață
fără a ne îmbunătăți-o cu nimic.
Nu pot pune la îndoială utilitatea unor
astfel de volume care adunate peste timp pot da imaginea unei societății nebune
ca cea pe care o trăim azi. Tot mai mulți ziariști adoptă această abordare a
strângerii editorialelor în volume. Este o tendință care luptă cu efemerul
ziarului, cu restrângerea circulației lor și care ajută viitorul.
Deștepți în țara
proștilor este
până la urmă o carte tristă. Vedem în ea eșecul unei speranțe născute în 1989 de
a avea o societate normală și prosperă.
Stan Brebenel, Deștepți în țara proștilor, Buzău,
editura Teocora 2015, 132 pagini.