Gânduri despre omul de iarbă

Am primit recent o carte scrisă de un licean. Înțeleg că este volumul de debut al lui Daniel Bogar din Baia Mare. Primul lucru care l-am observant a fost întunecarea copertei întâi. Editura folosește o reproducere semnată Cristina Busuioc și intitulată Al treilea ochi. Lucrarea acestei autoare deși interesantă și pătrunzătoare ca tematică nu este pusă în valoare. Practic toată coperta întâi este nefuncțională. Ea nu transmite ceea ce ar trebui să transmită. Nu se înțelege decât greu numele autorului iar editura și anul apariției ar trebui citite cu o lupă. Titlul parcă e o zgârietură peste o operă valoroasă. Și este un mare păcat pentru volum. Pentru că Daniel Bogar are ce spune și o spune răspicat, uneori cu fronda unui adolescent iar alteori cu seriozitatea adultului.

În poezia Tipar în mâl găsim fiorul care străbate tot volumul. Este vorba de căutarea religioasă, de inspirația sufletului, de întrebările existențiale. M-au impresionat versurile Și  genunchii mei cuminți / Lasă pe mal / Tiparul resemnării / De o clipă.

În Nuntire regăsim fronda, sfidarea dusă până la punctual în care devine de-a dreptul șocantă Când / Dumnezeu s-a însurat / Vai, noi am fost / Menestelii  pentru a continua
Ce Dumnezeoaică / Rânjește peste / Pragul abia trecut?.

Personal am apreciat poeziile scurte, de-a dreptul filosofice care din când în când punctează în volum asemenea unei ploi binefăcătoare într-o vară încinsă și fac ca totul să respire.

În Sens se poate vedea atingerea poetică Dumnezeu / Își odihnea / Căutările / În urmele / Pașilor mei. Sau în Spleen  - Când / Cuvintele mele / Sunt triste / Înseamnă că au curs / Lacrimile tale / Peste ele. Vedem această frumusețe și în Antibusolă – Tot timpul / Mi-e frică / De hotarele / Pe care / Inima mea / Nu le simte.

Pe lângă poezia bună avem așa cum este firesc la începuturi și o poezie mai puțin reușită. Am în vedere poezii precum Circuit, De la capăt, Naos și nu în ultimul rând Dangăt.

În tot acest univers conturat de cuvinte sticloase, de idei care respiră prin toți porii lor întrebările fundamentale ale vieții se amestecă necuvenit cuvinte tari care doar zgârie curgerea firească a poeziei. Biserica nu poate fi moartă, nici copitele butucănoase ori popa să semene cu Putin! Sunt stridențe care au izbucnit tocmai din tinerețea autorului care simte nevoia uneori de țipa adevărurile sale cu toate că ele se pot recepționa foarte bine și prin voce normală.

Dincolo de toate acestea fiorul poeziei se gășește peste tot în acest volum. Daniel Bogar chiar este un poet în devenire. Nu are acea oboseală a versului tipică generației sale care omoară poezia. Pare a fi un obsedat al ideii că simplul este drumul curat spre suflet ceea ce eu cred că este bine într-o lume nebună de azi unde oamenii parcă se feresc de cuvinte.

Eu aș fi ales acestui volum un titlu mult mai plastic iar poezia Omul de iarbă chiar găsește aceea idée care fi putut îmbrăca totul. În locul unui om de iarbă avem un plat În gând urat chiar și dincolo de jocul facil de cuvinte.

Doresc mult succes autorului pe acest drum anevoios pe care l-a ales. Să lase inspirația să-l învăluie și să-l facă să ne ofere alte poezii.

Daniel Bogar, În gând urat, Cluj Napoca, editura Ecou Transilvan, 2016, 96 pagini.

material publicat in revista Boema nr 12/2016, pg 34.
http://www.boema.inforapart.ro/reviste/Boema094.pdf