Petre Crăciun este prins de lumea poveștilor. El le scrie copiilor cu atenția unui bunic sfătos. Poveștile sale sunt pline de pilde pentru ca prichindeii să poată învăța din puterea exemplelor. În fond, toate poveștile sunt așa numai că uneori sunt spuse de scriitori fără talent. Ei bine, Petre Crăciun are talent!
În volumul Povești din Țara copiilor fericiți reușește chiar de la prima pagină să prindă micul cititor de nas și să-l ducă pe tărâmul unde autorul este rege și unde copii îi ascultă vorbele. IntitulatăȚara copiilor fericiți prima poveste are loc într-o împărăție locuită numai de copii, care rămâneau mereu la acea binecuvântată vârstă. Aici autorul îl aduce aici pe Hans Christian Andersen pentru a le povesti copiilor din universul său. Reacția plină de candoare Domnule Andersen, vă rog să nu mai scrieți povești în care copii să sufere după Fetița cu chibrituri este de-a dreptul copilărească și arată o bună cunoaștere atât a psihologiei copilului dar mai ales al modului în care aceștia interpretează și judecă lumea înconjurătoare. Concluzia firească a unei astfel de întâlniri între marele povestitor și copiii care doreau povești nu putea fi decât una – Din acel moment, Andersen a început să locuiască alături de copiii din acea țară minunată, bucurându-i cu poveștile scrise de el. Din când în când, pleacă pentru a se întâlni și cu alți copii. Dacă nu a ajuns încă la voi, așteptați-l, dragii mei, pentru că va veni negreșit.
Mai mult chiar Petre Crăciun scrie povestea peștișorului de aur într-o viziune proprie în Peștișorul de Aur și Izvorul Bunătății unde celebrul pestișor începe să nu mai aibă puterile care l-au făcut cunoscut și după o călătorie inițiatică prin baltă află că sursa acestora era un izvor care a secat. După ce a curățat izvorul subteran al bunătății toate au revenit la normal și binențeles că și peștișorul și-a reprimit puterea de a face minuni.
Haioasă mi s-a părut Zmeul nespălat pe dinți care reușește să aducă în poveste alături de personajele cunoscute și pe Bogdănel . El va joaca rolul eroului printr-un procedeu simplu de scoatere, cu ajutor profesionist desigur, a unui dinte stricat care îi făcea viața neagră zmeului și care era de fapt sursa răului. Și toate acestea pentru că zmeul nu aflase că trebuie să se spele pe dinți lucru știut de orice prichindel!
Emoționantă este și Fetița și Țara fără culori unde autorul scoate în relief altruismul și bunătatea într-o formă interesantă și inedită. Doar o fetiță precum Simona putea să dea viață unei țări fără culori.
Inspirate sunt și desenele semnate de Anca Smărăndache care dau lumină și cresc zâmbete celor care citesc cartea. Cum nu poate exista un univers fără culoare astfel și aceste desene expresive conturează lumea poveștilor lui Petre Crăciun.
Dacă sunteți părinte sau bunic nu ratați o bijuterie tipografică care aduce zâmbete, întrebări și bucurie oricărui copil, fie el de 5 sau de 80 de ani.
Petre Crăciun, Povești din Țara copiilor fericiți, București, editura Zorio, 2016, 112 pagini.
Publicata in revista Boema http://www.inforapart.ro/boema/reviste/Boema101.pdf