Jurnalist cu experiență cu câteva cărți la activ Andrei Codrescu a fost o revelație. Un scris pătrunzător, o surprindere a coloritului și a vieții excepționale. Parcă mă vedeam mergând pe straăzile din Havana sau dansând într-un club pe ritmuri de rumba.
Avem imaginea din 1997 a unei Cube muribunde economic, care nu îi lasă pe oameni să moară dar nici să trăiască. Marxismul bărbosului a for înmormântat în naționalism și sex pe bani cu turiștii străini. Sărăcia este cea care împinge Cuba spre altceva. Când ai salarii de 9 dolari sau de 20 de dolari pentru un medic nu mai este nimic de spus.
Descrierile situațiilor, ale oamenilor sunt dublate de o profundă cântărire a lor bazată și pe experiența comunistă a autorului. Din acest motiv uneori simțim o solidaritate o înșelegere a lucrurilor care unor americani le scapă și pe care e greu a o descrie.
Scrisă oarecum alert povestea celor 10 zile petrecute în Cuba dezvăluie frumuseți și situații tragice care uneori în alt context nu s-ar fi remarcat.
Volumul conține și imagini făcute de fotograful David Graham care cuprind în ele toată durerea din insulă. Imaginile nu au nevoie de traducere, nu au nevoie de explicații nu au nevoie de nimic. Ele sunt universale și uneori ne sfâșie sufletul. Albe sau color aceste imagini descriu o Cubă așa cum este fără fard și fără părtinire.