În afara unei memorii selective dar bune, Djuvara are și un farmec al povestirii. Și întrebările puse de George Rădulescu sunt pline de miez, documentate, ajutându-l pe Djuvara să își creioneze imaginile, epocile și personajele.
Deși a trăit tot nu spune tot. Aflăm un inedit fapt și anume acela că Neagu Djuvara s-a numărat printre cei care l-au ajutat pe regele Mihai I la 23 august 1945, că Mareșalul Antonescu a fost un om drept care a condus România în limitele suportabilului în starea de război care să găsea țara. Am aflat și despre înclinația spre legionarism și de fascinația pe care extrema dreaptă a exercitat-o asupra tânărului Negu Djuvara.
În general volumul are multă deschidere asupra evenimentelor dar ochii unui cunoscător nu poate observa golurile mari din bibliografie și din evenimente peste care autorul trece cu ușurință. Practic îndreaptă privirea doar spre ce dorește el să spună și spre ceea ce ar trebui spus dar fiind un volum de dialoguri este normal.
Interesantă pentru mine ar fi fost viața la moșia de la Esna din comuna Movila Miresii pe care Neagu Djuvara de deținut-o în anii 40. Din păcate nu a insistat pe aceste informații care ar fi fost interesante pentru o istorie locală.